Alte cereri. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 756/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 22866/212/2014*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.756
Ședința publică de la 15 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
JUDECĂTOR- dr. C. G.
GREFIER – A. O.
Pe rol soluționare apelului civil având ca obiect validare poprire, promovat de apelanta debitoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C., . nr. 18, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 171/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata creditoarea C. A.-M., cu domiciliul în C., . nr. 125, ., intimatul petent B. S. -C. A. SI S. -C. G. S., cu sediul în C., ., ., jud. C., intimata terț poprit D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA- ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA CONSTANTA, cu sediul în C., . nr. 2A, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Prezenta cale de atac este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care:
Instanța, constatând că titlul executoriu privește o hotărâre judecătorească pronunțată în materie de contencios administrativ,invocă excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Tribunalului C. în soluționarea prezentei căi de atac, și rămâne în pronunțare asupra acestei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.07.2014, sub nr._, B. S.-C. A. și S.-C. G.-S. a formulat, în contradictoriu cu creditoarea C. A.-M., debitoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică C. cerere de validare a popririi înființate la data de 02.07.2014, pentru suma de 2832,11 lei, din care 1748 lei, reprezentând taxă poluare, 491,71 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 27.06.2012 și până la data de 01.07.2014, inclusiv, și în continuare până la data restituirii efective a debitului, 174,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și 417,60 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea datorează sumele respective de bani în temeiul sentinței civile nr. 1251/18.04.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, respectiv că terțul poprit nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a consemnat sumele reținute.
În drept a invocat dispozițiile art. 789 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 171 din 15 ian. 2015, pronunțată de Judecătoria Constanta, in dosarul civil mai sus menționat, a fost admisă cererea de chemare in judecată si validată poprirea înființată la data de 02.07.2014, în dosarul de executare nr. 254/2014, al B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S., pentru creanța deținută de către creditoarea C. A.-M. asupra debitoarei Direcția generală regională a finanțelor publice G. – Administrația județeană a finanțelor publice C., asupra sumelor ce aparține debitoarei deținute de către terțul poprit Direcția generală regională a finanțelor publice G. – Administrația județeană a finanțelor publice C. – Activitatea de trezorerie și contabilitate publică C..
Totodată a fost obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumei de 2832,11 lei, din care 1748 lei reprezentând taxă poluare, 491,71 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 27.06.2012 și până la data de 01.07.2014, inclusiv, și în continuare până la data restituirii efective a debitului, 174,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 417,60lei reprezentând cheltuieli de executare .
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că la data de 02.07.2014, B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S. a înființat, în cadrul dosarului de executare silită nr.254/2014, în baza art. 789 alin.1 Cod procedură civilă, poprirea asupra veniturilor pe care debitoarea Direcția generală regională a finanțelor publice G. – Administrația județeană a finanțelor publice C. le deține la terțul poprit Direcția generală regională a finanțelor publice G. – Administrația județeană a finanțelor publice C. – Activitatea de trezorerie și contabilitate publică C., în vederea recuperării creanței în valoare de 2832,11 lei, din care 1748 lei reprezentând taxă poluare, 491,71 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 27.06.2012 și până la data de 01.07.2014, inclusiv, și în continuare până la data restituirii efective a debitului, 174,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată, toate fiind acordate prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 1251/18.04.2014, a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, iar suma de 417,60 lei reprezentând cheltuieli de executare.
S-a mai reținut că adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la data de 08.07.2014, așa cum rezultă din copia dosarului de executare, însă nu există nici o dovadă a executării obligației ce îi revenea de către terțul poprit, iar potrivit art. 789 Cod procedură civilă:
„(1)Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
(4)Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi”.
Înființarea popririi presupune existența a două raporturi juridice, între creditorul din faza executării silite și debitorul acestuia și între acesta din urmă și propriul său debitor.
Ca urmare a înființării popririi ia naștere un nou raport juridic, între creditor și debitorul debitorului urmărit, devenit terț poprit prin prisma obligației acestuia de a consemna suma urmăribilă.
În ce privește creanța deținută de către creditoare împotriva debitoarei, se reține că instanța nu poate avea în vedere, în cadrul procedurii validării popririi, argumente care vizează eventuala nelegalitate a executării silite, această problemă urmând a fi soluționată în cadrul contestației la executare formulată de către debitoare și înregistrată la Judecătoria C..
Cu toate acestea, facem mențiunea că, în privința apărărilor debitoarei și terțului poprit făcute în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile OUG nr. 8/2014, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția revizuită, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Este și cazul Convenției pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România, care a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și care a dobândit aplicabilitate directă.
