Anulare act administrativ. Sentința nr. 784/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 784/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 3110/118/2014
Dos.nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta civila nr.784
Sedinta publica din data de 12.05.2015
Completul compus din:
P.: D.-R. C.
Grefier: E. N.
Pe rol fiind solutionarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect-anulare act administrativ, actiune formulata de reclamantul T. I., domiciliat in Constanta, ., ., . si cu domiciliul procesual ales in Constanta, ., jud.Constanta, în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Politiei Române, cu sediul in Bucuresti, ..4-6, sector 5.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 28.04.2015, sustinerile partilor fiind consemante in Incheierea de sedinta din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanta, pentru a da posiblitatea partilor să depuna concluizii scrise si având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronuntarii la data de 12.05.2015, cand a hotărât urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra prezentei cauze:
Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 25.04.2014 pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtul I. G. al PolitieI Române, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
- anularea Dispozitiei IGPR nr.S/7508/18.03.2014;
- repunerea reclamantului in functia detinuta anterior aplicării sanctiunii disciplinare prevăzute prin Dispoziția IGPR nr.S/7508/18.03.2014.
- obligarea paratului la plata catre reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale, indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data punerii in executare a Dispozitiei IGPR nr.S/7508/18.03.2014 si pana la repunerea efectiva in functia detinuta anterior.
S-a solicitat, de asemenea, a se dispune si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea actiunii se arata faptul că prin adresa Inspectoratului G. al Poliției Române nr._/19.03.2014, comunicată reclamantului la data de 20.03.2014, i s-a adus la cunoștință că ar fi comis abaterea disciplinară constând în "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", astfel că, în temeiul art.57 lit.b, art.58 lit.c, art.59, art.60, art.61 din L.nr.360/2002, art.12 alin.1 lit.b, art.15 lit.b și art.17 lit.d din Ord.MAI nr. 400/2004, în baza concluziilor Raportului de cercetare prealabilă nr.S/_/22.01.2014 și în baza încheierii Consiliului de Disciplină nr.S/_/10.03.2014, prin Dispoziția IGPR nr.S/7508/18.03.2014, s-a dispus sancționarea cu sanctiunea "trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut", respectiv în funcția de ofițer specialist I.
Se mai arata că in cuprinsul adresei anterior menționate, s-a arătat ca abaterea disciplinara reținuta in sarcina reclamantului ar consta in „neglijenta manifestata in "îndeplinirea "îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Se sustine ca reclamantul, în temeiul disp.art.65 alin.1 din Ord.MAI nr.400/2004 în ref. la art.61 alin.1 din L.nr.360/2002, cu raportare la art.7 alin.1 din L.nr.554/2004, a contestat pe cale administrativa decizia de sanctionare iar prin Ordinul Viceprim-Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul Afacerilor Interne nr.11/2804/10.04.2014, s-a dispus, in temeiul disp.art.61 din L.nr.360/2002, art.65 alin.5 si art.66 alin.3 lit.a din OMAI nr.400/2004, respingerea contestației, ca neîntemeiata si menținerea sancțiunii aplicate.
Se apreciaza ca Dispoziția IGPR nr.S/7508/18.03.2014 este nelegala si netemeinica, impunându-se anularea sa, motivat de următoarele argumente:
1. dispoziția contestata este nelegală, întrucât se fundamentează pe proceduri prealabile efectuate cu nerespectarea dispozițiilor legale. Astfel, cercetarea disciplinară s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative ce reglementează obligația ascultării subsemnatului pe parcursul efectuării acestei proceduri, respectiv cu încălcarea vădită a disp.art.29 alin.3 din Ord. MAI nr.400/2004 ale cărui prevederi sunt imperative, cercetarea disciplinară prealabilă fiind efectuată fără ascultarea reclamantului, deși aceasta era obligatorie.
