Pretentii. Sentința nr. 556/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 556/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 3808/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 556/CA
Ședința publică din data de 20.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol soluționarea cererii în contencios fiscal formulată de reclamanta ., cu sediul în București, .. 8, etaj 2, apt. 4, sector 3, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – D.G.F.P. – S.A.F. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în G., ., județul G. și P. S., S. M., L. B., U. E., A. I T., toți funcționari publici cu sediul ales în C., . nr. 96, ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 20.02.2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei în contencios fiscal de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALA- DGFP CONSTANTA, SAF-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALA CONSTANTA, P. S., S. M., L. B., URIASU E. și A. I. T. a solicitat obligarea in solidar a acestora la plata sumei de 200.000 RON reprezentând daune materiale constând in profitul nerealizat de la data de 27.04.2010, pana la data de 08.02.2011 ca urmare a indisponibilizării conturilor si a bunurilor societății pe perioada amintita de către parații menționați in cauza.
În motivare a arătat că a fost supusa unei verificări din partea paratei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALA- DGFP CONSTANTA, SAF-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALA CONSTANTA, verificări in baza căruia s-a emis Raportul de Inspecție incheiat la 27.04.2010, Raport ce impreuna cu Anexele sale au fost semnate si parafate paratii persoane fizice din prezenta cauza și care a arătat existenta unor obligații de plata de sume «uriașe» pe care ca agent economic societatea le-ar avea de achitat cu diferite destinații către Stat.
A arătat reclamanta că a formulat contestație ce a fost admisă prin decizia nr. 247/17.09.2010 emisă de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALA - DIRECȚIA GENERALA DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu consecința desființării deciziei de impunere emisă.
Reclamanta a mai arătat că la data de 27.10.2010 i s-a eliberat de către unitatea din Constanta Certificatul de atestare fiscala nr._ in care apare ca debitor cu sumele impuse prin Raportul de inspecție fiscală din 27.04.2010, contrar măsurii dispuse la 17.09.2010 de ANAF, aspect care i-a creat mari probleme in derularea operațiunilor comerciale, in utilizarea conturilor bancare, in derularea afacerilor curente ale societății (obiectul principal fiind acela de comerț cu cereale), neputand sa mai atragă linii de credit, scrisori de garantie bancara, pentru cumpărarea de marfa si realizarea operațiunilor de comerț cu cereale.
Atitudinea pârâților de a nu radia aceste date nereale nu are nici o justificare legala deoarece, ele nu au atacat in termenul legal concluziile Deciziei ANAF, fiind clar ca prin aceasta atitudine de pasivitate si-au insusit concluziile deciziei cat si greșelile lor săvarsite in legătura cu Raportul de inspecție fiscala prin care fusese obligat in plata.
Atitudinea sfidătoare a paratelor nu s-a oprit decât in momentul in care prin acțiunea avocaților care o reprezintă s-a realizat ridicarea masurilor asigurătorii din procesul verbal de sechestru pe bunuri mobile conform adresei nr. 1216/08.02.2011 si eliberarea unui Certificat fiscal nou in care sumele pretins datorate nu mai apar, emitandu-se in acest fel Certificatul de atestare fiscala lin 18.01.2011 sub nr. 692, in care aceste obligații de plata nu mai figurează.
Prin menținerea acestor cifre si date precum si păstrarea masurii de sechestru i-a fost afecta grav imaginea ca si comerciant in piața, mulți parteneri ferindu-se de a incheia operațiuni de afaceri cu subscrisa din cauza acestei situații, nici băncile nu au dorit sa îi asigure finanțare pentru susținerea operațiunilor asa cum mai lucrase in anii precedenți.
A arătat că valoarea prejudiciului creat privește profitul nerealizat, in chiar Raportul de inspecție fiscala ANAF a recunoscând faptul ca din analiza datelor societatea avea un profit fiscal in suma de 227.969 RON.
În drept art. 112 c.proc.civ., art. 1, art. 8, art. 16, art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În probațiune a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, si orice alt mijloc de proba necesar din dezbateri.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză contabil-fiscală.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală din data de 27.04.2010, inspecția a verificat modul de constituire si virare a următoarelor impozite si taxe pentru perioada 01.01._09: TVA, Impozit pe profit, Impozit pe venit din salarii, CAS angajator, CAS angajat, Ajutor fond șomaj angajator, Ajutor fond șomaj angajat, Fond accidente si boli profesionale și CASS angajator.
