Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2248/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2248/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 4049/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2248
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
suspendare executare act administrativ, formulată de reclamantul R. I. L., cu domiciliul procesual ales în București, ., nr. 3 C, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul P. P. ALBĂ, cu sediul în P. Albă, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat I. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și pârâtul prin consilier juridic G. E., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 C. se declară competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul disp. art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă îi pune în vedere reprezentantului reclamantului să facă precizări cu privire la obiectul și la temeiul juridic al cererii.
Reprezentantul reclamantului învederează că, în temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, solicită suspendarea provizorie a dispoziției de imputare nr._/2014 până la soluționarea cererii de suspendare executare act administrativ întemeiată pe disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004 ce face obiectul dosarului nr._ .
Reprezentantul pârâtului învederează că prezenta cerere a rămas fără obiect având în vedere că dosarul nr._ are termen de jduecată peste câteva zile.
Reprezentantul reclamantului învederează că dosarul nr._ are termen pe data de 28.10.2014.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și cererea de concediu de odihnă formulat de către reclamant, care menționează faptul că se va afla în G., comunicând un exemplar reprezentantului reclamantului.
Reprezentantul reclamantului, în dovedirea pagubei iminente, depune la dosarul cauzei decizia de încetare a raporturilor de muncă ale soției reclamantului cu . și adeverință, comunicând un exemplar reprezentantului pârâtului. Învederează faptul că acest contract de muncă a fost încheiat doar pe perioada verii.
Întrebați fiind, reprezentanții ambelor părți învederează că nu au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Față de dispozițiile art. 244 Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul disp. art. 392 C. instanța acordă cuvântul asupra fondului cererii de suspendare provizorie a executării dispoziției de imputare nr._/2013.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii, în sensul suspendării provizorii a dispoziției de imputare nr._/16.04.2014 până la soluționarea cererii de suspendare din dosarul_ . Cu privire la condiția cazului bine justificat învederează că asupra actului a cărui suspendare se solicită planează o puternică îndoială cu privire la legalitatea acestuia. În cadrul întâmpinării se face trimitere la Ordinul nr. 1760/2013 pe care pârâtul l-a avut în vedere la momentul emiterii dispoziției de imputare, însă tot pârâtul susține că acest ordin nu se aplică. Cu privire la condiția pagubei iminente învederează că reclamantul are în întreținere un copil minor, i se reține din salariu suma de 1000 lei și, de asemenea are credite la bănci care i-au trimis citații cu privire la plata penalităților. Există riscul ca reclamantul să fie pus în executare având în vedere că a garantat cu imobile. Învederează faptul că va solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Având în vedere că în susținerea cazului bine justificat se invocă nerespectarea termenului prevăzut de OMJ nr. 1760/2013, învederează că comisia a fost numită cu mult înainte de . ordinului. Ordinul nr. 1760/2013 a fost invocat în decizia de imputare deoarece decizia a fost emisă după . ordinului. Până emiterea Ordinului nr. 1760/2013 nu exista un act normativ care să reglementeze modul în care poate fi efectuată o cercetare administrativă. Având în vedere că ordinul a intervenit ulterior, în perioada de suspendare a cercetării administrative, au apreciat că este bine să țină cont și să respecte toate celelalte condiții precizate prin acest ordin. Astfel apreciază că nu este întemeiată condiția cazului bine justificat. Cu privire la condiția pagubei iminente învederează faptul că reclamantul nu face dovada că ar fi primit de la bănci notificări și nici dovada existenței unei gaj sau a unei ipoteci.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare provizorie a executării deciziei de imputare nr._/2014.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul R. I. L. a chemat în judecată Penitenciarul P. Albă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în considerarea disp.art.14 din Legea nr.554/2004, să dispună suspendarea executării Dispoziției de imputare nr._/16.04.2014 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii având ca obiect anularea actului administrativ.
În motivarea demersului judiciar, reclamantul arată – în esență, că la 16.04.2014 a primit Decizia de imputare nr.C2-_, prin care i se imputa suma de 100.000 lei, reprezentând ½ din cuantumul amenzii contravenționale aplicate Penitenciarului P. Albă prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.09.2012 emis de ANRMAP, pentru nerespectarea – cu ocazia organizării procedurilor de achiziție în perioada 2009-2010, dispozițiilor HG nr.925/2006 și respectiv ale OUG 34/2006, achitată de instituția pârâtă cu OP nr.2121/19.09.2012.
