Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2862/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2862/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 6470/118/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2862
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 09 DECEMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. I.-G., cu domiciliul în C., Prelungirea Liliacului, nr. 8, ., ., J. C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr. 110, J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 02.12.2014 și la 09.12.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cererii de suspendare, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul A. I.-G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DOBROGEA” AL JUDEȚULUI C., suspendarea Ordinului Inspectorului Șef nr. 19/14/I-CT din 28.01.2014, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a ordinului mentionat, ce formeaza obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Constanta.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat, in esenta, că a activat in cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C..
Prin ordinul contestat a fost trecut în rezervă, menționându-se ca acesta trecere in rezerva sa realizează prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. 1 lit e din legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor militare si art. 170, raportat la art. 348 cod procedura penala.
Ca si situatie de fapt, s-a retinut în cuprinsul ordinului ca, in temeiul deciziei penale nr. 12/24.01.2014 a ÎCCJ - Sectia penală, prin care s-a respins recursul în dosarul penal nr._ împotriva sentintei penale nr. 808/18.05.2012, s-a dispus anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, reclamantul fiind nominalizat în sentintă, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07, reținându-se că lucrarea reclamantului a fost falsificată, si anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidatii care au sustinut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, retinându-se de asemenea că reclamantul a fost nominalizat în sentința penală.
A mai aratat reclamantul că, astfel cum rezultă din cuprinsul actului administrativ, temeiul de drept al trecerii reclamantului în rezervă a constat în prevederile art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995, insă situația de fapt reținută în cuprinsul ordinului de trecere în rezervă și în sentinta penală care a stat la baza emiterii acestui ordin nu se încadrează în această normă legală. Astfel, dispozitiile legale retinute în cuprinsul ordinului se referă la trecerea în rezervă ca urmare a reorganizării unor unități, însă în nici un caz anterior emiterii ordinului contestat nu s-a dispus reorganizarea unității în cadrul căreia a activat reclamantul. Nici celelalte ipoteze ale normei legale nu sunt îndeplinite, trecerea reclamantului si a restului colegilor nominalizați în sentința penală, nefiind consecința unor nevoi ale MApN. În plus, reclamantul a fost încadrat în cadrul pârâtului ce aparține în mod evident de MAI nicidecum de MApN, sens în care invocarea unor așa-zise nevoi ale MApN nu poate fi reținută ca temei al ordinului contestat.
În atare situație, în lumina dispozițiilor legale care reglementează statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a cadrelor militare se realizează numai în baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din legea nr. 80/1995, situație în care anularea unor acte care au stat la baza încadrării reclamantului în raport de dispozitiile art. 170 rap. la art. 348 C.pen. nu pot fi retinute ca temei al unor ordine de trecere în rezervă.
Anularea foilor de concurs si a documentelor întocmite cu ocazia încadrării la ISU Dobrogea a unui număr de 205 persoane nu reprezintă în sine reorganizarea unităților la care reclamantul era încadrat si nici nu presupune reducerea numărului de funcții din statele de organizare. Consideră reclamantul că această sentință penală poate cel mult constitui temei al demarării unei proceduri de reorganizare la nivelul ISU Dobrogea, procedură care presupune adoptarea unor noi state de organizare ca urmare a reducerii numărului de posturi cu numărul posturilor considerate ocupate prin săvârșirea de infracțiuni. Însă emiterea directă a unor ordine de trecere în rezervă ca urmare a anulării documentelor de încadrare a unui număr de 205 persoane, anulare dispusă prin sentinta penală, în lipsa unei proceduri de reorganizare, este o procedură nelegală iar ordinele emise în acest sens sunt nule.
A mai aratat reclamantul că la nivelul institutiei pârâte ar trebui să existe documentele care au stat la baza emiterii ordinelor de trecere în rezervă, acestea trebuind să fie reprezentate de Regulamentele de reorganizare a unitătilor din cadrul IGSU. Totodată, se arată că intre data la care organele penale au constatat fapta penală si data la care reclamantul si restul colegilor au fost incadrati a trecut o perioadă de cca 7 ani, perioadă în care reclamantul si-a îndeplinit atributiile de serviciu corespunzător functiei, a urmat diverse cursuri de specializare; reclamantul nu a fost parte in dosarul penal, desi s-a solutionat o procedura care il privea in mod direct.
A mai aratat că în situatia in care legiuitorul stabileste faptul că și în caz de condamnare, cadrele militare pot fi menținute în fucntie, rezultă că emiterea unor rodine de trecere în rezervă in temeiul unei sentinte penale la care reclamantul nu a fost parte este excesivă și contrară legii de organizare a statutului cadrelor militare.
