Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 971/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 29848/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 971
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.11.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
JUDECĂTOR – A. L. N.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SPECTRU INSOLVENCY SPRL, cu sediul în C., .. 20, . sentinței civile nr. 615/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., cu sediul în G., ., Județul G..
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta petentă reprezentantul convențional al acesteia, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei petente solicită admiterea recursului.Precizează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre încălcând prevederile art. 20726 alin. 1 lit.j din Codul fiscal, în sensul că a interpretat în mod eronat că în sarcina societății era instituită obligația de a face demersuri pentru modificarea antrepozitului fiscal. Singura obligație instituită în sarcina societății era aceea de a notifica autoritatea vamală în măsura în care societatea ar fi considerat că se impun modificări asupra antrepozitului fiscal. Analizând autorizația propriu zisă, cele două rezervoare în care s-a găsit combustibil nu sunt trecute expres în autorizația de antrepozit. Autorizația cuprinde doar locul în care se vor găsi spațiile de depozitare. Cantitatea de combustibil din acele rezervoare nu depășea cantitatea admisă prin autorizația de antrepozit. Nu a fost o măsură pe care societatea ar fi luat-o în mod abuziv. Societatea și-a îndeplinit în două rânduri obligația de a notifica autoritatea vamală în luna martie și în luna mai 2012, însă nu a primit nici un fel de solicitare, iar autoritatea vamală nu a făcut precizări suplimentare față de notificările societății. Totuși a procedat la trimiterea unui control, cu toate că societatea a trimis notificări cu intenția de a lărgi antrepozitul fiscal cu acele rezervoare. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale. Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate, arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constatată: Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 27.11.2012 sub nr._, petenta . a contestat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr._/9.11.2012 incheiat de intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., în numele și pe seama AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, solicitand anularea acestuia ca nelegal si netemeinic.
În motivare, petenta a arătat că deține autorizația de antrepozit fiscal de producție nr. RO0131713PP01 emisă în data de 29.11.2011 și valabilă de la data de 30.11.2011, pentru desfășurarea activității de producție „produse realizate din prelucrarea reziduurilor minerale”. În procesul-verbal de control, s-a evidențiat faptul că în planul de situație privind spațiile spuse autorizării, depus la dosarul de autorizare, nu figurează rezervorul R16 ca și capacitate de depozitare. Petenta a învederat faptul că a înștiințat D.J.A.O.V. C. prin adresele nr. 630/26.03.2012 și 898/4.05.2012 cu privire la intenția de modificare a structurii antrepozitului fiscal deținut, prin introducerea rezervoarelor R14 și R16, respectând obligația legală stabilită în sarcina acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 20626 alin. 1 lit. j din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal. Mai mult, a arătat petenta, autorizația de antrepozitar nu cuprinde elementele invocate de către organul de control și nici mențiuni referitoare la rezervoare. S-a mai învederat că, potrivit art. 20626 alin. 1 lit. j din Legea nr. 571/2003, pentru introducerea sau scoaterea din perimetrul unui antrepozit fiscal autorizat a unor rezervoare, dispozițiile legale în vigoare nu instituie o altă obligație în sarcina antrepozitarului autorizat decât notificarea autorității vamale teritoriale.
Petenta a mai arătat că organele vamala invocă propria culpă, având în vedere că obligația verificării locației pentru a constata dacă după efectuarea modificărilor rămân îndeplinite condițiile de autorizare revine exclusiv organului vamal, care a sancționat petenta pentru neîndeplinirea atribuțiilor acestuia. Petenta a menționat faptul că deținerea de către aceasta a 3118,249 tone de produse accizabile într-un rezervor R16 care a făcut obiectul notificării organului vamal, fără ca legea să mai instituie nici o altă obligație în sarcina antrepozitarului autorizat, nu poate fi catalogată ca „deținere de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize”.
In sustinerea plangerii, petenta a depus la dosar procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr._/9.11.2012, precum și alte înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că, în urma controlului efectuat, echipa de control fiscal a constatat faptul că referitor la rezervoarele în care societatea depozitează în regim suspensiv de la plata accizelor produse energetice, din totalul rezervoarelor în care societatea depozitează aceste produse, rezervoarele R14 și R16 în care este depozitată cantitatea de 6251,207 tone combustibil M nu sunt cuprinse în Autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0131713PP01/29.11.2011 ca și capacități de depozitare autorizate în acest sens.
