Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 175/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 2901/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 175/CA
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta T. M. – domiciliată în C., ., ., . domiciliul procesual ales la I. A. – Cabinet de avocat în C., . nr. 31, .. A, . cu pârâta AGENȚIA DE PRESTAȚII SOCIALE C. – cu sediul în C., ., având ca obiect – contestație act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta sentință, iar instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, totodată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.01.2014, pentru când:
TRIBUNALUL
La 13.03.2013 reclamanta T. M. a chemat în judecată A. de P. Sociale C. pentru anularea deciziei_/2008 în sensul acordării indemnizației de 1200 lei pentru ambii copii născuți la 19.01.2008.
Se arată că este mamă a doi copii (gemeni) și consideră că indemnizația acordată de pârâtă este discriminatorie.
În drept invocă art. 1,7,8 Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii depune înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția tardivității introducerii acțiunii.
Se arată că acțiunea a fost promovată după trecerea timpului de prescripție de 3 ani prevăzut de art 2517 C.civ.
Decizia contestată a fost emisă la 13.06.2008 iar plângerea prealabilă la 16.07.2013 care a fost respinsă ca tardivă.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii.
Reclamanta a beneficiat de indemnizație conform OUG 148/2005 și HG 1025/2006 conform legislației din vigoare la acel moment.
În urma modificărilor prevăzute prin Legea 239/2009, pârâta din oficiu la 18.06.2009 până la 19.01.2016 a acordat reclamantei indemnizație suplimentară de 600 lei pentru cel de-al doilea copil.
Procedând la judecata cauzei instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate.
Se reține că decizia contestată a fost emisă la 13.06.2008.
La solicitarea instanței, pârâta a depus înscrisuri (fila 39-40) pentru a face dovada comunicării deciziei contestate.
Din dovada de comunicare se reține că decizia nu a fost comunicată, confirmarea de primire fiind restituită pârâtei.
Conform art 7 Legea 554/2004 plângerea prealabilă se formulează în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
În condițiile în care pârâta nu a comunicat decizia reclamantei, instanța apreciază că în mod greșit s-a apreciat că plângerea prealabilă este tardiv formulată cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicare.
Din înscrisuri se reține că plângerea prealabilă a fost înregistrată la pârâtă la 16.07.2013, astfel că reclamanta a făcut dovada respectării art 7 Legea 554/2004.
Cu privire la excepția prescrierii, instanța apreciază că în cauză având în vedere natura de contencios administrativ a acțiunii nu este incident termenul de prescripție prevăzut de C.civ ci dispozițiile art 11 alin 1 și 5 Legea 554/2004 sau arată că termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 6 luni.
În speță, răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat reclamantei la 2.09.2013 (fila 38) iar acțiunea a fost promovată la 13.03.2013.
Instanța reține că până la primul termen de judecată respectiv 24.10.2013 pârâta a răspuns reclamantei la plângerea prealabilă prin adresa nr._/5.08.2013.
Prin urmare în raport de dispozițiile art 11 alin 1 lit a Legea 554/2004, instanța va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei se reține:
Reclamanta este mama a doi copii gemeni născuți la 19.01.2008.
Prin decizia_/13.06.2008 s-a aprobat pentru reclamantă acordarea indemnizației de creștere a copilului în cuantum de 600 lei conform OUG 148/2005 și HG 148/2005.
După apariția Legii 239/2009 pârâta a emis Decizia_/26.03.2009 prin care a modificat cuantumul indemnizației de la 600 lei la 1234 lei începând cu 1.01.2009.
Prin prezenta acțiune reclamanta contestă decizia emisă la 13.06.2008.
Potrivit art 2 alin 1,2,3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 aprobate prin HG nr. 1025/2006
“Concediul și indeminizația pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela. Alocația de stat pentru copii se cuvine pentru fiecare dintre copiii rezultați în urma primelor 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela. În înțelesul dispozițiilor alin. (1) și (2) prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii”.
Potrivit art 6 alin 1 din OUG nr. 148/2005 concediul și indemnizația lunară prevăzută la art 1, respective la art 2, precum și stimulentul prevăzut la art 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art.5 alin 2, respective persoana care a adoptat copilul, căreia I s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
Potrivit principiului egalității între cetățeni și practicii CEDO se reține că între persoanele aflate în situații identice sau analoage nu poate fi operată nicio discriminare.
Dacă s-ar admite ipoteza că indemnizația s-ar acorda nu pentru fiecare copil născut, ci pentru fiecare naștere, între nou-născuți ar face distincție după cum aceștia s-au născut dintr-o sarcină simplă sau multiplă, ceea c ear încălca principiul egalității de tratament între aceștia. Prin urmare, singura împrejurare prin care nou-născuții ar beneficia de un tratament similar ar fi ca, fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizație.
O atare interpretare își găsește sprijin chiar în dispozițiile OUG nr. 148/2005, care nu distinge între primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art 5 alin (2), respective persoana care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore. Cu aceeași ocazie pot fi plasați sau adoptați doi sau trei copii, ceea ce nu împiedică acordarea drepturilor raportat la numărul lor și nu la împrejurarea care dă naștere dreptului. Având în vedere acest fapt, precum și că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, nu se justifică o interpretaare diferită pentru împrejurarea nașterii față de celelalte împrejurări generatoare ale drepturilor în discuție, și în cazul nașterii elemental de referință trebuind să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Astfel, instanța apreciază că pentru înlăturarea acestei inechități este necesar să se acorde indemnizația de creștere a copilului pentru fiecare copil, indifferent dacă provine dintr-o sarcină singular sau una multiplă.
De altfel, chiar legiuitorul a înțeles necesitatea acordării indemnizației pentru fiecare copil născut prin adoptarea Legii nr. 239/2009, care înlătură aceste discriminări.
Față de aceste considerente instanța va admite acțiunea, va anula decizia nr._/13.06.2008 și va obliga pârâta să emită decizie privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru fiecare minor, începând cu data de 8.05.2008, respectiv 1.01.2009.
Instanța are în vedere în ceea ce privește data de 8.05.2008 dispozițiile art 10 lit d OUG 148/2005 iar la data de 1.01.2009, decizia_/26.03.2009 prin care începând cu această dată a acordat reclamantei indemnizația de 1234 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității și excepția prescrierii.
Admite acțiunea formulată de reclamanta T. M. – domiciliată în C., ., ., . și cu domiciliul procesual ales la I. A. – Cabinet de avocat în C., . nr. 31, .. A, . cu pârâta AGENȚIA DE PRESTAȚII SOCIALE C. – cu sediul în C., ..
Anulează Decizia nr._/13.06.2008.
Obligă pârâta să emită decizia privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru fiecare minor începând cu 08.05.2008 până la 1.01.2009.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. V.
Red.hot.jud.M.C. 05.02.2014
Dact.gref.I. Török 04.03.2014/5 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2511/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1274/2014.... → |
|---|
