Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2016/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2016/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 5465/118/2014
Dos.nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentinta civilă nr.2016
Ședința publică din data de 09.09.2014
Completul compus din:
Președinte - D. R. C.
Grefier – E. N.
Pe rol fiind solutionarea acțiunii in contencios administrative, avand ca obiect – suspendare exercutare act adminstrativ/anulare act administrativ - formulată de reclamanta Rimbu L., cu domiciliul procesual ales in Constanta, ., jud.Constanta, in contradictoriu cu pârâta A. Judeteana pentru Plati si Inspectie Socială Constanta, cu sediul in Constanta, ., jud.Constanta.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă av.I. M., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, în temeiul art.1, 2 și 18 din L.nr.554/2004 reține că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriilor.
Reprezentantul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar, înscrisuri ce au stat la baza emiterii deciziei contestate și suplimentar înscrisuri aferente executării silite efectuată de ANAF în baza debitului stabilit de parata AJPIS C..
Instanța încuviințează pentru părți administrarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar, suplimentar pentru reclamantă înscrisuri noi invocate a fi aferente executării silite efectuată de ANAF, în baza debitului stabilit de către parata AJPIS C..
Reprezentanta reclamantei precizează că nu au ale cereri de formulat.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției prescrierii, asupra cererii de suspendare și asupra fondului cauzei.
Asupra excepției prescripției dreptului material de a solicita executarea silită reprezentantul reclamantei solicită admiterea față de prevederile OG nr.148/2005 în care se arată că sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. Termenul general de prescripție este de 3 ani, iar în cauză s-a împlinit la data de 28.02.2014, fapt pentru care nu se mai poate solicita restituirea sumelor peste acest termen.
Asupra cererii de suspendare reprezentantul reclamantei solicită admiterea acesteia arătând că, față de începerea executării silite, se impune suspendarea.
Asupra fondului cauzei reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii precizează că reclamanta nu a obținut venituri de natură salarială sau venituri rezultate din prestarea unei activități ci reprezintă un bonus acordat de . ca urmare a muncii prestate de persoanele din rețeaua reclamantei și nu de aceasta în mod efectiv.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentei cauze:
Prin actiunea promovata si inregistrata la data de 15.07.2014 pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr._, reclamanta R. L., in contradictoriu cu parata Agenția Națională pentru Plăti si Inspectie Socială - Agenția Județeană pentru Plăti si Inspectie Sociala C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
-suspendarea executarii Deciziei nr.433/25.04.2014, emisa de catre parata;
- anularea Deciziei nr.433/25.04.2014 emisa de catre parata;
În motivarea actiuni s-a arătat că reclamantei, la data de 08.05.2014 i s-a comunicat Deciziei nr.433/25.04.2014, emisa de catre parata, prin care reclamanta era somata să restituie suma de 12.533 lei, reprezentand indemnizatie crestere copil, decizie care a fost contestata pe cale administrativă, însă raspusul emis de catre parata a fost unul negativ.
Se sustine in esenta ca decizia contestata este netemeinica si nelegala, suma de 1696,95 lei incasata de catre reclamanta in perioada februarie 2010-aprilie 2010 si iunie 2010-decembrie 2010 de la . nu reprezinta venituri de natura salariala sau venituri din prestarea unei activităti independente ci a reprezentant un comison pentru coodonare echipa, redirectionat de catre Avon Cosmetics catre reclamanta, ca urmare a muncii prestate de către persoanele din echipa mea si nu de catre reclamanta in mod efectiv.
Pe cale de exceptie a fost invocata, in raport de prevedereli art.21 alin.1 din OUG nr.148/2005, prescriptia dreptului material de a recupera sumele achitate reclamantei cu titlu de indeminzatie de crestere copil.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii deciziei constestate, s-a sustinut că in cauză sunt intrunite cele doua conditii cerute de art.15 din L.nr.554/2004.