S-a reținut, referitor la modul de constituire și virare a TVA, că reclamanta a înregistrat ca TVA deductibil suma de 9.180 lei reprezentând materiale de construcții si alte materiale, cheltuieli care nu sunt in scopul realizării de venituri impozabile încălcând astfel prevederile art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003, cu modificările si completările ulterioare .
În perioada iunie 2007 - decembrie 2008, . a achiziționat cereale de la . SRL, Global Inter Trans SRL, ., . SRL ., iar in urma achizițiilor, și-a exercitat dreptul de deducere a TVA înscrisă în facturile emise de furnizori.
Urmare verificării, organele de inspecție fiscală au constatat că nu a putut fi probată realitatea operațiunilor consemnate în facturile emise către . de . SRL, . SRL, ., . SRL și ., existând suspiciuni că aceste societăți nu au înregistrat facturile de venituri.
De asemenea, organele de inspecție fiscală au constatat că împotriva a 4 din 5 furnizori au fost formulate plângeri penale depuse la P. de pe lângă Judecătoria C., societățile nu funcționează la sediul declarat, nu au depuse declarații de impozite și taxe sau deconturi de TVA și nu au avut un comportament fiscal conform prevederilor legale prin care să se poată face dovada realității operațiunilor înscrise în documentele emise.
Astfel, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea a încălcat prevederile art.134 alin.(2) și art.145 alin.(1) din Legea nr.571/2003 și au stabilit TVA suplimentară de plată în sumă de 4.213.963 lei și majorări de întârziere în sumă de 2.950.888 lei.
Referitor la impozitul pe profit s-a reținut că societatea a înregistrat în mod eronat în contul 635 "Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate", amenzile aplicate de comisarii Gărzii financiare C., în luna ianuarie 2006, în sumă de 1.000 de lei și iulie 2006, în sumă de 1.500 lei și nu în contul 658 "Alte cheltuieli de exploatare”, încălcând astfel prevederile art.21, alin.(4), lit.b) din Legea 571/2003.
Au mai reținut inspectorii fiscali că societatea nu a considerat ca și cheltuială nedeductibilă fiscal suma de 407lei înregistrată în contul 623 "Cheltuieli de protocol, reclamă și de publicitate, aceasta înregistrând pierdere contabilă și fiscală la finele anului 2006; a înregistrat suma de 6.174 lei în contul 658 "Alte cheltuieli de exploatare", dar la calculul impozitului pe profit nu a tratat această "sumă ca nedeductibilă din punct de vedere fiscal ; a înregistrat ca și cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit suma de 32.858 lei reprezentând materiale de construcții și alte materiale, cheltuieli care nu sunt în scopul realizării de venituri impozabile, încălcând astfel prevederile art.21, alin.1 din Legea nr.571/2003.
Urmare a celor constatate, organele de inspecție fiscală au stabilit impozit pe profit suplimentar da plată în sumă de 5.122 lei și majorări de întârziere în sumă de 6.443 lei.
Societatea a înregistrat în mod eronat în contul 635 "Cheltuieli cu le impozite, taxe și vărsăminte asimilate", amenda aplicată de comisarii Gărzii Financiare C., în luna iunie 2007, în sumă de 1.500 lei și nu în contul 658 "Alte cheltuieli de exploatare", încălcând astfel prevederile art.21, alin.(4), lit.b) din Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Societatea a înregistrat ca și cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit suma de 15.455 lei reprezentând materiale de construcții Și alte materiale, cheltuieli care nu sunt în scopul realizării de venituri impozabile, încălcând astfel prevederile art.21, alin.1 din Legea nr.571/2003; a achiziționat marfă (cereale) în trimestrul al ll-lea și al III - lea al anului 2007, de la . SRL, în sumă de 3.093.394 lei; a achiziționat marfă (cereale) în trimestrul al Ill-lea și al IV - lea al anului 2007, de la ., în sumă de 3.128.879 lei.
Urmare celor constatate, organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de 996.544 lei și majorări de întârziere în sumă de 927.265 lei.
