Pretentii. Sentința nr. 352/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 9666/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 352
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretentii, formulată de reclamantul V. D. prin curator V. E., cu domiciliu procesual ales în București, .. 12, ., ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202A, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 NCPC se declară competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra excepției prematurității și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul V. D., prin curator V. E. a chemat în judecată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 124.355,40 lei reprezentând tranșa a II-a a compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr.61/2006 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, actualizată cu indicele de inflație aferent perioadei decembrie 2008 și până la data plății efective și la plata dobânzii legale aferente sumei, pentru aceeași perioadă.
Totodată, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Reclamantul își declină condiția de moștenitor al def. V. Eudochiu, căruia - prin Hotărârea nr.61 emisă la 22.11.2006 de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, i-a fost recunoscut dreptul la compensații bănești, în cuantum de 207.259 lei, cuvenite pentru bunurile abandonate de V. I. și V. D. în Barabia, jud.Soroca, .>
Menționează reclamantul că dat fiind că suma depășea 100.001 lei, potrivit art.18 alin.5 lit.”c” din HG.1120/2006, plata urma să se facă eșalonat, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor (..)”, că instituția pârâtă a dat curs cererii de plată, achitând suma corespunzătoare primei tranșe, însă deși au trecut cca.6 ani de când obligația de plată a tranșei a II-a a devenit exigibilă, în mod culpabil, nu a procedat la executarea obligației.
Opinează reclamantul că autoritatea pârâtă trebuie obligată la plata sumei menționate în petitul acțiunii, de vreme ce au o creanță bine stabilită pentru a beneficia de protecția art.1 din Protocolul nr.1, iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea debitoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate astfel cum este garantat și protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu referire la cererea de actualizare a compensațiilor, reclamantul invederează că se impune aplicarea indicelui de inflație, în considerarea principiului reparării integrale a prejudiciului, iar în ceea ce privește solicitarea de obligare la dobândă, aceasta se cuvine a-i fi acordată pentru a acoperi folosul pe care l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă pârâta i-ar fi plătit la timp.
În drept au fost invocate dispozițiile art.194 c.pr.civ., art.18 alin.5 din HG.1120/2006 și art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003.
În dovedirea pretențiilor deduse judecății, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii introductive de instanță– în copie: Hotărârea nr.61/2006, certificatul de moștenitor nr.142/2011 eliberat de BNP C. Budei, sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria C. la 23.06.2010 și Dispoziția nr._ emisă de Primarul Mun.C. la 24.09.2010.
1.2. Legal citată, pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.20-24), solicitând respingerea pretențiilor deduse judecății.
Opinează pârâta că cererea privind plata compensațiilor este prematură, în raport de dispozițiile art.1 din OUG.10/2013 și, deopotrivă, neîntemeiată întrucât statul român nu numai că nu refuză plata despăgubirilor, ci chiar se obligă la plata eșalonată a acestora.
2. Tribunalul,
din analiza actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
2.1. Premisele declanșării conflictului judiciar. Situația de fapt.
P. Hotărârea nr.61 emisă la 22.11.2006 de Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul instituției Prefectului Județului C. s-a aprobat cererea nr.10/2003 și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 207.259 lei către V. Eudochiu, moștenitorul def.V. I. și V. D., pentru bunurile abandonate de aceștia în ..Soroca- Basarabia, certificate prin acte doveditoare.
P. art.5 al Hotărârii, s-a dispus înaintarea sa Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea întocmirii documentației de plată a despăgubirilor.
Fapt necontestat, ANRP a întocmit documentația și a efectuat doar plata primei tranșe a despăgubirilor.
Pentru a înfrânge opoziția la executare benevolă a obligației de plată a tranșei a II-a, reclamantul – moștenitor al def.V. Eudochiu – beneficiar al actului administrativ, a investit instanța de judecată cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice aplicabile situației de fapt. Soluția instanței.
Refuzul executării actului administrativ prin care autorului reclamantului i-a fost stabilit dreptul la despăgubiri este asimilat refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri adresată unei autorități publice, care la rândul său este asimilat actului administrativ, în baza art.2 alin.1 lit.”i” teza a II-a și alin.(2) din Legea contenciosului administrativ.