In acest sens, se arată ca prezentarea unui raport personal pe parcursul efectuării cercetării disciplinare prealabile nu echivalează cu ascultarea reclamantului. Împrejurarea că ascultarea polițistului cercetat, pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, măsură obligatorie potrivit legii, nu se confundă, nu se suprapune cu întocmirea de rapoarte de către polițistul cercetat rezultă cu evidență și din cuprinsul art.30 din Ord.MAI nr.400/2004, care reglementează procedura de urmat exclusiv în situația refuzului polițistului de a se prezenta la audiere, fără a face vreo referire la eventualul refuz al acestuia de întocmire a unui raport. Nu este exclus ca, procedând la ascultarea reclamantului, în conformitate cu art.29 alin.3 din Ord. nr.400/2004, comisia de cercetare disciplinară prealabilă să fi prezentat, în cuprinsul raportului său, alte concluzii decât cele reținute privind existența sau inexistența aspectelor sesizate, privind cauzele și condițiile care le-au generat, privind atitudinea și conduita subsemnatului etc.
Se sustine ca Dispoziția contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii potrivit art.62 alin.2 din Ord.MAI nr.400/2004, in conditiile in care, potrivit art.62 alin.2 din Ord.MAI nr.400/2004, se prevede că actul administrativ de sancționare cuprinde în mod obligatoriu, alături de alte elemente, și "termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată", precum și "instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară". In acest sens se subliniază faptul că Dispoziția IGPR nr.S/7508/18.03.2014 a fost prezentată reclamantului spre lectură, dar nu a fost comunicată acestuia în materialitatea și integralitatea sa iar sancțiunea disciplinară i-a fost adusă la cunoștință prin adresa IGPR nr._/19.03.2014, ce reia, în extras, succint, conținutul Dispoziției. Este adevărat că, în finalul acestei adrese, se face mențiunea "Cu drept de contestare în termen de 5 zile" insa lipsesc mențiunile privitoare la instanța competentă la care poate fi contestată Dispoziția, precum și la termenul în care o asemenea cale judiciară de atac ar putea fi exercitată, elemente obligatorii potrivit art.62 alin.2 lit.e și f din Ord.MAI nr.400/2004.
Se mai sustine că cercetarea disciplinară a reclamantului și aplicarea sancțiunii disciplinare s-au efectuat cu încălcarea dispozițiilor speciale ale L.nr.364/2004, in conditile in care reclamantul a fost numit in funcțiile structurilor poliției judiciare încă din anul 2005, fiind numit în această calitate cu avizul Procurorului G. al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1030/C/A/2005. Astfel, sancțiunea disciplinară aplicată ("trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut") echivalează cu eliberarea din funcția deținută în cadrul structurilor poliției judiciare, măsură care s-ar fi putut dispune exclusiv cu avizul impus de dispoziția legală cu caracter special mai sus menționată. Tot astfel, declanșarea cercetării disciplinare a reclamantului, ca organ de cercetare penală al poliției judiciare, s-ar fi putut dispune de ministrul administrației și internelor și doar la cererea Procurorului G. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
în speță, dispozițiile cu caracter special menționate au fost vădit încălcate, lipsind atât avizul cerut de art.6 alin.1 din L.nr.364/2004, pentru eliberarea subsemnatului din funcția deținută în cadrul structurilor poliției judiciare, cât și solicitarea procurorului general și dispoziția ministrului de declanșare a cercetării disciplinare prealabile în vederea antrenării răspunderii disciplinare a reclamantului, dispoziția contestată fundamentându-se pe o procedură prealabilă efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale ce o reglementează și în lipsa avizelor cerute în acest scop de prevederi cu caracter special.
Se sustine ca dispoziția atacata este netemeinica, întrucât reclamantul nu a săvârșit abaterea disciplinara reținuta in sarcina acestuia.