Intimata a mai arătat că prin adresele nr. 630/26.03.2012 și nr. 898/4.05.2012 înregistrate la D.J.A.O.V. C. sub nr. 2754/26.03.2012 și nr. 4133/7.05.2012, petenta notifică autoritatea vamală despre intenția sa de a introduce în structura antrepozitului două noi rezervoare - R14 și R16. Până la data de 1.08.2012, data efectuării controlului, nu au fost depuse toate documentele în conținutul cărora să existe informații cu privire la îndeplinirea condițiilor de depozitare ale rezervoarelor R14 și R16 și care să determine inițierea verificărilor corespunzătoare și transmiterea acestora către autoritatea emitentă a autorizației de antrepozit, pentru luarea la cunoștință de modificarea datelor cu privire la extinderea locului pentru care petenta a obținut autorizația de antrepozit. A mai învederat intimata că rezervoarele pentru care s-a făcut notificarea acoperă un loc alăturat, altul decât cel pe care se situează antrepozitul fiscal autorizat, neidentificându-se cu cel din urmă, chiar dacă se află la aceeași adresă. Pe cale de consecință, pentru ca noul loc să funcționeze ca un antrepozit fiscal, fie de producție, fie de depozitare, petenta care intenționa să fie antrepozitar autorizat și pentru acel loc, trebuia să depună o cerere însoțită de documente justificative la autoritatea competentă – Direcția G. de Management al Domeniilor Reglementate Specific, în modul și forma prevăzute în normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, potrivit prevederilor art. 20622 Cod fiscal. Simpla notificare făcută autorităților vamale este insuficientă și nu valorează autorizare ca antrepozit fiscal. Din documentele contabile puse la dispoziția echipei de control de către petentă, pentru cantitatea de 3118,249 tone combustibil M depozitată în rezervorul R 16, care nu figurează în planul pentru spațiile suspuse autorizării ca și antrepozit fiscal, nu a rezultat dovada plății accizelor. În ceea ce privește produsele depozitate în rezervorul R14, s-a constatat că produsul depozitat în acesta nu este un produs pentru care se datorează accize.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și urm. C.pr.civ. precum și dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 615/22.01.2013 Judecătoria C. a respins a neîntemeiată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției_/9.11.2012, petenta a fost sancționată pentru deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute.
Potrivit art._ alin. 10 Cod fiscal, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. Potrivit art. 2213 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu constituie contravenție.
Prin adresele nr. 630/26.03.2012 și 898/4.05.2012 petenta a notificat organul vamal cu privire la intenția de modificare a structurii antrepozitului fiscal deținut, prin introducerea rezervoarelor R14B și R16. Potrivit autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0131713PP01/29.11.2011, antrepozitul fiscal de producție este situat la adresa: C., Incinta depozit O. Terminal Nord II B, nr. 0. Cu privire la aceasta, petenta a susținut că nu cuprinde elementele invocate de către organul de control și nici mențiuni referitoare la rezervoare. Cu toate acestea, conform planului de situații privind spațiile supuse autorizării anexat la dosarul autorizației de antrepozit, pentru desfășurarea procesului de producție și pentru depozitarea materiilor prime și a produselor finite, petenta are drept de folosință asupra următoarelor rezervoare autorizate ca spații de depozitare produse accizabile, în regim suspensiv de la plata accizei: A2, A3, A4, A5, R12B, R13B, R15B, R60, R20, chiar și pe schița depusă de către petentă la dosar fiind hașurate spațiile, respectiv rezervoarele pentru care petenta are drept de folosință asupra următoarelor rezervoare autorizate ca spații de depozitare produse accizabile, în regim suspensiv de la plata accizei. De altfel, petenta cunoștea regimul rezervoarelor 14 și 16, din moment ce și-a manifestat intenția de modificare a structurii antrepozitului fiscal deținut, prin introducerea rezervoarelor R14B și R16. Petenta, prin reprezentant convențional, la ultimul termen de judecată, a susținut că opinia sa era autorizată întreaga incintă O. Terminal, având în vedere cuprinsul autorizației de antrepozit fiscal. Instanța nu poate reține însă această susținere, având în vedere că autorizația este pentru antrepozitul fiscal, în structura căruia nu intrau și rezervoarele R14B și R16. Faptul că autorizația menționează locul situării antrepozitului fiscal, nu înseamnă că privește și spațiile din afara acestuia. astfel cum reiese de altfel și din planul depus chiar de către petentă la dosar, rezervoarele pentru care s-a făcut notificarea acoperă un loc alăturat, altul decât cel pe care se situează antrepozitul fiscal autorizat, neidentificându-se cu cel din urmă, chiar dacă se află la aceeași adresă.
