Anulare act administrativ. Încheierea nr. 21/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 21/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 8775/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Încheiere
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
anulare act administrativ, formulată de reclamanta ., cu sediul în Eforie Sud, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă dl. R. A., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, reclamanta a depus cerere de suspendare a cauzei, după care;
Instanța se declară competentă în soluționarea cauzei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și note scrise.
Instanța invocă din oficiu excepția de conexitate față de dosarul nr._ și reținând că excepția de procedură primează incidentului procedural invocat de reclamantă prin prisma disp.art.413 c.pr.civ., acordă cuvântul asupra excepției.
Reprezentantul reclamantei învederează că pârâta a emis decizia de impunere nr. 8227/5.09.2013, apoi au fost emise două decizii privind obligațiile de plată accesorii pe care le-a contestat și care fac obiectul celor două dosare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de conexitate.
TRIBUNALUL,
Asupra excepției de conexitate:
1. Investirea instanței.
1.1.Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată DGRFP G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea Deciziei nr.587/23.06.2014;
- anularea în parte a Deciziei nr.8501/14.04.2014 referitoare la obligații de plată accesorii,în sumă totală de 5.985 lei, din care se contestă doar sume de 5.392 lei;
- anularea în tot a dobânzilor și penalităților în ceea ce privește decizia nr.8227/5.09.2013.
1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată DGRFP G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea Deciziei nr.489/27.05.2014;
- anularea în parte a Deciziei nr.1679/27.01.2014;
- anularea în tot a dobânzilor și penalităților în ceea ce privește decizia nr.8227/5.09.2013.
1.3. În ambele dosare, pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare, invederând că în actele administrativ fiscale contestate – decizii de calcul accesorii, „ majoritatea debitelor pentru care au fost calculate accesorii sunt obligații fiscale constituite și stabilite prin actul administrativ fiscal - decizie de impunere nr.8227/5.09.2013.
2. Tribunalul,
din oficiu a invocat excepția conexității și în considerarea disp.art.248 c.pr.civ., analizând cu precădere incidența în cauză a disp.art.139 c.pr.civ., reține următoarele:
Demersul judiciar a fost inițiat de reclamantă prin investirea instanței cu judecata celor două cereri - înregistrate pe rolul instanței sub nr._ și nr._, în considerarea unor acte administrativ fiscale diferite – deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.1679/27.01.2014 și nr.8501/14.04.2014.
Prin anexele la cele două decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii - care identifică documentele prin care s-a individualizat suma de plată, este menționată și decizia nr.8227/5.09.2013.
Art.139 C.pr.civ. dispune:
„(1) Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chir împreună cu alte părți și a căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
(2) Excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.
(3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi investite, în afara cazului în care reclamantul și pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanțe (..)”.
În cauză, se va reține incidența dispoziției legale sus menționate, fiind întrunite condițiile conexității. Astfel:
- există două cereri în care judecata se poartă între aceleași părți, iar pricinile chiar dacă au un obiect diferit, au aceeași cauză.
Doctrina de specialitate a statuat constant în sensul că „ în ceea ce privește obiectul și cauza, gradul de legătură dintre acestea este o problemă de fapt, lăsată la aprecierea suverană a instanței. Această apreciere trebuie să aibă în vedere ca, prin conexarea cererilor, să se asigure o mai bună administrare a justiției, evitându-se pronunțarea unor hotărâri contradictorii”.
Instanța observă că cererea inserată, cu individualitate proprie la punctul 3 din cele două acțiuni– „anularea în tot a dobânzilor și penalităților în ceea ce privește decizia nr.8227/5.09.2013” se constituie și în motiv de anularea a deciziilor nr.587/23.06.2014 și nr.489/27.05.2014, verificându-se sub acest aspect susținerile pârâtei potrivit cu care „ majoritatea debitelor pentru care au fost calculate accesorii sunt obligații fiscale constituite și stabilite prin actul administrativ fiscal - decizie de impunere nr.8227/5.09.2013”.
Chiar dacă dobânzile și penalitățile calculate / în baza deciziei de impunere nr.8227/5.09.2013, prin cele două decizii referitoare la obligații accesorii vizează perioade diferite, criticile aduse celor două acte administrativ fiscale sunt identice în referire la decizia nr.8227/5.09.2013, respectiv inopozabilitatea acesteia – derivată din necomunicarea potrivit art.44 din OG nr.92/2003.
Cu puterea evidenței rezultă că este identică cauza celor două acțiuni, astfel că se va reține întrunită prima cerință, chiar dacă în cele două dosare sunt contestate acte administrativ fiscale diferite.
- cererile să fie în cursul judecății în primă instanță pe rolul unor instanțe diferite de același grad.
Folosind interpretarea coroborată a dispozițiilor art.139 c.pr.civ. și cea teleologică, literatura de specialitate a statuat că trebuie reținut că subzistă această cerință ca fiind de esența conexității, că deși nu se prevede explicit (precum în fostul art.164 c.pr.civ 1865) că cererile se pot afla și pe rolul unei singure instanțe, din formularea textului nu este exclusă această posibilitate.
Pentru considerentele ce preced, excepția conexității va fi admisă, dispunându-se în sensul art.139 alin.3 c.pr.civ., conexarea la dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția conexității, invocată din oficiu de instanță.
Dispune conexarea la dosarul nr._ .
Cu recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A.N.
08.05.2015/ 4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 505/2015.... | Alte cereri. Decizia nr. 971/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
