Pretentii. Sentința nr. 2005/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2005/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 2085/118/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2005
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
pretentii, formulată de reclamanții B. J., L. M., L. E., toți cu domiciliul procesual ales în București, .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.
Dezbaterile asupra excepției prematurității și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09.09.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Investirea instanței. Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamanta B. J. – în nume propriu și ca mandatar al coreclamantelor Lepăr M. și L. E. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei ca în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză să întocmească documentele de plată pentru despăgubirile stabilite prin Decizia nr.1987/22.10.2008 și să efectueze plata a sumei de 35.071,52 lei - actualizată cu indicele de inflație de la data de 22.08.2008 până la data plății efective .
Prin sentința civilă nr. 3471/21.06.2013 a fost admisă excepția prematurității, invocată de pârâtă, fiind respinsă cererea de chemare în judecată ca prematur formulată.
Prin decizia civilă nr. 121/3.02.2014 a fost admis recursul promovat de reclamanți, a fost casată hotărârea supusă controlului judiciar, cauza fiind trimisă pentru rejudecare, în vederea soluționării fondului raportului juridic litigios.
2. Tribunalul,
cu luarea în considerare a disp.art.315 c.pr.civ., analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Legea nr.554/2004 stabilește cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală, obiectul acțiunii, condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, precum și limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative tipice sau asimilate.
Art.2 alin.1 lit „i” din Legea nr.554/2004 consacră semnificația expresiei „ refuz nejustificat de a soluționa o cerere: „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.
În speță, conflictul judiciar a fost declanșat de reclamante pe fondul practicii administrative vătămătoare venite din partea autorității pârâte care nu a efectuat plata compensațiilor bănești stabilite prin propriul act administrativ, respectiv Decizia nr.2978/22.10.2008.
Apărările procesuale formulate de pârâtă, care invocă prematuritatea cererii în raport de dispozițiile OUG nr.10/2014, nu sunt apte să conducă la pronunțarea unei soluții de respingere ca prematură a acțiunii.
Este adevărat că art. 2 al OUG nr.10/2014 – adoptată, cu modificări, prin Legea nr.112/2014 – publicată în M.Of.530/16.02.2014, dispune că:
„Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006."
Cererea dedusă judecății a fost înregistrată pe rolul instanței la 15.02.2013, deci anterior intrării în vigoare a OUG nr.10/2014, iar conflictul judiciar a fost soluționat – într-un prim ciclu procesual, cu luarea în considerare a dispozițiilor legale consacrate prin OUG nr.10/2013, declarate neconstituționale – prin Decizia nr. 528/12.12.2013, urmare a admiterii excepției invocate chiar de reclamantele din prezenta cauză.
Chiar dacă dispozițiile noului act normativ – OUG nr.10/2014, care instituie o a treia eșalonare a plății unei creanțe asupra statului, nu au fost declarate ca fiind neconforme cu Legea fundamentală, Tribunalul argumentează soluția de a nu aplica prevederile sale, pe de o parte prin prisma preeminenței dispozițiilor comunitare, iar pe de altă parte în considerarea principiilor ce guvernează aplicarea în timp a legii civile.
Din condiția de titulare a dreptului de creanță recunoscut prin actele autorității, reclamantele au o creanță bine stabilită pentru a beneficia de protecția art.1 din Protocolul nr.1, iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea debitoarei pârâte constituie atingeri aduse dreptului de proprietate astfel cum este garantat și protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care constant s-a pronunțat și instanța de contencios european, în cauzele V. c.României și Arsenovici c.României
Astfel, este îndeobște cunoscut că judecătorul național, ca prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (a se vede mutatis mutandis, Cauza Vermeire împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, cauza D. împotriva României Hotărârea din 26 aprilie 2007). Ordinea juridică comunitară este superioară ordinii de drept din statele componente ale Comunității, astfel încât dispozițiile comunitare prevalează asupra oricărui text național, fie că este de natură legislativă, administrativă sau jurisdicțională.
În egală măsură, astfel cum în mod constant s-a pronunțat instanța de contencios constituțional, „ ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi” (Decizia nr.830/2008, publicată în M.Of.559/24.07.2008).
În referire la fondul litigios, Tribunalul constată că pretenția reclamantelor este întemeiată.
Apărarea pârâtei, care solicită respingerea acțiunii reclamantei a fost cenzurată de instanță, întrucât textele legale la care face referire au fost legiferate tocmai în sensul reparației echitabile, iar susținerea potrivit cu care refuzul de plată este determinat de insuficiența fondurilor alocate de la buget a rămas la nivel de simplă afirmație, fără suport probator.
De altfel, chiar dacă s-ar face o atare dovadă, apărarea pârâtei tot nu justifică respingerea acțiunii reclamantei.
Procedura de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice se subsumează unor principii inerente statului de drept, respectiv: interpretarea cu bună credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, dar și a actelor administrative.
Nealocarea de către autorități a sumelor necesare pentru acoperirea creanței reclamantei constituie o atingere adusă dreptului reclamantei ce se circumscrie art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, sens în care s-a pronunțat și instanța de contencios european (cauza Sanglier c.Franței, cauza Shmalko vs.Ucraina).
După cum am menționat, creanța recunoscută reclamantelor prin actul emis de autoritatea administrativă constituie o „ valoare patrimonială” care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar neexecutarea ei în interiorul termenelor consacrate de lege se traduce printr-o ingerință în drepturile reclamantelor la respectarea bunurilor lor și, implicit, în încălcarea principiului legalității.
Din economia dispozițiilor Legii nr.9/1998 –astfel cum a statuat și instanța supremă prin Decizia nr.XXI/19.03.2007, rezultă fără putință de tăgadă că față de caracterul reparatoriu al legii și principiul reparării integrale a pagubei se impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății.
Față de cele ce preced, cu referire și la art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 instanța va admite acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății, în sensul obligării autorității pârâte la efectuarea plății despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 2962/2004 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C., astfel cum a fost validată prin Decizia nr.1978/22.10.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor, conform art.8 alin.2 teza finală din Legea nr.9/1998.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității cererii.
Admite acțiunea, formulată de reclamanții B. J., L. M., L. E., toți cu domiciliul procesual ales în București, .. 2, ., ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.
Obligă pârâta la plata către reclamante a sumei de 35.071, 52 lei – compensații bănești – stabilite prin Hotărârea nr. 2962/18.06.2004 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea legii nr. 9/1998 la 18.06.2004, validată prin Decizia nr. 1978/22.10.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor, conform art. 8 alin. 2 teza finală sin Legea nr. 9/1998.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Red.Jud.A.J.N. 09.10.2014
Tehnored.gref.A.N. 13.10.2014/ 6 ex
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1881/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2248/2014.... → |
|---|
