Obligaţia de a face. Sentința nr. 1539/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1539/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 1130/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 1539/CA
Ședința publică din data de 29 mai 2014
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta B. M. – domiciliată în C., ., ., . și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 38, ., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. – J. C. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR – cu sediul în C., ., având ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. F. pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Reclamantul prin apărător arată că C.J.U.E. nu s-a pronunțat până la această dată în cauza despre care a făcut vorbire la termenul anterior. Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a reclamantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la înmatricularea autoturismului proprietatea sa fără plata timbrului de mediu, cu cheltuieli de judecată. Din punctul său de vedere perceperea acestei taxe este nelegală și pe cale de consecință autoturismul poate fi înmatriculat fără plata timbrului de mediu.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamanta Boșneaga M. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. – J. C. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
TRIBUNALUL
, Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. -Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamantul a chemat în judecată pârâtul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C.- SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR C. solicitând în contradictoriu cu acesta:
- obligarea pârâtului la înmatricularea a autoturismului OPEL VECTRA fără plata timbrului de mediu .
Susține reclamantul că obligația de a achita timbru de mediu este nelegală si contravine prevederilor art. 90 din TCE cât și ale Tratatului de aderare a României la Comunitatea Europeană, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
Reclamantul invocă jursiprudența CJCE și arată că în cauză se impune aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 (ex art. 90 paar.I) dar si a art. 28-31 din Tratat, arătând că este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și a CJCE că art. 110 din Tratat produce efecte directe si, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
În drept, invocă dispozițiile Constituției României, Tratatului de instituire a Comunității Europene, normele comunitare ale Uniunii Europene prevăzute în actele de aderare/Protocolul de aderare si ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, art. 1, 11 și 18 din legea nr. 554/2004.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii,
S-a administrat de către reclamant proba cu înscrisurile:
Din proba cu înscrisuri administrată, instanța reține următoarele:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul autovehiculului marca Opel ce a fost înmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europen. A fost cumpărat de reclamant, care s-a prezentat in luna următoare la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima dată în România. Cererea reclamantului a fost respinsă pe motiv că nu există dovada achitării timbrului de mediu.
Pârâta nu a procedat la înmatricularea fără plata timbrului a autoturismului răspunzând că aceasta este datorată și manifestându-și, prin adresa_/10.01.2014, refuzul de a proceda la înmatricularea acestui autovehicul fără plata taxei pe poluare.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din același act normativ refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este reprezentat de exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță, instanța va analiza dacă refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul deținut de reclamant, în condițiile în care nu a fost achitată taxa pentru emisii poluante prevăzută de L.9/2012, reprezintă sau nu un refuz nejustificat în accepțiunea disp. art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, respectiv o exprimare explicită a voinței de a nu efectua operațiunea administrativă solicitată.
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul M.A.I. nr. 1501 din 13 nov. 2006, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă, inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită prin dispozițiile legale incidente.
Problema de drept care se pune in cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamanta ar datora taxa pentru emisii poluante este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit O.U.G. nr. 9/2013:
Art. 3
(1)Timbrul se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția:
(…)
Art. 4
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit OUG nr 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit însă O.U.G. nr. 9/2013 obligația plății timbrului de mediu intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, , inclusiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România dar pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă, art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că timbrul de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
În egală măsură exercitarea liberă a dreptului de proprietate nu exclude dreptul statului de a percepe pentru bunurile aflate în proprietate taxe sau impozite sau de a condiționa exercițiul acestui drept de plata unor astfel de contribuții
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță nu există o discriminare rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti timbrul de mediu în vederea înmatriculării, în condițiile în care, taxa este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. M. – domiciliată în C., ., ., . – C.N.P._ și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 38, ., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. – J. C. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR – cu sediul în C., .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2014.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1174/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 471/2014.... → |
|---|
