Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 856/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1922/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 856
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție DGAF_, formulat de apelanta intimată A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA -DIRECTIA ANTIFRAUDA, cu sediul in București, ., sector 5, București, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul in Bucuresti, ., cam. 2, sector 4, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4813/30.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 01 2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr. indicat în antet petentul . SRL PHOTOS SRL a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr. 9175/08 01 2014.
În motivarea cererii petentul arată că cele reținute de intimat sunt reale în sensul că la controlul efectuat singura neregula a fost faptul că ora de pe bonul fiscla nu corespundea cu ora reală.
Arată ca defecțiunea a intervenit la casa de marcat cu o zi înainte și că a luat legătura cu firma care a instalat casa de marcat în vederea remedierii situației.
In probațiune, s-a depus procesul verbal de contravenție și înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii contravenționale ca nefondate
Prin sentinta civila nr.4813 din 30.04.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost admisa in parte plangerea formulata de petenta . si s-a dispus inlocuirea sanctiunii contraventionale de 3000 lei cu sanctiunea avertismentului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul-verbal de contravenție contestat întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei reținându-se în sarcina acestuia că a emis bonuri fiscale ce nu aveau înscrisă ora reală. S-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. C din OUG 28/1999.
Procedând la analiza legalitățiiprocesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Fapta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate în procesul verbal de contravenție și sancțiunea în mod legal aplicată între limitele specificate.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, iar în condițiile în care petentul nu contestă în mod efectiv faptul că cele constate sunt reale, instanța nu are decât să rețină și faptul că procesul verbal este temeinic întocmit aceasta întrucât petentul deși afirmă că a constatat defecțiunea casei de marcat cu o zi în urmă nu face nici o dovada a demrsurilor efectuate în sensul remedierii ori dovada că s-a remediat defecțiunea în data de 08 01 2014, mai mult constatarea unei defecțiuni ar fi trebuit să conduca la folosirea unui registru și nu a casei marcat în continuare.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța trebuie să se raporteze, în aprecierea proporționalității, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Or, în cauză, gradul de pericol social al faptei este redus, având în vedere că susținerile petentului și rezultatul eventual periculos ce s-ar fi putut produce.
Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost ca nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată având în vedere că învestirea excede cadrului argumentelor petentului instanța a vând posibilitatea de a verifica legalitatea, temeinicia și proporționalitatea sancțiunilor aplicate.
Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la legalitatea ei, ci și asupra individualizării acesteia în funcție de circumstanțele cauzei și gravitatea vătămării valorilor sociale apărate de lege, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța reține că, la individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale ale celui sancționat, constând în atitudinea de recunoaștere a faptei săvârșite.
Astfel, reținând vinovăția contestatorului în săvârșirea faptei, de atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei, având în vedere pericolul social scăzut al faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată nu corespunde scopului incriminării, acest scop putând fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Față de aceste aspecte, instanța, în baza art. 5 alin. 5 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va proceda la o reindividualizare a pedepsei aplicate, și, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta săvârșită este de o gravitate redusă, și de disp. art. 7 alin. 3 potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea „avertismentului.”
Totodată, instanța va atrage atenția contestatorului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.”
Intimata ANAF BUCURESTI a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii atacate in sensul respingerii in totalitate a plangerii contraventionale.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca in ceea ce priveste legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie instanta de fond a constatat ca acest aindeplineste toate conditiile stabilite de art.17 si 16 din OG 2/2001 iar in privinta temeiniciei a constatat ca fapta exista. A redat apelanta pe larg situatia de fapt retinuta in cuprinsul procesului verbal. Emiterea bonurilor fiscale ce au inscrise cu ora decalata impiedica efectuarea controlului de specialitate de catre organele de control fisca.
Arata apelanta ca atitudinea de recunoastere este o consecinta normala a sanctionarii contraventionale si nu trebuie avuta in vedere de catre instanta ca si motiv pentru reindividualizarea amenzii, mai ales ca inspectorii antifrauda nu au aplicat petentei maximul amenzii contraventionale.
Intimata –petenta a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Prin raspuns la intampinare apelanta a reiterat motivele din cererea de apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-intimate, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._/8.01.2014 prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei reținându-se în sarcina acestuia că a emis bonuri fiscale ce nu aveau înscrisă ora reală, fapta prevazuta de art. 10 lit. C din OUG 28/1999.
Constata instanta de control judiciar ca criticile apelantei vizeaza doar reindividualizarea sanctiunii aplicate prin procesul verbal contestat, astfel incat se retine ca legalitatea si temeinicia procesului verbal contraventional au intrat in puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul fondului a analizat operațiunea de aplicare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Este adevărat că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Acest principiu trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Apelanta a sustinut prin cererea de apel ca emiterea bonurilor fiscae ce au inscrise ora decalata impiedica efectuarea controlului de specialitate de catre organele de control fiscal insa nu a aratat in ce consta aceasta impiedicare de efectuare a controlului raportat la ora inscrisa pe bonul fiscal.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
O individualizare corecta a sanctiunii aplicate se face atat in raport de circumstantele reale ( imprejurarile obiective in care s-a savarsit fapta) cat si de cele personale ( imprejurari subiective care au legatra cu persoana in cauza).
Sustinerea apelantei ca instanta de fond a avut in vedere la individualizarea sanctiunii doar atitudinea de recunoastere a petentei nu poate fi primita, instanta de fond a avut in vedere pe langa circumstantele personale si pericolul social concret redus al faptei retinute.
Legiuitorul permite aplicarea sancțiunii avertismentului și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune, tocmai în considerarea necesității de respectare a regulii proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” este în raport de contextul circumstanțial dat, suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de catre apelanta A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul in Bucuresti, ., sector 5, CUI_, in contradictoriu cu intimatul . SRL, cu sediul in Bucuresti, ., cam. 2, sector 4, CUI_, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4813/30.04.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 03.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.I. B.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
16.06.2015/4 ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 138/2015.... → |
|---|
