Pretentii. Sentința nr. 2128/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2128/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 2854/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2128
Ședința publică de la 19 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. C., cu domiciliul ales la C. de Av M. L., în sector 1, București, Piața Al Lahovari, nr. 1A, ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect pretentii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a se pronunța, a amânat succesiv pronunțarea la data de 11.09.2014 și la 19.09.2014 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15.04.2014, înregistrată pe rolul Tribunalul C. sub nr._, reclamantul B. C. a chemat în judecată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 3079/08.11.2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 C., validată prin Decizia nr. 451/13.02.2009 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv suma de 161.966,17 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 3079/08.11.2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 C. s-a aprobat acordarea sumei de 161.966,17 lei cu titlu de compensații pentru bunurile ce au aparținut autorului B. I. abandonate statului bulgar, această hotărâre fiind validată prin Decizia nr. 451/13.02.2009 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Reclamantul a mai susținut că pârâta, în mod nejustificat, a refuzat plata despăgubirilor.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Fără a contesta îndreptățirea reclamantelor la plata compensațiilor bănești solicitate, pârâta arată că suma menționată, urmează să fie plătită în conformitate cu art.38 din HG.753/1998, cu modificările și completările ulterioare.
Cum prin dispoziția legală invocată se prevede că despăgubirile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, rezultă că dreptul reclamantei este afectat de o condiție, perioada de plată este prelungită peste termenul prevăzut de art.5 din HG.286/2004.
Invederează instituția pârâta că în absența disponibilităților bănești ale statului, prin admiterea acțiunii s-ar stabili în momentul de față în sarcina sa o obligație de plată imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât pe plan intern cât și pe plan european.
Cu referire la solicitarea de actualizare a sumei datorate, pârâta arată că legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în situațiile în care nu se respectă termenele de plată, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior, sens în care invocă disp.art.38 alin.5 lit.a) din HG 753/1998, modificată și completată prin HG nr.1277/2007.
Pârâta a mai invocat în cauză și aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 10/2014.
În drept, apărările au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr.9/1998, cu modificările și completările ulterioare, ale HG.735/1998 și HG.286/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin Decizia nr. 451/13.02.2009 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost validată Hotărârea nr. 3079/08.11.2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 C., fiind recunoscută îndreptățirea reclamantului B. C., la acordarea sumei de 161.966,17 lei, cu titlu de compensații bănești, pentru bunurile ce au aparținut autorului reclamantului, B. I., abandonate pe teritoriul statului bulgar.
Prin art.2 din Decizie, se stabilește că suma acordată cu titlu de compensație va fi plătită în conformitate cu art.38 alin.1 din H.G.nr.753/1998, cu modificările și completările ulterioare, iar în cuprinsul comunicării către reclamant se menționează explicit că i se va plăti suma de 161.966,17 lei – în conformitate cu art.38 alin.5 lit.c din HG.753/1998, reprezentând 40% din totalul compensației acordate, restul sumei urmând a fi plătită în cursul anului următor.
În speță, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtei de a executa dispozițiile art. 38 alin. (5) și (6) din HG. 753/1998 astfel cum a fost modificată prin HG. nr. 1277/2007, potrivit cu care compensațiile bănești se achită astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei.
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Executarea obligației nu a survenit în termenii comunicați reclamantului și nici după ce acesta a adresat instituției pârâte plângerea prealabilă, fapt ce a determinat investirea instanței de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
Interesul legitim privat al reclamantului, ca și posibilitatea de a pretinde autorității abilitate să pună în aplicare dispozițiile Legii nr.9/1998 o anumită conduită, în considerarea realizării dreptului său, îi conferă calitatea de persoană vătămată în sensul art.1 din Legea nr.554/2004.
Refuzul executării actului administrativ prin care reclamantului i-a fost stabilit dreptul la despăgubiri este asimilat refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri adresată unei autorități publice, care la rândul său este asimilat actului administrativ, în baza art.2 alin.1 lit.”i” teza a II-a din Legea contenciosului administrativ, care prevede că „ este asimilat refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.