Invederează reclamantul că Dispoziția de imputare a fost emisă avându-se în vedere actul de constatare (proces-verbal) nr.c2_/PPACT/9.04.2014 (necomunicat), prin care Comisia de cercetare administrativă a stabilit că se face vinovat de neaplicarea prevederilor art.5 din HG nr.925/2006, respectiv neîntocmirea Notei justificative de alegere a unei alte proceduri de achiziții publice decât cele prev. de art.18 alin.1 și atribuirea unui contract de achiziție publică fără aplicarea unei proceduri de achiziție publică.
Reclamantul susține că, la 29.04.2014, în considerarea art.7 din legea nr.554/2004 s-a adresat autorității pârâte cu plângere prealabilă împotriva Dispoziției de imputare, că sunt întrunite în cauză cerințele prescrise de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv:
„Cazul bine justificat” – în accepțiunea art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004 trebuie reținut în speță dat fiind că cercetarea administrativă ce a stat la baza emiterii Dispoziției de imputare s-a efectuat tardiv, cu nesocotirea disp.art.3 din Ordinul nr.1760/2013, aspect de natură să creeze o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ și a măsurilor dispuse prin acesta.
De asemenea, susține reclamantul această condiție este îndeplinită și raportat la faptul că nici prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de ANRMAP și nici prin hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea plângerii contravenționale, nu se face trimitere la vreo faptă care să-i fie imputată.
„Paguba iminentă” – în accepțiunea disp.art.1 lit ș) din Legea nr.554/2004, ca și condiție ce trebuie cumulativ întrunită cu cazul bine justificat este incidentă în speță, câtă vreme oprirea sumei de 983 lei din salariul de 2710 lei are grave consecințe în ce privește asigurarea condițiilor minime de trai față de viața de familie. Menționează reclamantul că are un copil minor în întreținere, că soția sa are un câștig doar de 850 lei brut pe lună, iar prin reținerea sumei menționate se află în situația de a nu fi în măsură să achite ratele la creditele bancare contractate.
În susținerea cererii, se invocă și prevederile Recomandării nr.R (89) 8 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989.
În drept au fost invocate disp.art.14 din Legea nr.554/2004, iar în probațiune s-a solicitat încuviințarea înscrisurilor anexate, în copie, cererii introductive (Dispoziția de imputare, f.13-14; plângere prealabilă, f.15-20; contracte de credit, f.21-27; dovadă salarizare mai 2013, f.28) și a oricărui alt mijloc de dovadă a cărui necesitate a administrării ar reieși din dezbateri.
1.2. Prin întâmpinare (f.36-37), instituția pârâtă solicită respingerea cererii, nefiind întrunite condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004.
Invocând jurisprudența, pârâtul susține că spre a reține incidența cazului bine justificat trebuie ca asupra actului administrativ să planeze o puternică îndoială de nelegalitate, iar aceasta să fie evidentă, fără ca instanța să se antepronunțe pe fondul cauzei.
În apărare, pârâtul arată că „ față de motivul tardivității emiterii actului administrativ, singurul pe care reclamantul îl prezintă ca fiind justificativ”, instanța nu poate să se pronunțe în cererea de suspendare, căci se impune analiza elementelor ce țin de fondul cauzei, invederând că:
- Comisia de cercetare administrativă a fost numită de directorul unității prin Decizia nr.11/17.01.2013, iar OMJ nr.1760/2013 (publicat în M.Of.317/31.05.2013)- invocat de reclamant a intrat în vigoare ulterior, respectiv în iunie 2013;
- Cercetarea administrativă a fost suspendată pe perioada judecării cauzei având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție;
- Suspendarea și prelungirea termenului de finalizare a cercetării s-a dispus de către Directorul Penitenciarului P. Albă;
d. Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sector I București, în ds._/299/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a reclamantului din prezenta cauză formulată de Penitenciarul P. Albă, motivat de faptul că acesta nu poate cădea în pretenții – raportat la obiectul cererii.
Cu privire la cea de-a doua condiție, pârâtul solicită a se observa că reclamantul nu a făcut dovada veniturilor membrilor săi de familie, că venitul obținut de reclamant – chiar după reținerea sumei de 983 lei este net superior unui salariu mediu pe economie, că nu putem discuta despre un pericol iminent ce nu poate fi reparat în cazul unei soluționări favorabile a fondului.
2. Tribunalul,
pe parcursul cercetării judecătorești, în considerarea disp.art.22 alin.2 c.pr.civ, observând neconcordanța între temeiul juridic invocat de reclamant – art.14 din Legea nr.554/2004 și solicitarea înscrisă în petitul cererii introductive – „ suspendarea până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii în anulare”, a solicitat reprezentantului convențional al reclamantului explicații cu privire la obiectul cererii și a încuviințat probațiunea prin înscrisuri.
