Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 74/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 1833/254/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.74 /CA
Ședința publică din 18.03.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant V. D., cu domiciliul în M. ., ., . cu intimat I.P.J. C., SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1943/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Instanța stabilește termen pentru dezbateri azi, 18.03.2014 și rămâne în pronunțare asupra apelului
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, la data de 07.05.2013, petentul V. D. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.04.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier și a solicitat anularea procesului verbal și a măsurilor dispuse și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 22.04.2013, in jurul orei 0930, conducea autoturismul marca Ford iar in timp ce rula pe . giratoriu, la trecerea de pietoni dinaintea stației pentru taximetre, la un moment dat autoturismul din fața sa a redus viteza pentru a acorda prioritate in sensul giratoriu. Petentul arată că a redus și el viteza, a oprit pe marcajul pietonal deoarece s-a format o coloană, însă un pieton, fără sa aștepte degajarea zonei special amenajate pentru traversarea pietonilor, a pășit grăbit pe marcaj intenționând sa traverseze, a ocolit prin spate autoturismul condus de el si a continuat deplasarea pe cealaltă parte a carosabilului. Când a ajuns in sensul giratoriu, petentul a fost oprit de către un polițist, acesta i-a spus ca nu a acordat prioritate la traversare pietonilor și a procedat la întocmirea procesului-verbal contestat.
Se mai arată că fapta pentru care a fost sancționat nu a fost săvârșita, iar procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu rea credința de către polițist, încălcând flagrant prevederile OG. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept petentul a invocat dispozițiile OOUG 195/2002 și OG 2/2001.
Plângerii i-au fost atașate, în copie, procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.04.2013 și cartea de identitate a petentului.
Prin întâmpinarea depusă la filele 24-25 din dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, menționând că petentul a fost sancționat întrucât la trecerea de pietoni de pe . nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, iar cu privire la susținerile petentului din cuprinsul plângerii, solicită instanței a se observa că, din fotografiile radar depuse la dosar, rezultă că pietonii se aflau deja angajați în traversare, prin stânga petentului, în sensul acestuia de deplasare, astfel încât avea obligația de a opri pentru a le acorda prioritate. De asemenea se arată că la rubrica alte mențiuni a procesului verbal este consemnat „nu a fost cu rea intenție”, iar contravenientul a semnat procesul verbal de constatare a contravenției.
Intimatul a anexat întâmpinării înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv: cinci planșe foto, buletin de verificare metrologică nr._/26.02.2013, atestat operator radar nr. 044/26.03.2010, certificat de aprobare de model nr. 185/27.07.2001,adresa nr._ din data de 19.06.2013.
În cauză, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, administrarea probei cu înscrisurile anexate la dosar și cu înregistrarea video de la momentul constatării contravenției, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Prin Sentința civilă 1943/04.1.2013, Judecătoria M. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță în sensul că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.04.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, petentul V. D. a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei, în temeiul art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 rep., reținându-se că, în ziua de 22.04.2013, ora 0922conducând autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare TX8409XM, pe . a acordat prioritate de trecere, unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, venind din partea stângă pe sensul de mers al petentului. Totodată, petentului i-a fost aplicată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor coroborat cu art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, iar procesul – verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, modificată.
Fapta contravențională săvârșită a fost descrisă cu claritate,reține instanța, iar încadrarea juridică a acesteia a fost în mod corect efectuată prin raportare la art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cu care „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, și la art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cu care „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Totodată, în conformitate cu art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, i-a aplicat acesteia sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce prin măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, potrivit art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Petentul, mai reține instanța a semnat procesul verbal de contravenție, în cadrul căruia au fost consemnate obiecțiunile acestuia, fiind respectate dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a mai constatat, că individualizarea sancțiunii contravenționale a fost efectuată în mod legal de către agentul constatator și că procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, modificată.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța a reținut că dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 impun obligația conducătorilor auto de a opri și de a acorda prioritate de trecere, în momentul în care există pietoni care se angajează în traversarea drumului public, prin locuri special amenajate. Rezultă de aici că elementul material al faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, se realizează prin neacordarea priorității de trecere, respectiv prin continuarea deplasării pe drumul public, deși există persoane, pietoni, care s-au angajat în traversarea acestuia, prin locuri special amenajate.
Din înregistrarea video efectuată în data de. 22.04.2013, ora 0922, se reține, reiese că la momentul înregistrării, autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare TX8409XM a trecut peste trecerea de pietoni, semnalizată prin marcaje longitudinale paralele pe carosabil, în timp ce niște pietoni erau angajați în traversare.