In acest sens se arată, că asa cum rezultă din cuprinsul adresei IGPR nr._/19.03.2014, dar și din cuprinsul Ordinul Viceprim - Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul Afacerilor Interne nr.11/2804/10.04.2014, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Dispoziției contestate, în sarcina subsemnatului s-a reținut săvârșirea abaterii disciplinare reglementate de art.57 lit.b din L.nr.360/2002 și de art.12 alin.1 lit.b din Ord.MAI nr.400/2004, respectiv „neglijenta manifestata in îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", constând în aceea că, in perioada 15 martie - aprilie 2013, in exercitarea atribuțiilor funcției deținute:
a).- nu ar fi indrumat si sprijinit activitatea specifica pe linia aplicării legislației actuale, potrivit competentelor, a ordinelor DIF, IGPR, MAI si nu ar fi organizat si condus nemijlocit munca de culegere a informațiilor, aspecte ce ar fi condus la scăderile înregistrate in ceea ce privește infractionalitatea constatata pe anumite genuri (spre exemplu, cu 14 infracțiuni mai puțin la L.nr.86/2006, cu 15 infracțiuni mai puțin la L.nr.85/2006, cu 23 infracțiuni mai puțin la L.nr.571/2003);
b).- nu ar fi analizat fenomenul infracțional in ansamblul sau si pe domenii de activitate, respectiv nu as fi solicitat analize tactice de la structura de specialitate - Unitatea Teritoriala de Analiza a Informațiilor Constanta;
c).- analizele activităților desfășurate in cadrul mapelor documentare ale liniilor de munca si analizele informațiilor pe care le-a intocmit nu ar fi respectat prevederile art.10 alin.1 -3 lit.a - g si art.36 alin.1 - 3 din Ord.MAI nr.S/120/2011.
In referire la primul aspect ce s-a reținut în sarcina reclamantului se sustine că desi i s-a imputat ca nu ar fi urmărit in mod constant activitățile desfășurate de efectivele de serviciu din subordine, fapt ce ar fi condus la scăderile inregistrate privind infractionalitatea constatata pe anumite genuri de infracțiuni, nu s-a făcut nicio referire la activitatea de culegere a informațiilor in perioada analizata. In concret, această activitate a fost net superioara in primele patru luni ale anului 2013, comparativ cu aceeași perioada a anului precedent. Sub un alt aspect, se apreciază ca, in mod greșit, i s-a imputat deficienta arătata, întrucât, in materialul de control (pagina 28), Capitolul "Organizarea si Planificarea Activităților Serviciului", s-a reținut ca a făcut referire, in mod concret, la modul cum au fost realizate activitățile propuse, fiind respectate prevederile art.9 alin.7 din Dispoziția IGPR nr.33/01.07.2007. In același sens, se arata ca in urma analizei documentelor prezentate colectivului de control, s-a reținut că reclamantul a respectat disp.art.7 din Metodologia Anexă la Dispoziția IGPR nr.33/01.07.2010, precum și pe cele ale capitolului IV pct. 10 din PRO-PG 26 din 01.01.2011, în sensul că a adus la cunoștință tuturor lucrătorilor din subordine responsabilitățile în derularea activităților stabilite în planurile de activități trimestriale și semestriale, sarcinile care le reveneau și termenele la care trebuiau realizate acestea. Se menționează ca analiza activităților ce urmau a fi analizate de lucratorii din subordine si stabilirea sarcinilor prioritare pentru realizarea dispozițiilor IGPR - DIF sau ale conducerii IPJ Constanta au fost efectuate lunar, trimestrial, semestrial si anual.
Pe de alta parte se arata faptul ca perioada analizata in cuprinsul actelor de control, de doar 4 luni, este una foarte scurta, având un rol de informare orientativa si de stabilire a obiectivelor prioritare pentru perioada următoare. Mai mult, activitatea de constatare a infracțiunilor de anumita natura, pe parcursul unei perioade scurte de timp (4 luni), poate avea valențe fluctuante, pentru ca, la finalul anului calendaristic, acest indicator de volum sa fie unul pozitiv (situație care se si regăsește, in fapt, la finalul anului 2013). Se mai sustine ca nu este de neglijat nici faptul ca organul de control a ales subiectiv genurile de infracțiuni stabilite drept "comparabile", intrucat, din datele statistice, rezulta ca, in ansamblul sau, in primele patru luni ale anului 2013, activitatea de constatare a infracțiunilor a fost superioara celei realizate in aceeași perioada a anului 2012 (in primele patru luni ale anului 2013 au fost constatate 776 de infracțiuni, cu 378 de infracțiuni mai mult decât în aceeași perioada a anului 2012).