Interesul legitim privat al reclamantului, ca și posibilitatea de a pretinde autorității abilitate să pună în aplicare dispozițiile Legii nr.290/2003 o anumită conduită, în considerarea realizării dreptului lor, îi conferă calitatea de persoană vătămată în sensul art.1 din Legea nr.554/2004.
Apărarea procesuală formulată de pârâtă pin invocarea excepției prematurității formulării cererii, nu va fi primită de instanță.
Este adevărat că, prin art.I din OUG.10/2013, s-a dispus că: ”(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 (..), ale Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de P. între România și puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947, precum și ale Legii nr.363/2006 (..) se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei”.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
(3)P. titlu de plată se înțelege hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
(4)Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui preturilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.
P. Decizia nr.528/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.62/24.01.2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.10/2013, sunt neconstituționale.
Decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, că prin efectul acesteia prevederea neconstituțională își încetează aplicarea pentru viitor, de vreme ce potrivit art.147 alin.4 din Legea fundamentală, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, de la publicare, și au putere numai pentru viitor.
P. raportare la Decizia Curții Constituționale sus menționată, Tribunalul va respinge excepția prematurității cererii, invocată de pârâtă.
Analizând fondul raporturilor juridice devenite litigioase și deduse judecății, instanța constată întemeiată – în parte, pretenția reclamantului.
P. art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 se dispune că „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).
Potrivit art.18 alin.(5) din HG.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003:
„Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Creanța recunoscută reclamantului prin actul emis chiar de autoritatea administrativă constituie o „ valoare patrimonială” care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar neexecutarea ei în interiorul termenelor consacrate de lege se traduce printr-o ingerință în drepturile reclamantelor la respectarea bunurilor sale și, implicit, în încălcarea principiului legalității.
Procedura de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice se subsumează unor principii inerente statului de drept, respectiv: interpretarea cu bună credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, dar și a actelor administrative.
Potrivit instanței de contencios european de la Strasbourg, „ punctul final al termenului dintr-o procedură examinată în lumina art.6 par.1 este momentul în care dreptul revendicat este realizat efectiv”.
Nealocarea de către autorități a sumelor necesare pentru acoperirea creanței reclamanților constituie o atingere adusă dreptului lor, ce se circumscrie art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, sens în care s-a pronunțat și instanța de contencios european (cauza Sanglier c.Franței, cauza Shmalko vs.Ucraina).
Față de cele ce preced, cu referire și la art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va obliga pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, să plătească reclamantului tranșa a II-a din despăgubirile acordate prin Hotărârea nr.61/2006, în cuantum de 124.355,40lei, sumă ce va fi actualizată, conform art.18 alin.(6) din HG.1120/2006.
P. actualizarea sumei cu indicele de creștere a prețurilor se dă eficiență principiului reparării integrale a pagubei produse reclamantului prin neexecutarea obligației de către pârâtă.
Se verifică apărările pârâtei potrivit cu care, în materia compensațiilor consacrate prin Legea nr.9/1998 și Legea nr.290/2003, acoperirea prejudiciului generat de neexecutarea la scadență a obligației de plată se realizează prin actualizarea sumei cu indicele de creștere a prețurilor, iar a accepta și obligarea la dobândă legală ar însemna practic o dublă actualizare a debitului și ignorarea principiului „specialia generalibus derogant”.
P. urmare, pretenția reclamantului de obligare a pârâtei și la dobânda aferentă sumei de 124.355,40 lei va fi respinsă ca nefondată.
Va fi respinsă și pretenția reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, de vreme ce sub aspectul timbrajului - cererea întemeiată pe disp. Legii nr.290/2003 este scutită de plata taxei judiciare de timbru și nu a fost făcută dovada cheltuielilor avansate pentru plata onorariului avocațial al reprezentantului convențional.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea, formulată de reclamantul V. D. – CNP_ prin curator V. E., cu domiciliu procesual ales în București, .. 12, ., ., sector 4.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 124.355,40 lei – actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, conform art. 18 alin. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea legii nr. 290/2003.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./14.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1004/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1290/2014.... → |
|---|