S-a mai reținut că, urmare a cercetărilor efectuate la . SRL, . SRL, ., . SRL și . s-a constatat că nu poate fi probată realitatea operațiunilor consemnate în facturile emise către ., întrucât aceste societăți nu mai funcționează la sediul declarat și nu au avut un comportament fiscal conform prevederilor legale astfel că nu se poate face dovada realității operațiunilor înscrise în documentele emise.
Urmare a celor constatate, cheltuielile reprezentând achizițiile de cereale de către . de la aceste societăți, în sumă totală de 22.178.991 lei au fost eronat considerate de societate ca fiind deductibile fiscal iar organele de inspecție fiscalăl au stabilit un impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de 3.554.740 lei și majorări de întârziere în sumă de 2.095.356 lei.
În baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr.537/28.04.2010, decizie ce a fost contestată de reclamantă.
Prin decizia nr. 247/17.09.2010 de soluționare a contestației s-a reținut, referitor la TVA în sumă de 4.213.963 lei că organele de inspecție fiscală nu au acordat contestatoarei dreptul de deducere a TVA pe motiv că societățile care au emis facturile, fie nu funcționează la sediul declarat și nu au depuse declarații de impozite și taxe sau deconturi de de TVA, fie împotriva lor au fost formulate plângeri penale la P. de pe lângă Judecătoria C., însă, acestea nu au procedat la o analiză temeinică a facturilor în cauză, respectiv a modului lor completare pentru a se stabili concret, pentru fiecare factura în parte care datele și informațiile necompletate, precum și motivele pentru care acestea nu pot dobândi calitatea de document justificativ în raport cu prevederile legale ale actelor normative invocate, dacă marfa a intrat în gestiunea societății și în acest caz dacă există note de intrare-recepție a mărfii, precum și fișe de magazie pentru stocuri, dacă între stocul scriptic și faptic există neconcordanțe, dacă aceste achiziții sunt aferente realizării de operațiuni taxabile, respectiv dacă marfa respectivă îndeplinea toate cerințele legale privind documentele necesare pentru comercializare și astfel dacă putea fi comercializată, precum și dacă a fost făcută plata, în cazul în care aceste mărfuri au fost comercializate și s-a colectat TVA.
De asemenea, organele de inspecție fiscală nu au verificat dacă aprovizionările au fost efectuate pentru realizarea obiectului de activitate desfășurat de societate, dacă achizițiile au fost efectiv realizate și înregistrate în evidență și dacă sunt aferente realizării de operațiuni taxabile.
Pentru suma de 9.180 lei TVA aferentă achiziționării de materiale de construcții și alte materiale s-a reținut că organele de inspecție fiscală au constatat că acestea nu sunt că acestea nu sunt în scopul realizării de operațiuni taxabile, astfel au stabilit că TVA aferentă acestora nu este deductibilă, iar societatea nu a adus niciun argument de fond în susținerea contestației care să fie justificat cu documente și motivat pe baza de dispoziții legale, prin care să combată și să înlăture constatările organelor de inspecție fiscală, s-a respins contestația.
În ceea ce privește suma de 2.950.888 lei majorări de întârziere s-a reținut că acestea sunt accesorii și, ca urmare a desființării deciziei de impunere pentru TVA în sumă de 4.213.963 lei se va desființa și partea din decizia de impunere referitoare la majorările de întârziere.
Referitor la impozitul pe profit în sumă de 3.548.638 lei s-a reținut, pentru aceleași considerente ca și cele reținute în cazul TVA în sumă de 4.213.963 lei, că din analiza raportului de inspecție fiscală nu rezultă temeiul legal în baza căruia organele de inspecție fiscala au considerat ca fiind nedeductibile la calculul impozitului pe profit, cheltuielile efectuate cu achiziția de cereale, respectiv dacă nu sunt aferente realizării de venituri impozabile sau cheltuielile nu sunt înregistrate în contabilitate, dacă nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, astfel, a fost desființată decizia de impunere cu privire la această sumă și la majorările de întârziere în sumă de 2.095.356 lei.
În ceea ce privește suma de 6.102 lei a fost respinsă contestația.
