Contestaţie la executare. Decizia nr. 19/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 10381/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.03.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – E. C.
JUDECĂTOR –A. B. S.
JUDECĂTOR –M. C.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect contestație la executare, formulată de recurenta intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat contestator fiind C. S., cu domiciliul în C., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul contestator asistat de avocat A. P., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul intimatului contestator depune la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat și concluzii scrise.
Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.Cu cheltuieli de judecată. Precizează că singurul motiv de recurs invocat a fost acela că prin întâmpinare s-ar fi invocat excepția tardivității formulării contestației și instanța nu s-ar fi pronunțat cu privire la această excepție. Din conținutul întâmpinării depuse la fondul cauzei rezultă că singura excepție invocată a fost excepția inadmisibilității invocării prescrierii dreptului de a stabili obligații fiscale, excepție la care instanța de fond s-a pronunțat. Excepția tardivității nu a fost formulată prin întâmpinare, iar instanța în mod corect nu s-a pronunțat cu privire la o astfel de excepție. În ce privește excepția inadmisibilității invocării prescrierii dreptului de a stabili obligații fiscale apreciază că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond întrucât prezenta contestație a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.172 alin.1 Cod procedură fiscală coroborat cu dispozițiile art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, iar prin contestația la executare nu s-au formulat apărări cu privire la cuantumul penalităților de plată stabilite, ci s-a solicitat ca instanța să constate că de la data începerii executării silite, dreptul de a stabili și urmări obligațiile de plată era prescris.Precizează că intimatului contestator nu i-au fost comunicate niciodată titlurile de creanță, iar celelalte acte au fost comunicate prin publicitate, nefăcându-se dovada comunicării prin poștă. Apreciază că o astfel de comunicare a actelor a actelor administrativ fiscale echivalează cu o necomunicare, iar dacă nu au fost comunicate niciodată ele nu au devenit titluri executorii și executarea silită a fost făcută în mod nelegal astfel cum în mod corect și legal a constatat instanța de fond.Învederează instanței că dacă va trece peste aceste apărări și se va constata că actele au fost comunicate și au devenit titluri executorii, solicită ca instanța să constate că dreptul creditorului de a stabili și urmări creanțele fiscale era prescris.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._ contestatorul C. S. a solicitat instantei, in contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice Constanta, pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/14.03.2013 emis în dosarul de executare silită nr. 5087/2010 și a tuturor actelor de executare subsecvente acestuia, precum și anularea executării silite înseși începută în dosarul de executare silită nr. 5087/2010, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestatiei se arata ca reclamantul a fost încadrat în muncă în cadrul structurilor militare, fiind pensionat prin Decizia nr._/27.12.1999. În conformitate cu dispozițiile art. 23 lit. a din OG nr. 7/1998, contestatorul a susținut că ar fi trebuit să beneficieze, pe o perioadă de 2 ani, de scutirea de la plata impozitului pe venit, respectiv pentru anii 2000-2001. Cu toate acestea, contestatorul și-a îndeplinit obligațiile legale, depunând la organul fiscal declarația privind venitul obținut, atât în anul 2000, cât și în anul 2001, iar organul fiscal, cu încălcarea prevederilor legale menționate, a procedat la stabilirea în sarcina reclamantului a obligației de plată pentru impozitul pe venitul realizat în anii 2000-2001. Contestatorul a mai precizat faptul că de la jumătatea anului 2001și până în prezent nu a mai realizat venituri, în afara pensiei.
Contestatorul a invocat și prescripția dreptului de a stabili și de a executa creanțele fiscale, în conformitate cu art. 91 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală. S-a arătat că baza de impunere care a generat obligațiile fiscale ale reclamantului, precum și creanța fiscală s-a născut în anul 2001, deci dreptul organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală datorată s-a născut la data de 1.01.2002. În consecință, la data de 1.01.2007 s-a prescris dreptul organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală a contestatorului aferentă anului 2001, iar procesul-verbal de sechestru a fost emis după împlinirea termenului de prescripție. A mai învederat faptul că nici titlurile executorii arătate în cuprinsul procesului-verbal de sechestru și nici somațiile invocate de executorii fiscali nu i-au fost comunicate niciodată contestatorului, neexistând astfel nici un act care să întrerupă cursul prescripției.