Instanța a mai reținut că aceste înregistrări îndeplinesc condițiile prevăzute de Norma de Metrologie Legală N.M.L. 021-05 publicată în Monitorul Oficial nr.1102bis/07.12.2005, modif. pentru a putea constitui mijloace de probă legale, pentru dovedirea faptei contravenționale, fiind efectuate cu aparatul de înregistrare seria PYT_, montat pe autospeciala Dacia L., cu numărul MAI_, având verificarea metrologică valabilă la data constatării faptei, potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/26.02.2013, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar, agent de poliție Cralev C., avea atestat de operator radar valabil pentru anul 2013.
Prin coroborarea acestor dovezi,a apreciat prima instanță, rezultă că, în data de 22.04.2013, petentul, aflându-se la volanul autoturismului marca Ford cu numărul de înmatriculare TX8409XM, a trecut peste marcajul pietonal de pe Portului, din M., fără a acorda prioritate de trecere pietonilor, care erau angajați în traversare.
Neîndeplinirea acestei obligații conduce la realizarea conținutului constitutiv al contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 rep., în cauză neputând fi reținută incidența nici unei cauze care să înlăture răspunderea contravențională, precum cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
A apreciat prima instanță în sensul că faptul că petentul nu a observat pietonii angajați în traversarea drumului nu schimbă cu nimic natura faptei contravenționale săvârșite, dovedind, din contră, neglijența și lipsa acestuia de vigilență în timpul conducerii unui autoturism.
În concluzie, probele administrate, reține instanța, relevă veridicitatea situației de fapt reținute, apărările petentului fiind nefondate, astfel că prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta, în conformitate cu paragraful 68 din Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului A. împotriva României din 31.03.2008 a fost răsturnată în cauză.
Instanța nu a procedat la o redozare a sancțiunii aplicate, având în vedere gradul sporit de pericol social deosebit de ridicat al faptei petentului, care poate conduce la vătămarea corporală a unor persoane care se angajează în traversarea drumului rutier în mod legal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 23.12.2013
În motivarea apelului invocă apelantul faptul că instanța de fond la dezlegarea pricinii nu a avut în vedere materialul probator precum și apărările formulate, reținând în mod eronat situația de fapt, în condițiile în care pietonii se aflau pe trotuar în partea dreaptă a vehiculului, iar în partea stângă nu se aflau pietoni angajați în traversare și nici pe trotuar. Din înregistrarea video efectuată, arată petentul rezultă faptul că la data de 22.04.2013, vehiculul în discuție se afla deja pe marcajul pietonal, ba chiar cu partea din față aproape trecut de acest marcaj în momentul în care cei doi pietoni se aflau pe trotuar și au traversat, dar fără să aștepte degajarea marcajului.
Apreciază totodată în sensul că nici planșele fotografice nu sunt în masură săprobeze aspecte relativ la marca, modelul și numărul de înmatriculare al vehiculelor, dacă acestea se aflau sau nu în mișcare la momentul efectuării cadrelor foto. Mai mult, arată petentul că un factor important de pericol pentru pietoni pe tronsonul de drum respectiv este amplasarea apreciată ca ilegală a stației de taxi, care nu respectă distanța față de trecerea de pietoni și impiedică vizibilitatea.
În susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat nu a exprimat poziția procesuală asupra apelului.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 cproc.civ, Tribunalul retine următoarele :
Prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional în temeiul disp. art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002 cu referire la disp. art. 100 alin. 3 lit. b), din OUG 195/2002 retinandu-se in sarcina sa că la data de 22.04.2013, în timp ce conducea autoturismul nr. TX 8409 XM pe stada Portului,nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajati în traversare pe marcajul pietonal .
În referire la criticile formulate, Tribunalul observă că acestea fac referire la aspecte privind neteminicia procesului verbal prin prisma aprecierii ansamblului probator relativ la îndeplinirea condițiilor răspunderii contravenționale.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității acestuia, constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată, aspect relevat de planșele foto atașate la filele 31, 30 și, 29 și înregistrarea video radar atașată la dosar. (fila 44)
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului participant la trafic.
Instanta de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținuta si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul ca apelantul nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale anterior citate.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumtia de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant V. D., cu domiciliul în M. ., ., . cu intimat I.P.J. C., SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1943/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond.C.C.B.
Red.decizie jud.C.N./2 ex/18.04.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 556/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 2511/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
