Pretentii. Sentința nr. 1052/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1052/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 24813/212/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 1052/CA
Ședința publică din data de 28 martie 2014
PREȘEDINTE – M. L. V.
GREFIER – I. V.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T. G. – cu domiciliul ales în C., ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – DEPARTAMENTUL DE APLICARE A LEGII NR. 9/1998 – cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, având ca obiect – pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta sentință, iar instanța, conform dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru a acorda părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, la data de 28.03.2014, pentru când:.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de fata:
Prin cererea înregistrata la data de 28.09.2012 pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._, reclamantul T. G. a solicitat, in contradictoriu cu parata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, obligarea acesteia la plata efectivă într-o singură transa a sumelor stabilite drept compensație în favoarea sa prin Hotărârea nr. 1134/14.03.2002 validată prin Ordinul de Validare nr. 3640/22.06.2007, actualizate cu indicele de inflație pentru perioada 14.03.2002 și până la 22.06.2007 conform deciziei civile nr. 938/2010 a Curții de Apel C..
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata de daune interese, sub forma penalităților de întârziere de 300 lei pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri și până la data efectuării plății totale a sumelor cuvenite cu titlu de despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că drepturile sale în sumă de_ lei au fost stabilite prin Hotărârea nr. 1134/14.03.2002 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului – județul C..
Ulterior, această decizie a fost validată prin ordinul nr. 3640/22.06.2007 emis de pârâtă prin care s-au menținut dispozițiile hotărârii Comisiei Județene.
În urma atacării ordinului de validare, sub aspectul modalității de stabilire a despăgubirilor, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 938/2010 a Curții de Apel C., s-a dispus modificarea în parte a hotărârii, în sensul că s-a dispus actualizarea sumei de_,99 lei de la data de 14.03.2002 și până la 22.06.2007.
În continuare se arată că, potrivit art. 8 din Legea nr. 9/1998, compensațiile acordate cetățenilor români îndreptățiți se suportă din bugetul de stat în limita sumelor aprobate anual cu această destinație. Totodată, HG nr. 753/1998 (art. 38 alin. 5 lit. c) prevede că sumele de bani aprobate persoanelor îndreptățite se achită beneficiarilor eșalonat în 2 tranșe pe parcursul a 2 ani consecutivi.
Se arată în același timp că reclamantul este titularul unui drept de proprietate asupra unui bun în accepțiunea art. 1 protocol 1 CEDO și condiționarea efectuării plății în limita sumelor aprobate este neconformă cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și cu jurisprudența născută de Curte din aceste prevederi.
Prin urmare, eșalonarea plății compensațiilor pe parcursul a 2 ani consecutivi cu o primă tranșă de 40% plătită în primul an și a doua, de 60% în al doilea an, reprezintă o modalitate a obligației pârâte, respectiv un termen suspensiv, dată scadentă pentru prima tranșă a compensațiilor. Răspunsul ce se impune este acela că art. 38 alin. 5 lit. c din HG nr. 753/1998 nu stabilește decât o singură scadență, aceea a tranșei a doua a ce nu va putea fi solicitată decât după primul an ce succede datei rămânerii definitive a Deciziei ANRP.
In drept, reclamanta a invocat HG nr. 753/1998, Legea nr. 9/1998, HG nr. 286/2004, OUG 25/2004.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei C., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._.11.2012 Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat recurs reclamantul, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civila nr 226/29.01.2014 a Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal a fost admis recursul îndreptat împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012.
Casează în tot sentința recurată și reține cauza spre competentă soluționare la Tribunalul C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
„ S –a retinut in motivarea deciziei pronuntate ca, potrivit art. 304 pct. 3 c.pr.civ. s – a invocat din oficiu ca și motiv de casare necompetența materială a instanței de fond în soluționarea pricinii.