Analiza pretenției reclamantului – astfel cum a fost precizată „ suspendare provizorie a deciziei de imputare” și a apărărilor pârâtului, prin prisma disp.art.14 din Legea nr.554/2004 relevă următoarele:
Legea contenciosului administrativ – în forma modificată prin legea nr.262/2007, a conturat reguli clare în privința condițiilor care trebuie îndeplinite pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, fiind în acord cu exigențele juridice europene, cu principiile la care face referire Recomandarea nr.R (89) 8 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989.
Potrivit disp.art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004:
„În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Condiția de ordin procedural – ce derivă din suplinirea procedurii prealabile la care obligă art.7 din lege, se reține a fi îndeplinită în cauză, fiind de altfel urmată și de investirea instanței de contencios administrativ cu soluționarea cererii în anularea actului administrativ – Dispoziție de imputare nr._/2914, înregistrată la 27.02.2014, sub nr._ .
Condiții de drept material ce trebuie cumulativ îndeplinite prescrise de legiuitor pentru a face incidente disp.art.14 din Legea nr.554/2004, urmează a fi analizate prin raportare la accepțiunea dată „cazului bine justificat” și „pagubei iminente” de art.2 lit.”t” și „ ș” din legea cadru a contenciosului administrativ.
Suspendarea întemeiată pe disp.art.14 din Legea nr.554/2004 este o suspendare judecătorească, facultativă, ce poate fi dispusă în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube iminente.
În interpretarea dispozițiilor legale menționate, constant doctrina administrativă a statuat că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ trebuie realizată de judecător „ fără o interpretare restrictivă a temeiurilor de fapt care justifică suspendarea, pentru că altfel scopul măsurii nu mai poate fi atins”, stabilind însă, în egală măsură și faptul că – pornind de la „ prezumția de legalitate care domină întregul drept administrativ, instanțele trebuie să aprecieze cu obiectivitate aparența de ilegalitate și să hotărască suspendarea actului, cu mare atenție, și numai în acele cazuri în care ea se impune cu evidență”.
În speță, instanța constată că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, iar suspendarea actului nu se impune cu evidență.
Cazul bine justificat – în accepțiunea disp.art.2 lit.”t” din Legea nr.554/2004, se configurează atunci când împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ. Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care sunt invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi distinsa cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.
Literatura de specialitate, în acord cu care s-a conturat și practica jurisprudențială a instanței supreme, „ cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare”.
În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să imună suspendarea executării actului administrativ, instanța trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, cum ar fi: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, nemotivarea actului, emiterea lui în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale.
In cauză, nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să creeze o astfel de îndoială cu privire la actul contestat.
A primi argumentele reclamantului în sensul neregularității cercetării administrative desfășurate tardiv, cu nesocotirea disp.art.3 din ordinul nr.1760/2013, în condițiile în care aspectul relevat este controversat ( pârâtul invocând neaplicabilitatea actului normativ, dar și justificarea prelungirii termenului prin dispoziția directorului instituției) echivalează cu soluționarea aspectului de fond invocat ca și motiv de anulare a Dispoziției de imputare.
În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține că nici aceasta nu este suplinită în cauză.
În accepțiunea art.2 lit „ș” din Legea 554/2004, paguba iminentă este „prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Este adevărat că reclamantul a susținut probator afirmațiile referitoare la afectarea condițiilor/nivelului de trai, că la nivelul prezumției simple se poate aprecia că prin reținerea din salariu a sumei de 983 lei/lună, reclamantul încearcă un prejudiciu.
Însă, astfel cum a statuat și instanța supremă, în situația litigiilor generate de încetarea raporturilor de serviciu, de emiterea unei dispoziții de imputare, nu se creează „ un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune a fi evitat în măsura posibilului”, câtă vreme „ în ipoteza în care se stabilește, în cadrul acțiunii de fond că măsura dispusă a fost nelegală, funcționarul public are dreptul la reparații, constând în toate drepturile de care a fost lipsit”.
Pentru considerentele ce preced, cererea dedusă judecății – având ca obiect suspendare executare act administrativ, va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea - formulată de reclamantul R. I. L. – CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, ., nr. 3 C, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul P. P. ALBĂ, cu sediul în P. Albă, județ C., ca nefondată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
red. jud.A. N. 07.11.2014
Tehnored.gref.A.N. 11.11.2014/ 4 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 2005/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2089/2014.... → |
|---|
