Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1190/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1190/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 572/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1118/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
Judecător L.-V. M.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr,1190/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT_/3.03.2014, formulat de apelantul I.T.M. C. cu sediul în C., . C, jud. C. în contradictoriu cu intimata și pe intimata ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ T. I. cu sediul în M., ., .,
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimată avocat N. D. conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat reprezentantul apelantului precizează că nu mai are probe de solicitat sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului pentru motivele expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile asupra apelului și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1190/4.07.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petent – Întreprindere Individuală T. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de agenții constatatori din cadrul I. C. la 3.03.2014. S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de_ lei cu sancțiunea „Avertisment”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 03.03.2014 a fost întocmit de către doi agenți constatatori din cadrul I.T.M. C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, pe numita P. E..
Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului – verbal contestat, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că fapta a fost percepută în mod direct de către agenții constatatori care au întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. În acest context, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară.
Situația de fapt descrisă în procesul-verbal este confirmată prin coroborarea extraselor revisal (f. 45-46), din care reiese faptul că la momentul controlului martora nu avea contract individual de muncă la petentă, cu declarația dată de martoră prin fișa de identificare completată la data controlului, din care rezultă faptul că în acea zi prestează activitate ca vânzător în serviciul petentei. De altfel, martora și-a menținut declarația și în fața instanței când, fiind audiată a declarat că a ținut locul unei foste colege ca vânzător.
Prin plângerea contravențională formulată, petenta nu neagă cele consemnate în procesul-verbal contestat, recunoscând chiar săvârșirea faptei în forma-tip prevăzută de norma de incriminare, astfel cum a fost reținută în cuprinsul procesului-verbal de către agenții constatatori. Astfel, petenta recunoaște că numita P. E. a desfășurat activitate în funcția de vânzător în data controlului, arătând însă că aceasta ținea locul unei angajate.
Pe cale, de consecință, instanța reține că prezumția relativă de temeinicie și veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probele administrate pe parcursul judecății, intimatul dovedind cele reținute în sarcina petentei, necontestate de către petentă, astfel că procesul-verbal atacat îndeplinește condiția temeiniciei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate și care permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze și faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. În cauză, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, instanța apreciază că scopul sancționării contravenționale, respectiv responsabilizarea contravenientei, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, aplicarea amenzii în cuantum de 10.000 de lei apărând în condițiile speței ca lipsită de proporționalitate. În acest sens este avută în vedere, pe de o parte, atitudinea petentei, care atât prin nota de relație completată la sediul I.T.M. (f. 49) cât și prin plângerea contravențională a recunoscut săvârșirea faptei. Pe de altă parte, instanța reține că primirea la muncă a respectivei persoane s-a realizat doar pentru câteva ore, având un caracter excepțional, nefiind dovedit faptul că aceasta constituia o practică a societății petente, în scopul eludării normelor fiscale și sporirii, pe această cale, a câștigurilor materiale. De asemenea, pe parcursul desfășurării procesului, petenta a fost din nou controlată de inspectorii I.T.M., control în urma căruia nu a rezultat nicio neregularitate (f. 63-66), fapt ce denotă din partea titularului petentei o atitudine sinceră și un comportament bazat pe respectarea normelor legale, astfel că susținerile acestuia privind caracterul excepțional al încălcării dispozițiilor Codului Muncii prezintă credibilitate. Mai mult, fără a minimaliza pericolul social al primirii la muncă a unor persoane fără încheierea de contracte de muncă și consecințele economice ale acesteia, instanța apreciază că în cauză aplicarea unei amenzi în cuantum de 10.000 de lei ar avea repercusiuni foarte grave asupra Întreprinderii Individuale.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 alin. 1 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea formulată de petent și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 de lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, organul constatator a declarat apel.
Apelantul organ constatator apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, invederând că amenda a fost aplicată în limitele legii, că fapta reținută în sarcina petentei este extrem de gravă cu consecințe negative atât pentru salariat care este lipsit de protecție socială, cât și prin efectele în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
Apelantul expune situația faptică care a condus la întocmirea actului sancționator și opinează că instanța de fond a ignorat atât declarația dată de numita P. E. – cu ocazia controlului, materializată în fișa de identificare, cât și dispozițiile art.31 din Codul muncii.
Susține apelantul că motivarea instanței de fond privind temeinicia procesului verbal potrivit căreia nu se impunea aplicarea amenzii contravenționale nu este întemeiată deoarece, așa cum a reieșit din documentația depusă pe parcursul judecății, la data controlului au fost încălcate evident prevederile art.16 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora, contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, anterior începerii activității.
Legal citat, intimatul- petent a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat apelul.
Concluzia în acest sens este argumentată prin cele ce urmează:
Prin procesul-verbal . nr._/3.02.2014, s-a reținut săvârșirea de către Întreprinderea Individuală T. I. a contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, pe numita P. E., fiindu-i aplicată amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost admisă în parte plângerea, fiind reindividualizată sancțiunea contravențională.
Judecătorul fondului a reținut corect limitele investirii, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, nu a schimbat natura juridică sau conținutul actului juridic supus judecății.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, astfel că sub acest aspect criticile exprimate de apelantă sunt neavenite.
Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale, argumentată prin faptul că amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, apare ca neîntemeiată.
Pentru ipoteza în care nu ar fi fost respectate limitele amenzii prevăzute de lege, soluția care se impunea era anularea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată intimatei petente, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la acest aspect, au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 3 din ordonanță, care prevăd că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Împrejurarea că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru menținerea amenzii, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzute ca și contravenție. Or, la alegerea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Tribunalul constată că prima instanță a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001 și apreciază – ca și judecătorul fondului, că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă –10.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale intimatei petente față de care nu s-a susținut și dovedit că s-ar afla într-o situație de recidivă contravențională.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul îndreptat împotriva sentinței civile nr,1190/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT_/3.03.2014, formulat de apelantul I.T.M. C. cu sediul în C., . C, jud. C. în contradictoriu cu intimata și pe intimata ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ T. I. cu sediul în M., ., ., ., jud. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. J. N. L.-V. M.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond.A.V.E.
Red. Jud. apel A.J.N.
4 ex./15.12.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2393/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2705/2014.... → |
|---|