Cu privire la modalitatea subiectiva de alegere a genurilor de infracțiuni "comparabile", se sustine ca este de subliniat si faptul ca infracțiunile prevăzute de L.nr.85/2006 nu mai sunt incriminate in legi speciale, dar si faptul ca, la finalul anului 2013, infracțiunile prevăzute de L.nr.86/2006 constatate, precum si cele prevăzute de L.nr.571/2003 constatate au fost superioare numeric celor constatate la finalul anului 2012 (inscriindu-se pe linia crescătoare a ultimilor ani). Pe de alta parte se arata ca este relevant și faptul că, in privința celor 3 genuri de infracțiuni alese drept "comparabile" de organul de control, scăderea activității de constatare nu s-a datorat unor cauze subiective, legate de activitatea echipei de conducere a Serviciului de Investigare a Fraudelor, ci unor cauze obiective, constând in diminuarea numărului de lucratori cu 7 persoane, faptului ca, in primele 4 luni ale anului, un număr mare de lucratori se afla in concediu de odihna (intrucat in perioada sezonului estival situația operativa nu mai permite acordarea unor asemenea concedii), precum și faptului că, in conformitate cu dispozițiile primite de la procurori, in urma întrunirilor avute cu conducerile parchetelor, in primele 4 luni ale anului 2013, lucratorii Serviciului de Investigare a Fraudelor au pus accent pe soluționarea dosarelor penale mai vechi.
In ceea ce privește activitatea pe linia Hotărârii CSAT nr. 49/2010, se arata că activitatea GLO Constanta a fost apreciata de conducerea IGPR ca fiind pozitiva, cu ocazia analizelor efectuate pe perioade de 4 luni, de 6 luni si de 8 luni. De altfel, in Raportul Comisiei de control (paginile 33 - 34), se arata ca s-a menționat ca "a fost analizata activitatea de constatare pe linia evaziunii fiscale (copii GLO), fiind înregistrate in primele patru luni ale anului 2013 un număr de 305 dosare penale (+ 116), fata de primele patru luni ale anului 2012" si ca, in perioada imediat următoare, activitatea Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ C. a fost evidențiata de conducerea DIF cu prilejul analizării activității serviciilor de investigare județene, la evaluarea semestriala a DIF, SIF C. fiind menționat cu rezultate bune la majoritatea indicatorilor (atat a celor de performanta, cat si a celor de volum), încălcarea dispozițiilor art.4 din L.nr.360/2002 ori a prevederilor Ord.MAI nr.S/120/2011, reglementările legale pretins nesocotite fiind indicate într-o modalitate generică in actul sanctionator.
Se mai sustine ca in mod greșit s-a retinut faptul ca, in perioada ianuarie - aprilie 2013, reclamantul nu ar fi analizat fenomenul infracțional in ansamblu si pe domenii de activitate, nesolicitand analize tactice. In acest sens, se sustine că asemenea analize se solicita, in regula generala, de șefii structurilor de politie, pentru stabilirea priorităților, in funcție de evoluția stării infracționale si de informațiile deținute. Or, cata vreme, la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ C., pentru perioada analizata, au fost constatate mai multe infracțiuni decât in aceeași perioada a anului precedent, nu s-a impus solicitarea unei analize tactice. Relevant este și faptul ca nu exista dispoziție legala care sa instituie obligativitatea solicitării unei asemenea analize, oportunitatea întocmirii sale fiind lăsata la aprecierea șefilor structurilor de politie.
Se arata ca prevederile art.1, art.5 alin.2 si art.6 din Disp.nr.33/2010 reglementează planificarea si evaluarea activității structurii de politie, întocmirea planului de activități semestrial si trimestrial, sarcinile care se impun a fi avute in vedere pentru întocmirea planului de activități si a notei de sarcini lunare, cerințe care, in speța, au fost indeplinite, astfel cum s-a constatat, de altfel, in chiar cuprinsul materialului de control (pagina 28). Nu in ultimul rand, s-a reținut greșit că reclamantului i-ar fi revenit obligația de a da curs prevederilor art.5 alin. 3 din Ord.MAI nr.60/2010 privind organizarea si executarea activităților de menținere a ordinii si siguranței publice, întrucât acest act normativ nu se adresează lucratorilor de investigare a fraudelor, ci structurilor de ordine si siguranța publica in scopul prevenirii criminalității stradale.
