Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 246/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 5874/256/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.246/APCA
Ședința publică din 20.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant . SRL, cu sediul în sat Tâncăbești .. 172, ., în contradictoriu cu intimat C. J. CONSTANTA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A-_/03.07.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr.2484/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată av.O. A. C., conform împuternicirii avocațiale depuse, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 20.05.2014 și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constatată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 02.08.2013, petenta S.C. T. CO. S. S.R.L. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/03.07.2013 întocmit de intimatul C. Județean C., solicitând constatarea nulității absolute a acestuia, exonerarea petentei de la plata amenzii, iar in subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data 03.07.2013, ansamblul auto aparținând societății, format din cap tractor marca DAF, cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, efectua un transport public de mărfuri, când a fost oprit în localitatea Tortoma de către un agent de poliție și a fost sancționat contravențional întrucât nu poseda autorizație de circulație pe drumurile județene conform HCJ 252/2012, cu amendă în cuantum de 500 lei.
Petenta a arătat că sancțiunea aplicată este netemeinică și nelegală.
De asemenea, în temeiul disp. art. 4 din Legea 554/2004, petenta a invocat excepția de nelegalitate a H.C.J.C nr. 5/2007, modificată prin H.C.J.C. nr._, modificată prin H.C.J.C. nr. 252/2012, prin care s-a instituit taxa de utilizare a drumurilor județene, apreciind că potrivit art. 7 alin. 2 lit. a din Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17.09.1999 „taxele de trecere și de utilizare se aplică doar utilizatorilor de autostrăzi sau alte șosele cu mai multe benzi de circulație, cu caracteristici similare autostrăzilor, sau utilizatorilor de poduri, tuneluri și trecători montane”. Petenta a explicat că în acest caz este aplicabil principiul supremației dreptului Uniunii Europene, iar în mod eronat s-au aplicat în speță dispozițiile H.C.J.C nr. 5/2007, modificată prin H.C.J.C. nr._, modificată prin H.C.J.C. nr. 252/2012.
Petenta a mai invocat că angajații Consiliului Județean C. nu au nicio bază legală pentru a avea atribuțiile unor controlori de trafic, inspecția și controlul activității de transport rutier și a activităților conexe acestora fiind reglementate de disp. Legii 27/2011, Ordinul ministrului transporturilor nr. 980/2011 privind aplicarea O.G. 27/2011.
Petenta a mai arătat că reprezentanții Consiliului județean C. nu au dreptul să oprească în trafic vehiculele și nici să legitimeze sau să ceară documentele ocupanților acestora, acest lucru îl fac echipajele de poliție, care apoi le înmânează controlorilor fără să existe o obligație legală expresă în acest sens și fără autorizarea Autorității Naționale de Supraveghere, așa cum prevăd normele imperative ale art. 9 alin. 2 din Legea nr. 238/2009.
A mai susținut petenta că nedeținerea legitimației nominale de control prevăzută de art. 5 din Ordinul ministrului transporturilor nr. 995/2011 anulează dreptul controlorilor de trafic de a încheia procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției.
Petenta a mai invocat faptul că procesul verbal de contravenție nu este semnat de contravenient, această împrejurare nefiind confirmată de nici un martor, iar agentul constatator nu precizează în cuprinsul procesului verbal care sunt motivele care au condus la încheierea în acest mod. În plus nu se precizează instanța competentă unde poate fi atacat acesta.
Petenta arătat că deține taxa de utilizare a drumurilor pentru autovehiculul_ prin rovinieta nr._/03.07.2013.
În drept, au fost invocate disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
La cererea introductivă au fost anexate, în copie înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus un set înscrisuri (filele 21-71).
La termenul din data de 14.11.2013, instanța a încuviințat pentru petentă și a respins respinge excepția de nelegalitate a H.C.J.C nr. 5/2007, modificată prin H.C.J.C nr. 223/2008, modificată prin H.C.J.C nr. 252/2012, invocată de petent, ca inadmisibilă, pentru motivele arătate pe larg în încheierea de ședință.