Reclamantul a precizat că a sustinut in mod corect lucrarea de la proba scrisă, lucrare anulată ca fiind falsificată, în cadrul dosarului penal; reclamantul nu a fost parte a infractiunii săvârsite si apreciază că nu se poate dispune in sensul trecerii in rezervă, având in vedere faptul că pentru a ocupa functia scoasă la concurs în perioada 09.07._07, a susținut alte trei probe eliminatorii, pentru a fost necesară obtinerea unei note peste 7.
Un alt aspect de nelegalitate vădită a ordinului este si faptul că prin hotărârea penală s-a stabilit anularea ordinului de încadrare a reclamantului in cadrul pârâtei insă la momentul emiterii ordinului de trecere în rezervă reclamantul fusese promovat la gradul de plutonier major, în condițiile în care postul ocupat prin concursul anulat era inferior, respectiv acela de sergent major, iar promovarea în acest grad s-a datorat calificativelor obținute activând în cadrul pârâtei.
A mai mentionat reclamantul că în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat, constând în împrejurările de fapt si de drept care creează o îndoială serioasă și legitimă asupra actului administrativ, în speță ordinul de trecere în rezervă a reclamantului.
În ceea ce privește iminența producerii unui prejudiciu, arată că urmare a trecerii in rezervă, nu mai beneficiază de niciun venit, regimul juridic nedându-i posibilitatea să încaseze șomaj; reclamantul a contractat credite bancare, fără a avea cunoștință de posibilitatea de a-i înceta raporturile de serviciu. În lipsa unui ajutor de șomaj, reclamantul nu a încheiat cu banca finanțatoare o asigurare care să acopere riscul de neplată ca urmare a pierderii locului de muncă, situatie în care in mod evident va ajunge să fie executat silit; avea posibilitatea să adopte la nivel instituțional o procedură de reexaminare pentru a nu bloca activitatea institutiei, dar si pentru a nu le îngreuna situatia în mod iremediabil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 554/2004 și legii nr. 80/1995.
In dovedirea cererii, a depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri: adeverință de școlarizare, adeverință de venit, ordinul inspectorului sef nr. 19/14/I-CT din 28.01.2014, plângere prealabilă, dovadă de comunicare, facturi utilități, contract de credit, extras site IGSU, tematica si bibliografia aferente probei scrise a concursului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitand respingerea cererii, arătând că reclamantul acreditează în mod nereal ideea existentei unor abuzuri, îndoieli și dubii cu privire la actul de constatare a celor dispuse de instantă prin hotărârea penală definitivă. La data de 27.01.2014 a fost transmisă către pârât adresa referitoare la certificatul de grefă privind respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/2009. Observând în prealabil că referitor la părtile ale căror interese au fost vătămate prin declararea lor ca respinse la examen, ÎCCJ a optat pentru repunerea în drepturile din care au fost decăzute ca urmare a falsurilor săvârșite de inculpati. Desființarea înscrisurilor falsificate, precum si a documentelor întocmite pe baza acestora s-a dispus în temeiul art. 170 raportat la art. 348 C.pr.pen. Actul atacat a fost emis conform art. 85 alin. 1 lit. e la cele ale art. 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 80/1995 și la celelalte acte normative indicate care sunt cunoscute cadrelor militare ale M.A.I.
P. restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de legea nr. 78/2000 ce au fost săvârșite de inculpați pe timpul organizării si desfășurării concursului a fost dispusă anularea mai multor înscrisuri, printre care si documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate. Constatându-se cele dispuse de instanță, trecerea în rezervă sau direct în retragere s-a făcut motivat din oficiu în conditiile prevăzute la alin.1 lit. e pentru motive sau nevoi ale MAI, nicidecum la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit. i și j. De altfel, și prevederile art. 56 din Codul muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.
A mai aratat pârâtul că în urma plângerilor penale, procurorii DNA - Direcția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari - au inițiat cercetări penale privind desfășurarea concursului, iar pe perioada acestor activități de notorietate, petentul avea posibilitatea de a-și exercita drepturile, însă nu a ales să se constituie parte în procesul ce a urmat.
Element nou apărut în ordinea juridică si cea socială, hotărârea definitivă - fapt juridic - nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, desi cunosteau despre desfășurarea cercetărilor penale, deci nici de către petent, cu atât mai mult de către ISU Dobrogea, la care a fost organizat concursul investigat, aceștia fiind cei doi subiecti care au legătură cu documentele întocmite cu prilejul încadrărilor în privinta cărora a dispus ÎCCJ.