Reclamantul a învestit instanța de fond cu o cerere de chemare in judecată privind obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata efectivă a despăgubirilor datorate si recunoscute prin hotărârea nr. 1134 din 14.03.2002, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, cu obligarea la plata penalităților de întârziere calculate de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la plata a sumelor respective.
Prin urmare, este vorba despre o acțiune generată de neplata în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C., la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 753/1998, ipoteză asimilată refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri, conform art. 2 alin. (1) lit. i) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.
Ordinul nr. 3640/22._ de validare a Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 1134/14.03.2002 prin care au fost acordate reclamantului compensații bănești în cuantum de 48.698,99 lei a fost emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru, în temeiul art. 30 din O.G. nr. 94/2004.
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 94/2004, „ actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului, în raza căruia domiciliază solicitantul”
Din interpretarea acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative tipice sau asimilate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 9/1998 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, fiind vorba de o competență specială, reglementată de norme imperative, atât în etapa stabilirii dreptului cât și în etapa efectuării plăților.
În litigiul de față, suntem în prezența unei acțiuni generată de neplata unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, având drept temei juridic Legea nr. 9/1998.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998.”
Raportat la cererea de chemare in judecata, Tribunalul solutionand in fond cauza prin prisma probelor si inscrisurilor, va retine urmatoarele:
Cererea reclamantului sub un prim capat vizeaza strict plata . a sumei de 48.698,987 lei stabilita prin Hotararea nr 1134/14.03.2002 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului – Judetul Constanta validata prin Ordinul de validare nr 3640/22.06.2007 emis de ANRP .
Potrivit art 38 din HG 738/1998 modificat prin HG 1277/2007 „ Plata despagubirilor solicitate in baza Legii nr 9/1998 se face de catre A. N. pentru Restituirea Proprietatilor, prin Directia economica .
Solicitarea platii se face pe baza de cerere scrisa, adresata către A. N. pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr 9/1998, dau din oficiu, daca actele necesare platii se afla deja la dispozitia autoritatii .
Cererea trebuie sa fie insotita de deczia de plata sau de hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, investita cu formula executorie, dupa caz, precum si de o copie a actului de identitate si de dovada deschiderii unui cont la o banca comerciala ; dovada se face prin documentul stampilat emis de banca la deschiderea contului, cu specificarea contului IBAN si a sucursalei de banca .
La propunerea Serviciului pentru aplicarea Legii 9/1998, vicepresedintele dispune plata despagubirilor pe baza documentelor prezentate, prin Directia economica din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor .
Compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel :
a)integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei ;
b)eșalonat in doua tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60 % in primul an si 40 % in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 si 100.000 lei ;
c)eșalonat in doua tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel :40% in primul an si 60 % in anul urmator, daca cuantuml compensatiilor depașeste 100.001 lei ;
Suma achitata beneficiarilor in cea de a doua transa se actualizeaza, potrivit prevederilor art 5 din HG 286/2004 privind unele masuri referitoare la functionarea Comisiei Centrale si a Comisiilor Judetene si a municipiului Bucurestu pentru aplicarea Legii 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, in raport cu indicele de inflatie de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul N. de S., fara de luna decembrie a anului anterior . „
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului privind plata despagubirilor ., Tribunalul va retine ca, raportat strict la cuantumul retinut in Hotararea nr 1134/14.03.2002, aceasta incadreaza in dispozitiile art 38 alin 5 lit a din HG 738/1998 modificata prin HG 1277/2007, insa in substrat cererea acestuia vizeaza si actualizarea acordata printr – o hotarare judecatoreasca, actulazare ce cumulata – duce la depasirea pragului maxim prevazut de lit a, incluzandu – se in lit b a acelorasi dispozitii legale - esalonarea vizand achitarea in transe de 60% si respectiv 40 % pe parcursul in 2 ani de la data solicitarii .