In probatiune s-a solicitat si incuviintat administrarea probei cu inscrisuri.
Intimata, legal citata si reprezentata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere referitor la prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, întrucât, în vederea valorificării drepturilor ce privesc sume sau acte administrativ fiscale, contestatorul avea deschisă calea contenciosului administartiv de tip fiscal, urmată de acțiunea în contencios administrativ.
Intimata a mai solicitat respingerea ca nefondat a capătului de cerere referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită. În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile contestat, a avut la bază două titluri executorii, care împreună cu somațiile aferente au fost comunicate debitorului la data de 25.05.2010, respectiv la data de 3.08.2009.
Prin sentinta civila nr._ din 16.10.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii si a fost admisa contestatia la executare formulata de contestatorul C. S., a fost anulat procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._ si toate actele de executare efectuate in dosarul de executare silita nr.5087/2010.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța constată următoarele. Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Prin acțiunea formulată de către contestator, acesta a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 5087/2010. Motivele pentru care se solicită anularea actelor de executare nu sunt relevante pentru aprecierea admisibilității acțiunii, acestea urmând a fi analizate o dată cu fondul cauzei.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității invocate de către intimată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului de executare nr. 5087/2010, intimata a emis somația și titlul executoriu nr._ din data de 3.08.2009 prin care s-a urmarit executarea silita a contestatorului pentru realizarea unor creante fiscale reprezentand impozit pe venituri realizate de catre contestator din activități independente aferente perioadei 2005-2008. În cadrul aceluiași dosar de executare, s-a emis și somația și titlul executoriu nr._ din data de 10.05.2010 prin care s-a urmarit executarea silita a contestatorului pentru realizarea unor creante fiscale reprezentand impozit pe venituri realizate de catre contestator din activități independente aferente perioadei 2009-2010. În baza acestor titluri executorii, s-a emis procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 14.03.2013, comunicat contestatorului la data de 28.03.2013.
Astfel cum reiese din precizările formulate de către intimată, singurele titluri de creanță în baza cărora s-a demarat procedura execuțională sunt deciziile de calcul accesorii indicate în cuprinsul celor două titluri executorii atacate. Astfel cum reiese din precizările ulterioare ale intimatei, aceasta nu deține deciziile de calcul accesorii din 2005-2006, iar deciziile de calcul accesorii din perioada 2007-2010 au fost comunicate contestatorului direct prin anunț colectiv (f. 52).
Prin urmare, instanța reține faptul că la baza emiterii titlurilor executorii contestate au stat titlurile de creanta enumerate in acesta, respectiv deciziile de calcul accesorii.
Potrivit art.172 din OG 92/2003 (1)Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare…(3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul cand acest titlul nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
In formarea silogismului juridic, instanta va avea in vedere si imprejurarea ca titlul executoriu contestat este un act de executare si nu un act administrativ fiscal astfel cum aceasta notiune este definita de art. 41 din acelasi act normativ care defineste actul administrativ fiscal ca fiind actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea, sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale, in speta dedusa judecatii contestandu-se deci un act de executare, care nu este, prin definitie, un act administrativ fiscal.
Analizand conditiile prevazute de lege ad validitatem in privinta continutului si formei actelor de executare contestate, in raport de art. 141 coroborat cu disp.art.43 alin.2 din Codul de procedura fiscala, instanta apreciaza ca in privinta acestor acte de executare nu subzista cauze de nulitate absoluta.
Potrivit art. 141 alin. 2 C. proc. Fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a deveni scadent, titlul de creanță trebuie să fie legal comunicat debitorului.
Conform art. 44 C. Proc. Fiscală, actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; iar dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător. Prin urmare, comunicarea prin anunț colectiv are caracter subsidiar, aceasta putând fi utilizată doar în cazul în care comunicarea nu se poate realiza prin celelalte modalități enumerate, în acest sens fiind și dispozițiile din codul de procedură civilă referitoare la comunicarea actelor de procedură.