In drept au fost invocate disp.art.12 alin.2¹, art.21 alin.1 din OUG nr.148/2005, art.26 diin NM de aplicare a OUG nr.148/2005, art.2512, 2517, 2523 C.civil, L.nr.554/2004, HG nr.151/2010.
Au fost anexate inscrisuri- filele 14-26.
Legal citata pârâta a formulat si depus întâmpinare – filele 29-31, prin care s-a solicitat instantei a dispune respingerea actiunii promovata de către reclamanta, ca nefondata, arătându-se in esenta faptul că reclamanta a realizat venituri in cursul anului 2010, in baza unei conventii civile incheiate in calitate de persoana fizica independenta, in speta nefiind incidente prevederile art.12 alin.2¹ din OUG nr.148/2005, sens in care reclamanta este tinuta a restitui indemnizatia de crestere copil de care aceasta a beneficiat in perioada 01.01._10.
In ce priveste exceptia prescrierii dreptului de a solicita restituirea sumelor, se sustine ca in speta termenul se calculeaza in raport de prevederile art.2517 C.civil, debiul imputat fiind constituit ca urmare a verificarilor efectuate in 2013, prin suprapunerea bazelor de date la nivel national in cadrul ANPIS, Declaratia 205 aferenta anului 2010 fiind depusa pentru reclamanta la ANAF, institutie care nu are obligatia de a o comunica paratei.
In drept au fost invocate disp.OUG nr.148/2005, L.nr.554/2004, C.civil, C.proc.civilă.
Au fost anexate inscrisuri – filele 32-33.
Asupra actele si lucrările dosarului:
Procedând la solutionarea cauzei, instanta a administrat la solicitarea părtilor proba cu inscrisuri.
Din analizarea inscrisurilor administrate in cauza, se retine ca prin Decizia nr.433/25.04.2014 - fila 14, emisa de către pârâtă in raport de prevederile OUG nr.148/2005, reclamantei i s-a stabilit o obligatie de plata la bugetul de stat in cuantum de 12.533 lei reprezentând indemnizatie pentru crestere copil aferente perioadei 01._, retinându-se faptul ca in perioada de referinta, respectiv anul 2010, reclamanta a realizat venituri de natura salarial sau din activităti independente de la .) SRL.
Impotriva acestei decizii, reclamanta a formulat, cu raportare la prevederile art.7 din L.nr.554/2004 plângere prealabila - filele 15-16, prin care s-a solicitat a se dispune anularea actului administrativ emis de către parata, contestatie respinsa prin adresa nr._/01.07.2014 - fila 17.
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004 - „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că- „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Pe de altă parte potrivit art.2 alin.1 lit.a din L.nr.554/2004 s-a definit ca -”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
Pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Potrivit art.21 alin.1 din OUG nr.148/2005 – ”(1)Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.”
Din analizarea inscrisurilor administrate in cauza se retine că reclamanta, in perioada aprilie-decembrie 2010 a primit de la . SRL suma neta de 1695,65 lei- filele 20-22, aferente raporturilor contractuale existente intre parti, venituri ce au dobândit un caracter public odata cu depunerea Declaratie 205 pentru reclamanta la ANAF – filele 21-22, respectiv la data de 28.02.2011, data de la care incepe sa curga termenul general de prescriptie la care face trimitere expresa art.21 alin.1 din OUG nr.148/2005, termen care s-a implinit la data de 28.02.2014, respectiv anterior emiterii deciziei supusa analizei. In calcularea acestui termen instanta are in considerare prevederile art.2523 C.civil, parata neputându-se prevala de un alt moment de incepere a termenului de prescriptie, in conditiile in care veniturile identificate a fi realizate de către reclamanta au dobândit un caracter public odata cu depunerea Declaratie 205 pentru reclamanta la ANAF – filele 21-22, respectiv la data de 28.02.2011, relatii pe care parata le putea obtine in urma colaborarii cu ANAF. Faptul ca ANAF nu are obligatia imperativa de furniza relatii catre ANPIS cu privire la veniturile realizate de contribuabili, contribuabili care se regasesc . sprijin social si in cadrul evidentelor ANPIS, nu este de natura să intrerupa sau să suspende curgerea termenul general de prescriptie analizat in cauză.