Prin sentința civilă nr. 2484/21.11.2013 Judecătoria Medgidia a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2013 întocmit de intimatul C. Județean C., petenta S.C. T. CO. S. S.R.L. a fost sancționată cu amendǎ contravențională în sumă de 500 lei, reținându-se în sarcina acesteia cǎ autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ a circulat fǎrǎ a poseda autorizație de circulație pe drum județean conform prevederilor HCJ nr. 252/2012, faptǎ prevǎzutǎ și sancționatǎ de art. 4 ind. 1 alin. 13 lit. c din H.C.J.C. nr. 252/2012.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, acesta este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere a actului. Astfel, procesul-verbal de contravenție cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 16, 17 din O.G. 2/2001, fiind respectate exigențele formale prescrise de lege.
S-au respectat în cauză disp. art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001. Acțiunea de control este desfășurată de agenți constatatori din cadrul C.J. Constanta, cu sprijinul lucrătorilor de poliție din zonele în care se află amplasate punctele de control.
Referitor la acest motiv invocat de către petentă, în sensul că procesul verbal de contravenție nu este semnat de contravenient, această împrejurare nefiind confirmată de nici un martor, iar agentul constatator nu precizează în cuprinsul procesului verbal care sunt motivele care au condus la încheierea în acest mod, instanța a reținut că potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, „în cazul în care contravenientul (…) refuză să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.” În speță, în procesul-verbal s-a făcut mențiune că actul s-a încheiat în lipsa martorilor, neregularitatea invocată nefiind de natură să genereze nulitatea procesului verbal întrucât acest motiv nu se află printre cele enumerate de art. 17 OG nr.2/2001 iar petentul nu a dovedit că a suferit vreo vătămare. Totodată, instanța consideră că martorul asistent nu confirmă decât refuzul petentului de a semna procesul verbal și nu atestă în vreun fel elemente privitoare la situația de fapt reținută. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, în cuprinsul căreia a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe la întocmirea procesului verbal de contravenție atrag întotdeauna nulitatea actului sunt strict determinate de art. 17 din OG nr. 2/2001, iar toate celelalte neregularități în întocmirea procesului verbal, inclusiv cele prevăzute în art. 19 din OG nr. 2/2001, pot atrage cel mult anulabilitatea acestuia, dar numai în situația în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petentă și anume că în cuprinsul procesului verbal nu a fost indicată instanța de judecată la care se poate depune plângerea, instanța a reținut că plângerea contravențională a fost corect introdusă pe rolul Judecătoriei Medgidia, instanță competentă să judece plângerea de față, în raport de locul săvârșirii contravenției, așa cum prevăd dispozițiile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2 /2001, nefiind dovedită vătămarea suferită de petent ca urmare a neindicării organului la care se introduce plângerea.
Instanța a apreciat că celelalte motive de nelegalitate invocate de petentă, și anume că angajații Consiliului Județean C. nu au nicio bază legală pentru a avea atribuțiile unor controlori de trafic, inspecția și controlul activității de transport rutier și a activităților conexe acestora fiind reglementate de disp. Legii 27/2011, Ordinul ministrului transporturilor nr. 980/2011 privind aplicarea O.G. 27/2011, iar reprezentanții Consiliului județean C. nu au dreptul să oprească în trafic vehiculele și nici să legitimeze sau să ceară documentele ocupanților acestora, acest lucru îl fac echipajele de poliție, care apoi le înmânează controlorilor fără să existe o obligație legală expresă în acest sens și fără autorizarea Autorității Naționale de Supraveghere, așa cum prevăd normele imperative ale art. 9 alin. 2 din Legea nr. 238/2009, precum și faptul că nedeținerea legitimației nominale de control prevăzută de art. 5 din Ordinul ministrului transporturilor nr. 995/2011 anulează dreptul controlorilor de trafic de a încheia procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției constituie explicații și motivarea privind excepția de nelegalitate a H.C.J.C nr. 5/2007, modificată prin H.C.J.C. nr._, modificată prin H.C.J.C. nr. 252/2012, care nu poate fi analizată în prezenta cauză, având în vedere soluția reținută de instanță cu privire la excepția invocată.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat pe deplin respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, art. 4 ind. 1 alin. 13 lit. c al H.C.J.C. nr. 252/2012 prevede cǎ „constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 500 de lei și 2.500 lei (..) lit. c) lipsa autorizației de circulație pe drumurile județene însoțită de dovada plății, constatată pe drumurile județene de către agenții constatatori ai C.J.C. și R.A.J.D.P.”