A mai aratat pârâtul că, așa cum potrivit art. 50 alin.1 din ordinul MAI nr. 600/2005, încadrarea prin Ordin în MAI a fost aprobată și efectuată în urma concursului investigat, motivat de comunicarea hotărârii ÎCCJ, petentului i-a fost comunicat si ordinul a cărui revocare a solicitat-o. Actul de trecere în rezervă a petentului a fost aprobat în conformitate cu prevederile aceluiasi act normativ de către comandantul unității militare, căruia i s-a acordat această competentă tocmai de MAI. Trebuie amintit că principiul legalității care guvernează faza de urmărire penală și cea de judecată reprezintă un imperativ al etapei executării hotărârii, prin prisma consecintelor juridice care se nasc în planul drepturilor și libertăților individului sau al bunurilor acestuia.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale proporționale, pârâtul arată că petentul trebuia să propună înscrisuri pentru dovedirea existentei și întinderii prejudiciului patrimonial; acordarea acestora este astfel condiționată de stabilirea faptului dacă petentul a obținut sau nu alte venituri salariale în perioada scursă de la data încetării raporturilor de serviciu, acesta nefiind îndreptățit la despăgubiri materiale decât dacă nu a obținut venituri salariale în acest interval de timp sau într-o anumită perioadă ori dacă acestea au fost mai reduce decat cuantumul drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost cadru activ al ISU Dobrogea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 56 din legea nr. 53/2003, art. 2, 7 și urm. Din legea nr. 554/2004, art. 1169 C.civ. precum si celelalte norme indicate în actul atacat.
A depus la dosar certificat de pe minuta din dosarul penal nr._/1/2009 al ÎCCJ, adresa nr._ emisă de ÎCCJ, adresa nr._/24.01.2014 emisă de ISU Dobrogea, DVD conținând decizia penală nr. 12/24.01.2014 în dosarul nr._ a ÎCCJ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri: Ordinul Inspectorului Șef nr. 19/14/I-CT din 28.01.2014 și plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia, contract de credit, certificat de pe minuta pronunțată în dosarul penal nr._/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție (depusă în format electronic), alte înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la cererea de suspendare a Ordinului Inspectorului Șef nr. 19/14/I-CT din 28.01.2014, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer operativ (servant) si a celor de subofițer operativ și conducător auto din subunitățile de interventie ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene-sesiunea august 2007.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de ÎCCJ - Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen. anularea celor 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07, numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au sustinut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ - Completul de 5 judecători.
Prin ordinul inspectorului șef nr. 178/I-CT din 28.01.2014 s-a dispus, începând cu data de 28.01.2014, trecerea în rezervă a reclamantului, încadrat la ISU Dobrogea.
Actul a cărui suspendare se solicită în cauza de față este întemeiat pe prevederile art. 7 alin.3 din HG nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din legea nr. 80/1995, legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011.
Ordinul a fost motivat în fapt prin raportare la prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentintei penale nr. 808/18.05.2012 pronunțate de ÎCCJ, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au sustinut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mentiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Rezultă din textul legal citat că suspendarea actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrative, cu caracter excepțional, care se justifică numai dacă actul administrative ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Rezultă de asemenea din textul legal citat pentru a se dispune de către instanța de judecată suspendarea actului administrativ trebuie a fi dovedită de către reclamant îndeplinirea cumulativă a trei condiții: cazul bine justificat; iminența producerii unei pagube, precum și dovada sesizării organului emitent cu recursul grațios, ca o condiție de exercitare a cererii de suspendare a actului administrative.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, potrivit art.2 alin.1 lit.t din Legea nr. 544/2004, acesta constă în împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Dispozițiile art. 14 al Legii nr.554/2004, la care art. 15 alin. 2 din aceeași lege face trimitere, consacră posibilitatea suspendării executării actului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.”t” din legea contenciosului administrativ în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit.”ș”).
Existența unui caz bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă a actului administrativ atacat, fiindcă o astfel de cerință și o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei – analiză pe care instanța nu are abilitarea să o realizeze în cadrul unei cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ atacat.
Instanța poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave (raportat la cuantumul sumei în discuție și la specificul activității reclamantului, executarea silită putând genera dificultăți reale în executarea propriilor obligații, ducând la sistarea serviciilor, precum și la grave probleme sociale), dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică. Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
În situația de speță, nu se reține existența cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, nerezultând o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia.
Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
In cauză, nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să creeze o astfel de îndoială cu privire la actul contestat, act prin care, în mod evident, nu se realizează decât executarea efectivă a dispozițiilor sentinței penale nr. 808/18.05.2012, prin care s-a dispus inclusiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la I.S.U. DOBROGEA.
Astfel, reclamantul a fost angajat în cadrul ISU Dobrogea ca urmare a promovării concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțate de ÎCCJ, documentele întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la ISU Dobrogea au fost anulate, în temeiul dispozitiilor art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen.
Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului a fost emis în aplicarea dispozițiilor sentinței penale mentionate.