Contrar celor reținute de organul de control, se arata si faptul ca au fost întocmite analize pe liniile de munca (mape documentare) atat din punct de vedere al evoluției fenomenului infracțional, cat si al activităților prevăzute de Ord.nr.S/120/2011, precum și faptul că acestea respectă pe deplin prevederile Ordinului menționat. Acestea au fost efectuate cu regularitatea ceruta de dispozițiile Ord.nr.S/120/2011, au cuprins atat acțiunile preventive (acțiuni organizate, sancțiuni contravenționale aplicate, confiscări etc), constatările de infracțiuni, cât si activitatea de cercetare (dosare penale soluționate, persoane cercetate, măsuri asigurătorii, sechestre aplicate etc), dar si activitatea cu R.l. si supravegherea persoanelor luate în atenție, stabilindu-se neajunsurile, masurile de remediere si termenele de realizare a lor. Mapele documentare au fost deschise pe toate liniile de munca, au fost întocmite analize pe fiecare linie de munca, respectiv: dinamica indicatorilor statistici, activități de prevenire si combatere a infracțiunilor respectiv acțiuni organizate, sancțiuni aplicate, bunuri confiscate etc, finalitatea acțiunilor desfășurate (dosare penale înregistrate, soluționate, infracțiuni constatate, persoane reținute, cercetate etc), cauze, condiții care au influențat activitatea de documentare generala, activitatea cu rețeaua informativa (necesarul de surse umane si informații obținute), activitatea cu persoanele pentru care se impune desfășurea supravegherii informative etc.
De asemenea, contrar aspectelor reținute de organele de control, se arată că au fost întocmite protocoale de colaborare cu structurile de politie din cadrul IPJ Constanta cu care a colaborat in organizarea acțiunilor derulate, cat si cu alte instituții (ANAF, Garda Financiara, DSP, DSV, ITM, Garda de mediu etc).
Raportat la toate aspectele mentionate, se aprecieză ca, in mod greșit, s-a reținut, in sarcina reclamantului, săvârșirea abaterii disciplinare reglementate de art.57 lit. b din L.nr.360/2002 si de art.12 alin.1 lit.b din Ord.MAI nr.400/2004, respectiv "neglijenta manifestata in "îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Se sustine că, in măsura in care aspectele menționate, privitoare la inexistenta abaterii disciplinare reținute in sarcina reclamantului, nu vor fi găsite întemeiate, urmează a se observa ca sancțiunea aplicata, una dintre cele mai grave dintre cele reglementate de art.58 din L.nr.360/2002 si de art.17 din Ord.MAI nr.400/2004, nu a fost corect individualizata, în condițiile in care nu au fost avute in vedere criteriile reglementate in acest scop de art.14 din Ord.MAI nr.400/2004. Astfel, nu s-a ținut cont de caracterul si gravitatea faptei imputate, de activitatea desfășurata anterior, de comportamentul la serviciu si meritele profesionale înregistrate in activitatea precedenta, in condițiile in care in cei 26 de ani de vechime in structurile de politie reclamantul nu a fost sancționat vreodată disciplinar, a fost recompensat in repetate rânduri pentru rezultatele deosebite obținute si a fost apreciat constant cu calificativul "Foarte bine". Comparativ, este de subliniat si faptul ca, in ceea ce privește aspectele reținute de organul de control, raspunderea revinea, cu prioritate, șefilor de birou, întrucât aceștia au atribuții concrete in activitatea de constatare de infracțiuni, de organizare si conducere a activității prevăzute de Ordinul nr. S/120/2011. Or, pentru aceleași aspecte reținute de organul de control in privința reclamantului, a fost cercetat disciplinar si șeful de birou 2, comisar sef C. P., care a fost insa sancționat disciplinar doar cu "mustrare scrisa", desi, conform fisei postului, este primul răspunzător de neindeplinirea sarcinilor de serviciu imputate, in măsura in care s-ar retine o astfel de neindeplinire.