S-a mai învederat că, potrivit art._ alin. 1 lit. j din Legea nr. 571/2003, pentru introducerea sau scoaterea din perimetrul unui antrepozit fiscal autorizat a unor rezervoare, dispozițiile legale în vigoare nu instituie o altă obligație în sarcina antrepozitarului autorizat decât notificarea autorității vamale teritoriale. Instanța nu poate reține nici această susținere, deoarece pentru ca noul loc să funcționeze ca un antrepozit fiscal, fie de producție, fie de depozitare, petenta care intenționa să fie antrepozitar autorizat și pentru acel loc, trebuia să depună o cerere însoțită de documente justificative la autoritatea competentă – Direcția G. de Management al Domeniilor Reglementate Specific, în modul și forma prevăzute în normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, potrivit prevederilor art._ Cod fiscal. Simpla notificare făcută autorităților vamale nu este suficientă și nu valorează autorizare ca antrepozit fiscal. Petenta a susținut că organele vamala invocă propria culpă, având în vedere că nu au dat curs notificărilor petentei. Instanța nu poate reține aceasta drept un motiv de netemeinicie a procesului-verbal de contravenție. Astfel, petenta, în cazul în care aprecia că organele vamale refuză nejustificat să dea curs unei solicitări a acestei, ori modul de soluționare a notificărilor ar fi fost unul nesatisfăcător, avea la îndemână demersuri legale, cum ar fi cel pe calea contenciosului administrativ. Ori, aceasta a urmat în schimb un demers nelegal, prin deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute, fără a aștepta, înainte de depozitare a unor produse accizabile, inițierea verificărilor corespunzătoare și transmiterea acestora către autoritatea emitentă a autorizației de antrepozit, pentru luarea la cunoștință de modificarea datelor cu privire la extinderea locului pentru care petenta a obținut autorizația de antrepozit. Astfel, așa cum se arată în anexa la procesul-verbal de contravenție, pentru cantitatea de 3118,249 tone combustibil M depozitată în rezervorul R 16, care nu figurează în planul pentru spațiile suspuse autorizării ca și antrepozit fiscal, nu a rezultat dovada plății accizelor. În ceea ce privește produsele depozitate în rezervorul R14, s-a constatat că produsul depozitat în acesta nu este un produs pentru care se datorează accize.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta.
În motivarea recursului a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate și normele legislative în vigoare.
Deși a depus autorizația de antrepozit fiscal instanța a apreciat că pentru depozitarea în rezervoarele 14 și 16 avea nevoie de o altă autorizație, raționament greșit susține petenta recurentă, motivând că ar fi însemnat ca intimată să emită o autorizație tot pentru „Incinta O. Terminal Nord. 28”, instanța a acordat prea multă importanță schiței anexă la autorizație.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 c.pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată nefondat recursul.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției_/9.11.2012, petenta a fost sancționată pentru deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se a constatat și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
Or, în speță, se constatată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentei, reținând în mod judicios că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Susținerea recurentei, în sensul că deținea autorizație de antrpozit fiscal și nu era necesară emiterea unei alte autorizații pentru rezervoarele 14 și 16 nu este întemeiată.
Potrivit autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0131713PP01/29.11.2011, antrepozitul fiscal de producție este situat la adresa: C., Incinta depozit O. Terminal Nord II B, nr. 0.
Potrivit art. 2063 c.fisc. „antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, în condițiile prevăzute de prezentul capitol și de normele metodologice”.
Potrivit art. 20623c.fisc. „(1)Autoritatea competentă eliberează autorizația de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a)locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deținerea, primirea și/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al ieșirilor de produse accizabile estimate la nivelul unui an trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în normele metodologice, diferențiate în funcție de grupa de produse depozitate și de accizele aferente produselor depozitate;
b)locul este amplasat, construit și echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din normele metodologice…”
Astfel, tribunalul apreciază că petenta trebuia să dețină autorizație de antrepozit fiscal și pentru rezervoarele 14 și 16 unde a fost depozitat produsele accizabile.
Împrejurarea că petenta a notificat intenția de a schimba structura antrepozitului fiscal deținut, prin introducerea rezervoarelor R14B și R16 nu valorează antrepozit fiscal, rezervoarele pentru care s-a făcut notificarea acoperă un loc alăturat, altul decât cel pe care se situează antrepozitul fiscal autorizat, neidentificându-se cu cel din urmă, chiar dacă se află la aceeași adresă.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al recursului care, în temeiul art.312 c.pr.civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta petentă . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SPECTRU INSOLVENCY SPRL, cu sediul în C., .. 20, . sentinței civile nr. 615/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., cu sediul în G., ., Județul G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N. A. L. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. C. B.
Red.decizie jud. A.L. N./12.12.2014
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1323/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 483/2014.... → |
|---|