In esenta, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Împrejurarea că executarea concretă a dispozițiilor sentinței penale ar fi trebuit realizată printr-o procedură de reorganizare a procedurii de selecție și nu prin trecerea în rezervă a persoanelor menționate, constituie o chestiune de oportunitate în ceea ce privește organizarea I.S.U. DOBROGEA, asupra căreia instanțele de judecată nu pot interveni.
Nu poate fi reținut nici argumentul că trecerea în rezervă a cadrelor militare se face numai in baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, în condițiile în care ordinul contestat nu este emis urmare a ivirii uneia din situațiile prevăzute la art. 85, ci în executarea efectivă a unei sentințe penale obligatorii pentru pârât.
Potrivit art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995 ”(1)Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații(…); e)când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale”.
În condițiile în care ordinul contestat este motivat atât în drept cât și în fapt, aparent indicarea și a dispozițiilor legale menționate în preambulul actului contestat nu este de natură a contura nelegalitatea ordinului, câtă vreme aspectul anulării documentelor de încadrare a reclamantului la instituția pârâtă a fost tranșat definitiv de instanța penală.
De asemenea, este aparent irelevantă împrejurarea că potrivit dispozițiilor art. 87 alin 2 din Legea nr. 80/1995, și in cazul unei condamnări, cadrele militare pot fi menținute in activitate, în condițiile în care prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 nu reclamantul este cel care a fost condamnat.
Nici motivul constând în neanularea si a ordinelor emise după data încadrării reclamantului nu conturează nelegalitatea evidentă a ordinului, față de incidența principiului, accesorium sequitur principale (anularea actului inițial primar atrage anularea și a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul), raportat la anularea de către instanța penală a documentului primordial privind încadrarea în cadrul ISU Dobrogea.
Argumentul reclamantului în sensul neopozabilității acestei sentințe penale nu constituie un indiciu de nelegalitate a acestei sentinte, câtă vreme puterea de lucru judecat este un principiu aplicat atât în dreptul procesual civil, cât și în cel penal, reprezentând caracteristica hotărârilor judecatoresti definitive de a nu mai putea fi atacate, bucurandu-se, astfel, de o prezumtie absolută de adevăr juridic. A primi argumentele reclamantului în sensul inopozabilității hotărârilor penale, întrucât nu a fost parte în procedura penală desfășurată, înseamnă a ignora situația de fapt stabilită cu caracter irevocabil de către instanțele de judecată, în sensul că reclamantul a fost angajat în baza unei lucrări de concurs falsificate, situație de fapt care s-a stabilit în contradictoriu cu angajatorul său.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legatură cu chestiunea litigioasa dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, aspect de natură să asigure evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecatoresti.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisă readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
Ca atare, reclamantul, chiar terț fiind față de hotărârea penală invocată, nu poate ignora cele statuate în mod definitiv de instanța penală, datorită prezumției de lucru judecat de care se bucură hotărârea menționată.
Potrivit art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995 ”(1)Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații (…) e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”
În condițiile în care ordinul contestat este motivat atât în drept cât și în fapt, aparent indicarea și a dispozițiilor legale precitate în preambulul actului contestat nu este de natură a contura nelegalitatea ordinului, câtă vreme aspectul anulării documentelor de încadrare a reclamantului la instituția pârâtă a fost tranșat definitiv de instanța penală.
În acest context, faptul alegat de reclamant în sensul că ordinul de trecere în rezervă nu este fundamentat pe o dispoziție legală concretă nu constituie, în opinia instanței, un indiciu aparent de nelegalitate a actului, față de principiul de drept accesorium sequitur principale (anularea actului inițial primar atrage anularea și a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul), aplicabil în speță.
Nici motivul constând în neanularea si a ordinelor emise după data încadrării reclamantului nu conturează nelegalitatea evidentă a ordinului, față de incidența aceluiași principiu, raportat la anularea de către instanța penală a documentului primar privind angajarea sa în cadrul ISU Dobrogea.
În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține ca potrivit art. 2 lit. s din Legea 554/2004: „paguba iminenta este prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”.
Instanța poate acorda astfel de măsuri în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.
Susținerile reclamantului privind existenta unui prejudiciu material, a veniturilor salariale, nu constituie un motiv suficient si concludent pentru a se putea dispune suspendarea executarii actului administrativ mai sus enuntat.
Față de considerentele ce preced și dispozițiile legale invocate, instanta apreciază cererea ca nefondată, urmând a o respinge ca nefondata.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul A. I.-G., CNP:_, cu domiciliul în C., Prelungirea Liliacului, nr. 8, ., ., J. C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr. 110, J. C., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2014.
PREȘEDINTE, P. grefier,
I.-L. O.-D. I. TÖRÖK
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
Grefier,
V. I.
Tehnored. I.-L. O.-D./ 4 ex/05.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2343/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1287/2014. Tribunalul... → |
|---|