Ca efect al anularii actului administrativ contestat, se solicita a se dispune si repunerea pârtilor in situația anterioara emiterii Dispoziției contestate, in sensul repunerii reclamantului in funcția deținuta anterior aplicării sancțiunii disciplinare, constând in "trecerea . pana la cel mult nivelul de baza al gradului profesional deținut, respectiv in funcția de ofițer specialist I" iar in temeiul disp.art.18 alin.3 din L.nr.554/2004, în ref. la art.106 și art.117 din L.nr.188/1999 si in ref. la art.80 din C.muncii, se solicită a se dispune si obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu drepturile bănești indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, intre momentul emiterii Dispoziției atacate si pana la repunerea efectiva a acestuia in funcția anterior deținuta.
In drept au fost invocate disp art.61 alin. 3 din L.nr.360/2002, art.8 din L.nr.554/2004.
Au fost anexate inscrisuri – filele 19-35.
Paratul IGPR, legal citat, nu a formulat si depus intâmpinare.
Asupra actelor și lucrărilor dosarului:
Procedand la solutionarea cauzei, instanta a administrat la solicitarea partilor proba cu inscrisuri.
Din analizarea inscrisurior administrate in cauză, se retine ca paratul a procedat la emiterea Dispozitiei nr.S/7508/18.03.2014 (document ce se regăseste la compartimentul de documente secrete al instantei), reclamantului fiindu-i prin adresa nr._/19.03.2014 - 19, sanctionarea disciplinară a acestuia în temeiul art.57 lit.b, art.58 lit.c, art.59, art.60, art.61 din L.nr.360/2002, art.12 alin.1 lit.b, art.15 lit.b și art.17 lit.d din Ord.MAI nr. 400/2004, în baza concluziilor Raportului de cercetare prealabilă nr.S/_/22.01.2014 și în baza încheierii Consiliului de Disciplină nr.S/_/10.03.2014, prin Dispoziția IGPR nr.S/7508/18.03.2014, cu sanctiunea "trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut", respectiv în funcția de ofițer specialist I, pentru "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Se constata ca impotriva acestei dispozitii reclamantul a formulat contestatie – filele 23-35, respinsa prin Ordinul Viceprim-Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul Afacerilor Interne nr.11/2804/10.04.2014 filele 20-22, ca neîntemeiata, fiind menținută sancțiunea aplicata.
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004 - „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că- „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Pe de altă parte potrivit art.2 alin.1 lit.a din L.nr.554/2004 s-a definit ca -”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
Pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
In ce priveste aspectele de nelegalitate ale actului administrativ contestat de catre reclamant, se constata ca acestea nu subzista in cauza, in conditiile in care procedura de cercertare efectuata de catre parat a respectat prevederile Ord.MAI nr.400/2004, astfel:
- nerespectarea disp.art.29 alin.3 din Ord.MAI nr.400/2004 nu conduce la nulitatea absoluta a cercetarii disciplinare, reclamantul fiind citat – fila 112 si exercitându-si dreptul la aparare prin rapoartele intocmite nr._/06.03._- filele 61-64, nr.9819/09.09.2013 – filele 121-126, nr._/16.10.2013-filele 113-120 iar in fata instantei acesta a avut posibilitatea de a-si dezvolta sustinerile; sub acest aspect se retine ca aspectul invocat de către reclamant are un caracter relativ, si virtual, ce urmeaza a fi analizat la solicitatea parti interestate, sub aspectul dovedirii unei vatamarii suferite, si care nu ar putea fi inlaturata decat prin anularea actului contestat, conform dispozitiilor art.175 C.proc.civila, vatamare care in speta nu a fost dovedita.