Pentru aceste considerente instanta va admite exceptia prescrierii dreptului material de a dispune restituirea indemnizatiei de crestere copil invocata de către reclamanta si pe cale de consecinta anularea Deciziei nr.433/25.04.2014 emisa de catre parata, ca nelegală, fiind prescris dreptul material de a dispune restituirea indemnizatiei de crestere copil, in speta nemaimpunându-se astfel analizarea temeiniciei actului administrativ emis de către parata, in privinta caracterului cuvenit/necuvenit al sumei incasate de catre reclamanta cu titlu de indemnizatie pentru crestere copil aferenta anului 2010.
Legea nr.554/2004 consacră ca regulă generală suspendarea judecătorească a unui act administrativ la cererea părții interesate, o dată cu introducerea recursului administrativ prealabil sau a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, în speță cererea de suspendare vizând a doua ipoteză.
Masura suspendarii executării unui act administrativ se poate dispune în temeiul disp.art. 14 alin.(1) din L.nr.544/2004 dacă sunt întrunite cumulativ două condiții:
a) să existe un caz bine justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ contestat de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu;
b) pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art.2 alin.(1) lit.ș din L.nr.554/2004.
In baza celor reținute rezultă că suspendarea unui act administrativ nu se poate dispune decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
In ceea ce privește existența unui caz bine justificat, potrivit art.2 lit. t din L.nr.554/2004, acesta vizează - ”împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Indoiala seriosa asupra legalitatii actului administrativ trebuie sa poata fi distinsa cu usurinta, in urma unei cercetari sumare a aparentei dreptului, pentru ca in cadrul procedurii suspendarii executarii actelor administrative, pe calea careia pot fi depuse numai masuri provizorii, nu este permisa o prejudecare a fondulului litigiului.
Sub acest aspect, instanța apreciază că împrejurările concrete de fapt și de drept în care actul contestat a fost emis, si in raport cu cele analizate anterior, creează o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, dreptul material de a dispune obligarea reclamantei la restituirea indemnizatiei de crestere copil fiind prescris.
În ceea ce privește paguba iminentă se reține că aceasta este definită de art. 2 lit.ș din L.nr.554/2004, in sensul ca vizează – ”prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Sub acest aspect, argumentele invocate de catre reclamant sunt fondate, in conditiile in care paguba iminenta nu se prezuma, ci ea trebuia a fi dovedita de către persoana lezata, prin probe concludente. In acest sens instanta retine faptul ca prin măsura dispusă venituri reclamantei vor cunoaste o reducere semnificativă, de natura a afecta obligatiile financiare ale acesteia, in conditiile in care, ANAF a initiat actele executionale pentru recuperarea debitului – filele 48, 52.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi dispusă măsura suspendarii executarii actului administrativ contestat.
Instanta va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Admite exceptia prescrierii dreptului material de a dispune restituirea indemnizatiei de crestere copil.
Admite actiunea promovata de reclamanta Rimbu L., cu domiciliul procesual ales in Constanta, ., jud.Constanta, in contradictoriu cu pârâta A. Judeteana pentru Plati si Inspectie Socială Constanta, cu sediul in Constanta, ., jud.Constanta.
Dispune suspendarea executarii Deciziei nr.433/25.04.2014, emisa de catre parata, pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Dispune anularea Deciziei nr.433/25.04.2014 emisa de catre parata, ca fiind prescris dreptul material de a dispune restituirea indemnizatiei de crestere copil.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 09.09.2014.
Președinte, D.–R. C. | Grefier, E. N. |
red/dact.jud.DRC
18.09.2014- 4 ex
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1020/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 568/2014.... → |
|---|