Astfel, dacă există neconcordanță între dispozițiile Convenției, ca tratat privitor la drepturile omului la care România este parte și legile interne, are prioritate, potrivit art. 20 alin.2 din Constituția revizuită, Convenția europeană a drepturilor omului, acesta fiind o reglementare internațională, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Din punct de vedere procedural, invocarea unei eventuale contrarietăți între o normă internă privitoare la un drept protejat de Convenție și dispozițiile acesteia pe temeiul art. 20 alin.2 din Constituția revizuită, se poate face în fața instanțelor judecătorești, pe baza principiului liberului acces la justiție. Sancțiunea într-o asemenea ipoteză este aceea a inaplicabilității normei interne contrare Convenției pentru raportul juridic concret dedus judecății, producând efecte numai între părțile litigante. Pe de altă parte, prevederile Convenției și ale protocoalelor sale adiționale nu pot fi interpretate decât prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere că în cauza S. contra României CEDO a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât s-au executat cu întârziere hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, cauzată de refuzul Trezoreriei Statului de a plăti sumele respective.
Cu privire la încălcarea art.6 (dreptul la un proces echitabil) paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, CEDO a amintit că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art. 6 din Convenție. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat parte la Convenție ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână inoperantă în detrimentul unei părți, iar atunci când autoritățile sunt ținute să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului pe terenul art. 6 din Convenție. Curtea a amintit că o autoritate publică a statului nu poate pretexta lipsa de resurse pentru a-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
De asemenea, și în cauza Ș. contra României, Curtea a apreciat că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
S-a mai relevat că pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cauza Angelov contra Bulgariei încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât, hotărâre tribunalului regional pronunțată împotriva unei instituții publice a fost executată cu o întârziere de aproape 2 ani, iar motivele invocate de Guvern cum ar fi lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor vizate nu ar putea justifica o asemenea întârziere. Astfel de hotărâri au mai fost pronunțate de Curtea Europeană și împotriva Greciei care avea în legislația internă reglementări care confereau o imunitate de executare silită instituțiilor publice, iar în lumina jurisprudenței Curții se poate concluziona că dacă un stat se bucură de imunitate de executare silită, refuzul, omisiunea sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească, este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Convenției cât și dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1.
Neconcordanța dintre reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și dispozițiile OUG nr. 8/2014 va fi rezolvată potrivit art. 20 alin.2 din Constituția revizuită, în favoarea celei dintâi, întrucât are caracter de reglementare internațională și este totodată mai favorabilă.
S-a constatat că prin sentința civilă nr. 1251/18.04.2014, a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, s-a stabilit obligația debitoarei de restituire către creditoare a sumei de 1748 lei, precum dobânda legală în materie fiscală, calculată de la data plății, respectiv 27.06.2012, până la data plății efective a sumei de 1748 lei, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 174,8 lei, aceasta fiind titlu executoriu.
S-a mai arătat că de asemenea, cererea de executare silită a fost formulată de către creditoare și înregistrată sub nr. 254/2014 la B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S., prin încheierea civilă nr._/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._/212/2014, a fost încuviințată executarea silită a debitorului în temeiul titlului executoriu mai sus enunțat, astfel încât raportul dintre creditoare și debitoare există .
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta, prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra excepției necompetenței funcționale, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței de fond la 21 iulie 2014 s-a solicitat validarea popririi în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1251 din 18 aprilie 2014, a Tribunalului C., pentru debitul de 2832,11 de lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante.
Prin incheierea nr._ din 18 iunie 2014, pronunțată in camera de consiliu de câtre Judecatoria C.- secția civilă, a fost încuviințată formulată de creditoarea C. A. M. si încuviințată executarea silită împotriva debitorului, în temeiul titlului reprezentat de hotărârea judecătorească mai sus menționată, precum si orice accesorii, actualizări și cheltuieli de executare silită ce ar putea rezulta sau calcula în cursul executării silite, cu autorizarea creditorului de a trece la executarea silită a obligației cuprinsă în titlu.
Întrucât hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu mai sus menționată, in temeiul căreia a fost declanșată procedura execuțională a fost pronunțată de către o instanță de contencios administrativ si validarea popririi sau orice formă de contestare a actelor de executare se soluționează de către instanța de contencios administrativ în virtutea principiului specialității.
Competenta materiala de solutionare in fond a contestatiei la executare este stabilita, prin norme imperative, în favoarea instantei de executare. În calea de atac, însa, natura juridica a litigiului de fond determină instanta competentă funcțional in solutionarea acestuia.
În consecință, reținând că raportul juridic stablit între creditor și debitor are natură fiscală solutionarea cauzei revine instanței de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Constanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată necompetența funcțională a secției I civile.
Declină competența de soluționare a cauzei ce privește soluționare apelului promovat de apelanta debitoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C., . nr. 18, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 171/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata creditoarea C. A.-M., cu domiciliul în C., . nr. 125, ., ., intimatul petent B. S. -C. A. SI S. -C. G. S., cu sediul în C., ., ., jud. C., intimata terț poprit D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA- ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI CONTABILITATE PUBLICA CONSTANTA, cu sediul în C., . nr. 2A, jud. C., în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 15.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. dr. C. G.
GREFIER,
A. O.
Red./tehn jud. C. C./25.09.2015 /2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 941/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 784/2015. Tribunalul... → |
|---|