- nerespectarea disp.art.62 alin.2 din Ord.MAI nr.400/2004, prin neindicarea instantei competente si a termenului de promovare nu conduc la nulitatea absoluta a cercetarii disciplinare, aspectul invocat de către reclamant are un caracter relativ, si virtual, ce urmeaza a fi analizat la solicitatea parti interestate, sub aspectul dovedirii unei vatamarii suferite, si care nu ar putea fi inlaturata decat prin anularea actului contestat, conform dispozitiilor art.175 C.proc.civila, vatamare care in speta nu a fost dovedita; se are in considerare faptul ca in cuprinsul adresei nr._/19.03.2014 - 19, a fost mentionata posibilitatea de contestare in termen de 5 zile de la comunicare, - conform art.65 din Ord.MAI nr.400/2004, drept exercitat de catre reclamant, contestatia acestuia fiind solutionata, pe fond, prin Ordinul Viceprim-Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul Afacerilor Interne nr.11/2804/10.04.2014- filele 20-22 iar in cuprinsul acestui ordin a fost mentionata, in raport de prevederile art.62 din Ord.nr.400/2004, posibilitatea de contestare in fata instantei de judecata, -conform normelor generale impuse de L.nr.554/2004, in ce priveste competenta si termenul de exercitare; pe de alta parte, in termenul procedural si in fata instantei competente material si teritorial, reclamantul si-a exercitat dreptul de sesizare a instantei, in speta nefiind astfel identificata existenta vreunei vătămarii care nu ar putea fi inlaturata decat prin anularea actului contestat.
- nerespectarea dispozitiilor L.nr.364/2004 nu conduce la nulitatea absoluta a cercetarii disciplinare, intrucât din interpretarea prevederilor art.6 alin.1 si art.7 alin.1, invocate in cauză de catre reclamant, nu rezulta obligativitatea existentei avizului prealabil al Procurorului G. in cazul cercectarii disciplinare declansate din oficiu de catre IGPR prin structurile specifice; se are in considerare si faptul ca prin dispozitia contestata nu s-a dispus masura de eliberare a reclamantului din structura politiei judiciare pentru a fi necesar avizul prealabil al Procurorului G., sanctiunea aplicata fiind de "trecere într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut",
In priveste sustinerile suplimentare dezvoltate in cauza de către reclamant in privinta nelegalitatii dispozitiei contestate in raport de Decizia Curtii Constitutionale nr.392/02.07.2014, prin care au fost declarate ca neconstitutionale prevederile art.59 alin.2, art.60 alin.1 și art.62 alin.3 din L.nr.360/2002, se constata ca acestea sunt nefondate, in conditiile in care prevederile acestei decizii au intrat in vigoare la data de 11.09.2014, respectiv la o data ulterioara finalizării procedurii de cercetare disciplinara a reclamantului. Aplicabilitatea acestei decizii are efect doar pentru viitor, in contextul modificarilor obligatorii ce vor surveni asupra actelor normative si ordinelor cu un astfel de regim si nu aplicabilitate retroactiva asupra modalitatii de derulare a unui anchete disciplinare care a fost efectuata si finalizata atat la momentul pronuntarii cât si implicit la momentul publicarii acesteia in Monitorul Oficial.
In ce priveste aspectele de netemeinice ale actului administrativ contestat de catre reclamant, se constata ca acestea subzista in cauza, in conditiile in care, in speta, din analizarea materialului probator administrat – inscrisuri – nu rezulta starea de fapt retinuta de către organul sanctionator, reclamantul nesăvârșit abaterea disciplinara reținuta in sarcina acestuia, prevazuta de art.57 lit.b din L.nr.360/2012, respectiv cea de "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege",
In acest sens se are in considerare faptul ca in speta limitele verificării de către instanta a respectarii de către reclamant a îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, inclusiv cele rezultate din fisa postului acestuia – filele 132-137, este aferenta perioadei 15 martie-30 aprilie 2013, perioada apreciata de catre instanta ca nerelevanta in conditiile in care, la nivelul structuriilor SIF din cadrul IGPR analiza activitătiilor se face in referire la perioade de referinta de 4 luni/6 luni/12 luni - filele 140-171.