În conformitate cu prevederile alin. 1 al articolului anterior menționat „taxa de utilizare a drumurilor județene se instituie în temeiul art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și este fundamentată pe necesitatea asigurării siguranței în trafic pe rețeaua de drumuri județene aflate în proprietatea Județului C.. Taxa este destinată și utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de construire, înta reținutre, reabilitare și dezvoltare a serviciului public al rețelei de drumuri județene în scopul asigurării securității și siguranței rutiere, pentru încasarea prin orice mijloace a obligațiilor subiecților taxabili, precum și pentru organizare și funcționarea serviciilor/activităților furnizate de Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C., în calitate de administrator al drumurilor județene, în scopul desfășurării în condiții de siguranță a circulației pe drumurile județene, precum și pentru prevenirea evenimentelor rutiere datorate stării drumurilor județene și evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului”.
În alin. 2 al aceluiași articol se prevede: „taxa este datorată de persoanele fizice și juridice, denumite subiecte taxabile, care accesează și utilizează serviciul public al rețelei de drumuri județene cu mijloace de transport”.
Cum petenta nu a putut prezenta chitanța de plată a taxei de utilizare a drumurilor județene, instituită prin hotărârea administrației publice județene, în mod legal s-a procedat la sancționarea acesteia. Actul normativ este în vigoare și nu a fost desființat prin hotărârea instanței de judecată. Având în vedere obiectul de reglementare, instanța a apreciatcă dispozițiile H.C.J.C. 252/2012 au un caracter general și se impun tuturor participanților la trafic, care tranzitează județul C., astfel cum aceștia sunt menționați în acest act.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că procesul verbal a fost în mod temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a reținut prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin. (3), sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond a judecat speța într-un mod foarte simplist, că putea să analizeze motivele de nelegalitate a HCL ca și motive de fond și a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională.
În drept sau fost invocate dispozițiile art. 34 OPG 2/2001.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2013 întocmit de intimatul C. Județean C., petenta S.C. T. CO. S. S.R.L. a fost sancționată cu amendǎ contravențională în sumă de 500 lei, reținându-se în sarcina acesteia cǎ autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ a circulat fǎrǎ a poseda autorizație de circulație pe drum județean conform prevederilor HCJ nr. 252/2012, faptǎ prevǎzutǎ și sancționatǎ de art. 4 ind. 1 alin. 13 lit. c din H.C.J.C. nr. 252/2012.
Tribunalul reține că în mod corect a fost respinsă excepția de nelegalitate a H.C.J.C nr. 5/2007, modificată prin H.C.J.C. nr._, modificată prin H.C.J.C. nr. 252/2012, ca inadmisibilă prin prisma dispozițiilor art. 4 din legea nr. 554/2004, hotărârea con testată având caracter normativ și nu individual.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Corect a reținut judecătorul fondului că sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentei este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia nu au fost dovedite, petenta limitându-se la a face o simplă afirmație în acest sens, astfel, în mod judicios a reținut judecătorul fondului că petenta nu a probat susținerile și nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectele analizate, se impune concluzia că hotărârea apelată nu este lipsită de temei legal, nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nici nu este corolar al unei greșite interpretări a probațiunii administrate în cauză.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant . SRL, cu sediul în sat Tâncăbești .. 172, ., în contradictoriu cu intimat C. J. CONSTANTA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A-_/03.07.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr.2484/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr. _ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond D.M.T.
Red.decizie jud. A.L.N./20.06.2014
4ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 961/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2853/2014.... → |
|---|