In ceea ce priveste actualizarii sumei acordata cu titlu de despagubire, se va retine ca prin Decizia civila nr 938/2010 din 20.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr_ ( f 26-36), a fost admisa cererea reclamantului si dispusa actalizarea sumei de_,99 lei de la data de 14.03.2002 si pana la data de 22.06.2007 ) data validarii hotararii prin Ordinul nr 3640/22.06.2007.
In considerarea celor retinute in hotararea judecatoreasca mai sus amintita, revenea reclamantului obligativitatea initierii demersurilor legale privind, pe de o parte cuantificarea actualizarii sumei cu indicele de inflatie pentru perioada 14.03.2002 – 22.06.2007, iar pe de alta parte adresarea catre parata a solicitarii platii si implicit a emiterii de catre Vicepresedintele ANRP a deciziei de plata .
Mai mult, din actele depuse in dovedirea cererii sale, reclamantul nu face dovada adresarii cererii catre ANRP in vederea efectuarii platii in baza atat a Hotararii nr 1134/14.03.2002, cat si a hotararii judecatoresti, cu un termen rezonabil anterior solicitarii indestularii despagubirilor printr – o noua hotatarare judecatoreasca . Potrivit, filelor 6 si 7 din dosar, se va retine ca cererea de despagubiri a fost adresata ANRP – ului cu putin timp inainte de sesizarea instantei la 28.09.2012( 12.09.2012), situatie in care nu poate fi apreciat ca ar exista un refuz al paratei in solutionarea cererii si in demararea procedurii legale privind includerea in lista solicitantilor, dar si a modalitatii in care plata obligatiei se va face . – aferenta fiecarui act de plata in parte, sau esalonat – in doua transe prin cumularea obligatiilor de plata din cele doua titluri executorii .
Instanta va retine ca, nu poate fi cuantificata ca si culpa in plata despagubirilor, lipsa de diligenta a ANRP – ului de a plati despagubirile acordate in baza legii speciale, atat timp cat, disponibilitatea obtinerii acestora – odata cu emiterea ordinului de validare si a prevederilor legale aplicabile – prevedeau clar și fara putinta de tagada in art 38 alin 3 din HG 738/1998 modif prin HG 1277/2007, ca „ Solicitarea platii se face pe baza de cerere scrisa, adresata către A. N. pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr 9/1998, dau din oficiu, daca actele necesare platii se afla deja la dispozitia autoritatii . „
Or, de la data de 22.06.2007 si pana la data comunicarii solicitarii – 12.09.2012, lipsa de pasivitate nu poate fi apreciata ca fiind o culpa a paratei, pentru a se putea pretinde actualizarea despagubirilor cu indicele de inflatie aferent preturilor de consum pentru aceasta perioada.
In acelasi registru, nu poate fi apreciat ca se impune actualizarea despagubirilor, pentru perioada cuprinsa intre data de 12.09.2012 – la zi, atat timp cat nu exista un refus nejustificat al paratei de plata a despagubirilor si nici o cuantificarea totala a acestora .
Pe cale de consecinta, si in raport de considerentele retinute, Tribunalul va aprecia ca nici solicitarea reclamantului privind plata de daune interese sub forma penalitatilor de intarziere de 300 lei pe fiecare zi de intarziere, calculate de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la data efectuarii platii totale a sumelor cuvenite cu titlu de despagubiri nu poate fi primit, urmand a fi respins ca nefondat .
PENTRU ACEST MOTIV
IN NUMELE LEGII
HOTARSTE:
Respinge cererea formulata de reclamantul T. G., DOMICILIAT IN MUN Constanta, ., jud Constanta in contradictoriu cu parata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul in București, Calea Floreasca, nr 202, sector 1, ca nefondata .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare .
Pronuntata in ședintă publică, astăzi, 28 martie 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. V., V. I.,
Red/Tehnored L.v. M.
4 ex/21.05.2014http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp134396/_.HTML - #
| ← Pretentii. Sentința nr. 523/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1129/2014.... → |
|---|