Astfel, in speta nu au fost identificate elemente de natura să conduca la concluzia ca reclamantul, strict in perioada de referinta, prin activitatea profesionala desfasurată a determinat o scadere a cauzelor înregistrate in ceea ce privește infractionalitatea pe anumite genuri de infractiuni, in condiile in care, din situația statistică comparativă a primelor 4 luni/6 luni ale anilor 2012-2013 – filele 89-106, 140-171(Analiza 190.665/02.08.2013), inclusiv conform Analizei nr._/18.07.2013 – filele 164-171, a rezultat o crestere a numarului de infractiuni instrumentate, aceasta crestere nefiind de natura să conduca la retinerea unei neglijențe manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Pe de alta parte, se retine la pentru trimestrul I si II/semestrul I ale anului 2013 la nivelul SIF din cadrul IPJ Constanta s-a procedat – filele 68-88, s-a procedat la evaluarea planului de activitati ale serviciului, reclamantul indeplinindu-si astfel obligatia de aduce la cunoștință tuturor lucrătorilor din subordine a responsabilităților avute de acestia în derularea activităților stabilite în planurile intocmite, sarcinile care le reveneau și termenele la care trebuiau realizate acestea.
Din aceeasi perspectiva, respectiv a perioadei de analiza a activitatii profesionale desfasurate de catre reclamant, in sarcina acestuia nu se pot retine aspectele legate de:
- neanalizarea fenomenul infracțional în ansamblul său, pe domenii de activitate și de nesolicitare de analize tactice la structura de specialitate, respectiv la Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Constantam, in conditiile in care, la nivelul micro de analiza - de 4 luni/6 luni, activitatea desfasurata SIF Constanta in trimestrul I si II/semestrul I din anul 2013, a fost superioara celei desfasurate in perioadele similare ale anului 2012,
-nedeschiderea de mape documentare, in conditiile in care asemenea mape se regăsesc in meterialul probator administrat.
Astfel, in speta, in raport cu cele analizate, instanța nu este in masura să constate gravitatea faptelor de natură disciplinară reținute în sarcina reclamantului si care ar fi condus la obținerea unor rezultate foarte slabe pe segmentul de activitate pe care se presupune că acesta trebuia să îl managerieze.
Pentru aceste considerente, instanta va dispune admiterea actiunii promovata de către reclamantul T. I., si pe cale de consecinta anularea Dispozitiei IGPR nr.S/7508/18.03.2014, ca netemeinică, repunerea reclamantului in functia detinuta anterior aplicării sanctiunii disciplinare prevăzute prin Dispoziția IGPR nr.S/7508/18.03.2014 si in raport de prevederile art.18 alin.3 din L.nr554/2004, art.106 si art.117 din L.nr.188/1999 si art.80 C. muncii, se va dispune si obligarea paratului la plata catre reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale, indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data punerii in executare a Dispozitiei IGPR nr.S/7508/18.03.2014 si pana la repunerea efectiva in functia detinuta anterior.
Desi in cauza s-a solicitat si obligarea paratului la plata de cheltuieli de judecata, reclamantul nu a făcut dovada efectuarii vreunor cheltuieli cu acest titlu, sens in care solicitarea este nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea promovata reclamantul T. I., domiciliat in Constanta, ., ., . si cu domiciliul procesual ales in Constanta, ., jud.Constanta, în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Politiei Române, cu sediul in Bucuresti, ..4-6, sector 5.
Dispune anularea Dispozitiei IGPR nr.S/7508/18.03.2014.
Dispune repunerea reclamantului in functia detinuta anterior aplicării sanctiunii disciplinare prevăzute prin Dispoziția IGPR nr.S/7508/18.03.2014.
Obligă paratul la plata catre reclamant a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale, indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data punerii in executare a Dispozitiei IGPR nr.S/7508/18.03.2014 si pana la repunerea efectiva in functia detinuta anterior.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Constanta.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
Președinte, D.–R. C. | Grefier, E. N. |
red/dact.jud.DRC
12.06.2015 - 4 ex
| ← Alte cereri. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 10/2015.... → |
|---|