Apărarea pârâtei, care solicită respingerea acțiunii dedusă judecății a fost cenzurată, întrucât textele legale la care face referire au fost legiferate tocmai în sensul reparației echitabile, iar susținerea potrivit cu care refuzul de plată este determinat de insuficiența fondurilor alocate de la buget a rămas la nivel de simplă afirmație, fără suport probator.
De altfel, chiar dacă s-ar face o atare dovadă, apărarea pârâtei tot nu justifică respingerea pretențiilor reclamantului.
Procedura de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice se subsumează unor principii inerente statului de drept, respectiv: interpretarea cu bună credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, dar și a actelor administrative.
Nealocarea de către autorități a sumelor necesare pentru acoperirea creanței reclamantului constituie o atingere adusă dreptului său ce se circumscrie art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, sens în care s-a pronunțat și instanța de contencios european (cauza Sanglier c.Franței, cauza Shmalko vs.Ucraina).
Creanța recunoscută reclamantului prin actul emis de autoritatea administrativă constituie o „ valoare patrimonială” care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar neexecutarea ei în interiorul termenelor consacrate de lege se traduce printr-o ingerință în drepturile reclamantei la respectarea bunurilor sale și, implicit, în încălcarea principiului legalității.
Art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 prevede că:
„În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de S. înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi”.
Reținând în cauză existența unei practici administrative vătămătoare pentru reclamante, a unui refuz nejustificat – ca act administrativ atipic cu a cărei cenzurare a fost investită instanța și date fiind măsurile ce pot fi dispuse în exercitarea contenciosului subiectiv de plină jurisdicție, Tribunalul va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 161.966,17 lei – actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data emiterii deciziei de validare, 13.02.2009, conform art.8 alin.2 teza finală din Legea nr.9/1998.
Soluția legată de actualizarea sumei datorate se impune prin prisma interpretării literale și sistematico-logice a dispozițiilor Legii nr.9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensațiile, în raport cu regulile privind plata eșalonată instituite prin art.8 alin.(2) din actul normativ, dar și cu cele cuprinse în art.5 din HG.286/2004 și față de caracterul obligatoriu al Deciziei nr.XXI/19.03.2007 a Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește apărarea pârâtei privind incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 14/2014, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.”
În urma aprobării OUG nr. 10/2014 prin Legea nr. 112/2014 art. 2 din ordonanță a fost modificat, având următorul conținut „ Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului - Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. „
Față de instituirea unui termen legal suspensiv cu privire la obligația de plată a despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Tribunalul apreciază că scadența obligației de plată a compensațiilor stabilite prin Hotărârea 3079/8.11.2006, validată prin decizia 451/13.02.2009, este data expirării termenului prevăzut de art. 2 din OUG 10/2014 aprobată prin Legea 112/2014.
În consecință, se constată întemeiată apărarea pârâtei, urmând a fi admisă acțiunea reclamantului doar în parte, și obligând pârâta către reclamant la plata compensațiilor stabilite prin Hotărârea 3079/8.11.2006, validată prin decizia 451/13.02.2009, la data expirării termenului prevăzut de art. 2 din OUG 10/2014 aprobată prin Legea 112/2014, compensațiile urmând a fi actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 13.02.2009 și până la plata efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. C., CNP:_, cu domiciliul ales la C. de Av M. L., în sector 1, București, Piața Al Lahovari, nr. 1A, ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202.
Obligă pârâta către reclamant la plata compensațiilor stabilite prin Hotărârea 3079/8.11.2006, validată prin decizia 451/13.02.2009, la data expirării termenului prevăzut de art. 2 din OUG 10/2014 aprobată prin Legea 112/2014, compensațiile urmând a fi actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 13.02.2009 și până la plata efectivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
Red. jud. C.Moțîrlichie/17.10.2014
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 483/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 567/2014.... → |
|---|