În cazul de față, instanța constată că, în privința deciziilor de calcul accesorii pentru 2005-2006, acestea nu au fost comunicate contestatorului, având în vedere că nici intimata nu le deține, iar în privința deciziilor de calcul accesorii pentru perioada 2007-2010, acestea au fost comunicate contestatorului exclusiv prin anunț colectiv, fără ca intimata să facă dovada imposibilității comunicării acestora prin celelalte modalități prevăzute de lege. În consecință, instanța apreciază că deciziile de calcul accesorii reprezentând titluri de creanță nu au fost legal comunicate contestatorului și nu au devenit, prin urmare, titluri executorii. Ca atare, instanța apreciază că executarea silită a fost nelegal începută în cadrul dosarului de executare silită nr. 5087/2010, astfel încât se impune anularea acesteia, precum și a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/14.03.2013 emis în dosarul de executare silită nr. 5087/2010 și a tuturor actelor de executare subsecvente acestuia. Având în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că nu se mai impune analiza în cauză a incidenței prescripției dreptului de a stabili și de a executa creanțele fiscale, în conformitate cu art. 91 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală.
Asupra cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata : potrivit art. 274 C.pr.civ., partea care cade in pretentii va putea fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Cum intimata a cazut in pretentii fata de contestator, iar contestatorul a facut dovada acestor cheltuieli – taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, urmeaza ca cererea acestuia sa fie admisa, intimata urmând a fi obligată la plata sumei de 194,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.”
Intimata DGRFP Galati-AJFP Constanta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanta sa se pronunte asupra exceptiilor.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurenta ca desi a ridicat exceptia tardivitatii contestatiei la executare a titlurilor executorii si a somatiilor aferente prin intampinare, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra ei, desi se impunea solutionarea cu precadere. De asemenea, instanta de fond a omis sa se pronunte pe exceptia prescriptiei dreptului de a stabili obligatii fiscale precum si a dreptului de a cere executarea silita, a carei respingere a solicitat-o motivat de imprejurarea ca aceasta putea fi invocata in contestatia impotriva somatiei si titlului executoriu, nicidecum impotriva contestatiei impotriva procesului verbal de sechestru.
Cu privire la cheltuielile de judecata la care a fost obligata, sustine recurenta c ainstanta de fond avea obligatia sa respecte disp.art.23 alin.1 lit.e coroborat cu alin.2 din Leg.146/1997.
Intimatul-contestator a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecata.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente Tribunalul apreciaza recursul fondat, în considerarea celor în continuare arătate.
Referitor la critica recurentei vizand omisiunea instantei de a se pronunta asupra exceptiei tardivitatii formularii contestatiei la executare pe care sustine ca a invocat-o prin intampinare, instanta de control judiciar constata ca nici prin intampinarea depusa la judecata fondului nici pe parcursul judecatii, recurenta-intimata nu a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, astfel ca aceasta critica apare ca neintemeiata.
Neintemeiata apare si a doua critica referitoare la nepronuntarea instantei de fond asupra exceptiei prescriptiei dreptului de a stabili obligatii fiscale, dat fiind ca prin intampinarea formulata recurenta a invocat exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere referitor la prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale, exceptie asupra careia, analiza releva ca instanta de fond s-a pronuntat in considerentele hotararii.
Singura critica intemeiata se retine a fi obligarea intimatei, cu incalcarea disp.art.23 alin.1 si 2 din leg.146/1997. la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 194 lei reprezentand taxa judiciara de timbru.
Conform art.23 alin. 1 si 4 din leg.146/1997 suma achitata cu titlu de taxa judiciara de timbru se restituie, la cererea petitionarului in cazul in care contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas irevocabila. A..4 prevede ca cererea de restituire se adreseaza instantei judecatoresti la care s-a introdus actiunea sau cererea.
In ceea ce priveste timbrul judiciar in valoare de 0,3 lei, instituit prin OG 32/1995, actul normativ nu prevede aceleasi dispozitii privind restituirea, ca in cazul taxei judiciare de timbru.
F. de considerentele expuse, in temeiul art.312 C., Tribunalul va admite recursul, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va inlatura dispozitia privind obligarea intimatului la plata taxei judiciare de timbru in valoare de 194 lei. Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulată de recurenta intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat contestator fiind C. S., cu domiciliul în C., ., ., ..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea intimatului la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 194 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2014.
P., Judecator, Judecator,
E. C. A. B. S. M. C.
Grefier,
A. G.
Thred.dec.E.C./ 2 ex/30.04.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2705/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 470/2014.... → |
|---|
