Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 988/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 988/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 32075/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 988
Ședința publică din data de 19 NOIEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: G. M.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent M. I., domiciliat în C., . nr. 123, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., Județul C., intervenient fiind B. FLAUVIUS V., domiciliat în C., .. 185, ., Județul C., recurs îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 631/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2012, petentul Mârleneanu I. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimatul I.P.J. C., ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât fiind surprins în mijlocul intersecției de un blocaj rutier spontan, a intrat în coliziune cu un autoturism, astfel încât i-a fost reținut permisul de conducere și i-a fost aplicată o amendă contravențională de 420 lei. Arată petentul că nu contestă măsura reținerii, apreciind prin aceasta că vina îi aparține, însă solicită transformarea amenzii în avertisment.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte în copie (filele 3-4).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în condițiile art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimatul IJP C. nu a formulat întâmpinare, la solicitarea instanței depunând însă documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal.
În ședința din data de 11.04.2012, petentul și-a completat și modificat plângerea (f. 18), solicitând instanței să constate nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal contestat, să dispună anularea acestuia și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. Arată astfel că procesul verbal a fost întocmit a doua zi de la data producerii accidentului, fără ca agentul constatator să se deplaseze la fața locului unde a avut loc coliziunea și fără să se țină cont, în mod intenționat, de obiecțiunile sale. De asemenea, arată, în esență, că nu sunt întrunite condițiile răspunderii contravenționale.
În temeiul art. 33 din OG 2/2001 și art. 119 din OUG 195/2002 republicată, instanța a dispus citarea în cauză a lui B. F. V. în calitate de intervenient forțat.
În cauză, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu un martor, proba cu interogatoriul intervenientului și proba cu expertiza auto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 12.12.2012 de către intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei (6 puncte amendă) și măsura complementară de reținere a permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că a condus auto cu nr._ pe ., ajungând la intersecția cu . acordat prioritate auto marca Ford cu nr._ care circula pe . cu prioritate iar auto cu nr. nr._ indicator „STOP”
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art. 57 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia: (2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C. civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
De asemenea, petentul nu a făcut dovada nelegalității procesului-verbal de constatare a contravenției, prin plângerea formulată neinvocând niciun motiv de nulitate relativă, ci numai apărări de fond.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Raportat la considerentele desprinse din jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă. În cauza de față însă instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul L. A., astfel cum a fost refăcut (f. 53) și căreia instanța îi va conferi putere probatorie, în lipsa combaterii acestuia de către petent cu alte mijloace de probă, rezultă că accidentul s-a produs astfel: „la data de 11.12.2012 conducătorul autoturismului nr._ se deplasa pe . orașul C., având sensul de deplasare către . în intersecția cu . nr._ oprește (sau reduce mult viteza), deoarece avea indicator de „Oprire”, „probabil s-a asigurat din dreapta și din stânga sa și a considerat că poate trece intersecția, dar nu s-a asigurat în față, unde vehiculul-vehiculele care circulaseră în fața sa se opriseră, nepermițându-i să intre și el în intersecție. Forțând . fost nevoit să frâneze și nu a mai putut degaja intersecția, fiind lovit de către autoturismul având nr._, care circula pe drumul prioritar..”
De asemenea, din analiza declarațiillor date de ambele părți la poliție reiese aceeași dinamică a producerii accidentului ca cea prezentată în cuprinsul procesului-verbal.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare. Totodată, instanța urmează a constata și atitudinea nesinceră a petentului, care inițial, în cuprinsul plângerii, a arătat că recunoaște că vina îi aparține, pentru ca pe parcursul procesului să își schimbe atitudinea procesuală, fără însă să își susțină vinovăția cu probe concrete.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție . nr._.
În termen legal petentul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 631/2014 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului se aduc critici cu privire la aprecierea instanței de fond asupra probelor administrate care în mod greșit a reținut că nu a respectat semnificația indicatoarelor și nu a avut în vedere cazul fortuit invocat de petentă.
În mod greșit în procesul verbal s-a reținut că a săvârșit fapta contravențională.
Procedând la judecata recursului se reține:
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile impuse de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt incidente ori de câte ori unei persoanei i se aduce o acuzație în materie penală.