Susține reclamanta că, ulterior soluționării contestației, i s-a eliberat de către unitatea din Constanta Certificatul de atestare fiscala nr._/27.10.2010 in care apare ca debitor cu sumele impuse prin Raportul de inspecție fiscală din 27.04.2010, contrar măsurii dispuse la 17.09.2010 de ANAF, aspect care i-a creat mari probleme in derularea operațiunilor comerciale, in utilizarea conturilor bancare, in derularea afacerilor curente ale societății (obiectul principal fiind acela de comerț cu cereale), neputand sa mai atragă linii de credit, scrisori de garantie bancara, pentru cumpărarea de marfa si realizarea operațiunilor de comerț cu cereale.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că societatea reclamantă nu a înregistrat nici un prejudiciu ca urmare a indisponibilizării bunurilor sale în perioada 27.04._11, raportat la cifra de afaceri realizată anterior.
Mai mult, reclamanta susține că a avut probleme în desfășurarea operațiunilor comerciale ca urmare a emiterii certificatului nr._/27.10.2010, însă nu a produs nicio probă pentru dovedirea prejudiciului astfel suferit.
Potrivit art. 227 alin. (2) Cod procedură fiscală, statul și unitățile administrativ-teritoriale răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcționarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Totodată, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ, cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.
Art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prevede că, în cazul în care acțiunea împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul se admite și se constată vinovăția funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituția publică.
Cerința legală este nu numai ca acțiunea împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul să fie admisă, ci să se constate și vinovăția funcționarului public.
Pentru a antrena răspunderea patrimonială a statului și unităților administrativ teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de funcționarilor publici din cadrul organelor fiscale în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în condițiile art. 227 alin. (2) C. proc. fisc., trebuie îndeplinite mai multe condiții, în speță, să existe un act administrativ atacat ilegal, actul respectiv să fi cauzat reclamantei un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între actul administrativ ilegal și prejudiciu, condiție comună oricărei forme a răspunderii juridice și care-și găsește motivația în teza potrivit căreia: pentru ca răspunderea să se declanșeze și un subiect să fie tras la răspundere este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecința nemijlocită a acțiunii sale, precum și condiția culpei autorității publice câtă vreme această formă a răspunderii este una subiectivă.
Potrivit prevederilor art. 76 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, "răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea".
Funcționarilor, pârâți în cauză, nu li se poate imputa aplicarea greșită a legii, cu atât mai mult cu cât nu a fost dovedită existența unui prejudiciu suferit de reclamantă, iar aceștia au respectat dispozițiile legale privind efectuarea inspecției fiscale.
Împrejurarea că organele de inspecție fiscală au apreciat că facturile emise de societățile care fie nu funcționează la sediul declarat și nu au depuse declarații de impozite și taxe sau deconturi de TVA, fie împotriva lor au fost formulate plângeri penale la P. de pe lângă Judecătoria C., nu constituie documente justificative, iar organul de soluționare a contestației a considerat că trebuiau efectuate verificări cu privire la modul de completare a acestora pentru a se stabili concret, pentru fiecare factura în parte motivele pentru care nu pot constitui documente justificative, nu poate fi considerată o atitudine culpabilă a acestora.
Față de toate acestea, rezultă cu certitudine că emiterea deciziei de impunere este consecința unor interpretări diferite, pe de o parte a textelor de lege aplicabile și a deciziei nr. V din 15.01.2007 a ÎCCJ, iar pe de altă parte a actelor juridice puse la dispoziția organelor fiscale cu ocazia efectuării controlului.
Pe de altă parte, pentru admisibilitatea unei asemenea acțiuni de atragere a răspunderii funcționarului public, se impune dovedirea unui fapt ilicit cauzator de prejudicii reclamantei, deoarece numai într-o asemenea ipostază pot fi acordate despăgubiri, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.
Iar nu în ultimul rând, din actele și lucrările dosarului, a probatoriului administrat, nu rezultă existența și întinderea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Raportându-se la dispozițiile precitate și la situația de fapt, instanța constată că nu sunt întrunite elementele antrenării răspunderii patrimoniale administrative.
Față de considerente expuse instanța apreciază acțiunea nefondată și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, .. 8, etaj 2, apt. 4, sector 3, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DGFP – SAF - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în G., ., județul G. și P. S., S. M., L. B., U. E., A. I T., toți funcționari publici cu sediul ales în C., . nr. 96, ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.02.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
red.jud.A.L.N./08.04.2014
9 ex.
emis 7 .>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2194/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 74/2014.... → |
|---|