Chiar dacă în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera ilicitului penal, datorită gradului redus de pericol social al acestor fapte, în jurisprudența Curții noțiunea de „acuzație în materie penală” este una autonomă, fiind definită prin raportare la trei criterii: clasificarea faptei potrivit dreptului național,natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Pornind de la analiza acestor criterii, este posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca aparținând sferei penale, deși conform dreptului național acestea ar fi calificate ca având natură extrapenală.
Având în vedere faptul că normele de natură contravențională sunt unele cu caracter general,aplicându-se tuturor cetățenilor, precum și faptul că sancțiunile aplicate în această materie au un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor, precum și faptul că sancțiunile aplicate în această materie au un caracter preventiv și nu unul reparator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut aplicabilitatea art. 6 din Convenție în materie contravențională (cauza Salabiaku c. Franța, Janosevic c. Suedia).
Coroborând art. 6 al. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră prezumția de nevinovăție, cu dispozițiile OG 2/2001, instanța reține că în cauză petentul nu este ținut de a face dovada nevinovăției sale.
Procesul verbal de constatare contravențională este un act administrativ jurisdicțional ce se bucură de o prezumție de validitate în ceea ce privește constatările făcute de agentul ce a încheiat procesul verbal cu propriile simțuri.
Chiar dacă nu se poate nega forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, în măsura în care acesta nu este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit nu se poate susține temeinicia procesului verbal de contravenție, fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 al. 2 din Convenție.
Această opinie a fost exprimată și în hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. c. România (hotărârea din 04.10.2007).
Instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat este temeinic întocmit.
Instanța de recurs nu a pornit în judecarea cauzei de la ideea preconcepută că reclamantul petent ar fi vinovat, ci de la prezumția de temeinicie a procesului verbal. Prezumția este una relativă iar procedura contravențională oferă petentului toate garanțiile procedurale în răsturnarea acestei prezumții întrucât instanța, potrivit art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, exercită un rol activ mai pronunțat decât în cele pur civile și verifică din oficiu inclusiv temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea, dacă acesta s-a prezentat, citează și ascultă martorii indicați în procesul verbal sau în plângere, precum și orice alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal.
Or, în cauză petentul a semnat procesul verbal de contravenție arătând că accidentul s-a produs din cauza blocajului în mijlocul intersecției.
Celălalt conducător auto a declarat agentului constatator că se deplasa pe drum prioritar, moment în care petentul s-a angajat în traversare cu auto_ . A frânat și claxonat însă nu a putut preveni accidentul.
Concluziile raportului de expertiză confirmă situația de fapt reținută de agentul constatator în sensul că accidentul s-a produs din cauza nerespectării de către petent a obligațiilor preventive la . prin indicatoare, de pe drumul fără prioritate în drumul cu prioritate.
În ceea ce privește cazul fortuit invocat de recurent ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei – art. 11 din OG 2/2001 se reține:
Acest caz desemnează situația, împrejurarea în care acțiunea/inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.
Petentul a arătat că a fost nevoit să se oprească datorită blocajului ivit pe . unor lucrări.
Or petentul la intersecția cu . pe . obligația de a se opri la indicatorul „oprire”.
Forțând . fost oprit să frâneze și nici nu a putut degaja intersecția fiind lovit de celălalt conducător auto care se deplasa pe drum prioritar și nu a putut evita impactul deși a încercat să frâneze și să-l avertizeze sonor pe petent.
Ori aceste aspecte nu reprezintă cazul fortuit, petentul având posibilitatea să prevadă producerea evenimentului prin nerespectarea regulilor de circulație.
Pentru aceste aspecte instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul petent M. I., domiciliat în C., . nr. 123, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., Județul C., intervenient fiind B. FLAUVIUS V., domiciliat în C., .. 185, ., ., recurs îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 631/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.
P., Judecator, Judecator,
E. C. A. B. S. M. C.
Grefier,
G. M.
Jud. fond L.F.
Tehnored. Dec. Jud. M.C. / 12.12.2014
Tehnodact. gref. E. D. / 06.01.2015
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 989/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1264/2014.... → |
|---|
