Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 788/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 788/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 9256/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 788

Ședința publică de la 20 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. C.

JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție C P_, formulat de apelantul petent L. G., cu domiciliul în C., ., ., în contradictoriu cu intimații I. DE P. JUDEȚEAN CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C. și ., cu sediul în Sibiu, .. 5, jud. Sibiu, intervenientă fiind G. A. E., cu domiciliul în C., .. B., nr. 3, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 06.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.05.2015, apoi la 20.05.2015 când s-au decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2014 sub nr._ petentul L. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. și . anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ și exonerarea de la executarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Petentul a arătat că la data de 12.03.2014 a fost chemat la sediul Poliției Rutiere C. pentru a da lămuriri cu privire la un pretins accident în care ar fi fost implicat și anume că la data de 15.01.2014 în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ ar fi acroșat un autoturism parcat, provocându-i acestuia avarii la portiera stângă, fără să anunțe ulterior organele abilitate despre acest incident. Petentul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea acestui accident, iar zgârieturile pe care le prezintă autoturismul său se datorează unei manevre defectuoase de mers cu spatele, moment în care a zgâriat un zid. A mai arătat petentul că locuiește în zona unde s-a produs pretinsul accident și nu pot fi adevărate relatările persoanei care a declarat incidentul la Poliție, cum că nu i-a mai văzut autoturismul în zonă. Petentul a precizat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este netemeinic deoarece nu există niciun mijloc de probă care să susțină vinovăția sa, iar faptele reținute în sarcina sa nu au fost constatate direct de către polițistul rutier sau cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ci au fost reținute doar pe baza susținerilor celuilalt șofer. De asemenea, petentul a mai precizat că nu a avut preocupări de natură să-i distragă în mod periculos atenția, neexistând nicio dovadă în acest sens.

Petentul a învederat instanței că referitor la a doua contravenție reținută în sarcina sa, data menționată în procesul-verbal, 15.03.2014, este eronată deoarece presupusul incident s-ar fi produs la 15.01.2014, aspect ce duce la nelegalitatea procesului-verbal.

A mai învederat instanței petentul, că nici celălalt șofer nu s-a prezentat în termenul legal la unitatea de poliție pentru a declara incidentul rutier și prin urmare nu se poate reține în sarcina sa comiterea acestei contravenții.

Tot cu privire la sancțiune, petentul a precizat că din modalitatea de întocmire a procesului-verbal nu se poate ști care faptă atrage sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, de unde și nelegalitatea aplicării acesteia.

Petentul a mai invocat ca motiv de nelegalitate aplicarea automată a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce fără analiza naturii și gravității faptei.

De asemenea, petentul a invocat eroarea de fapt ca motiv de înlăturare a caracterului contravențional a faptei, întrucât el nu a avut cunoștință de faptul că ar fi lovit celălalt autoturism, motiv pentru care nu s-a prezentat la unitatea de poliție.

În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001, art.6 CEDO, art.148 alin.8 din HG nr.1391/2006, art.109 alin.1,2, art.79 alin.1, art.100 alin.3 lit.g, art.100 alin.1 pct.4,10, art.95, 96, 119 din OUG nr.195/2002, art.15,30,67/NCP, art.181 alin.1, art.341, 411/NCPC.

În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, dovadă ce ține loc de permis de conducere, poliță de asigurare RCA ./17/G17/HR nr._ eliberată de C. A. SA, planșe foto.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.100 alin.1 pct.10 din OUG nr.195/2002, raportat la art.148 pct.8 din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.g raportat la art.111 lit. c din OUG nr.195/2002.

Intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ ce face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de prezumția de legalitate. Cu privire la menționarea eronată a datei săvârșirii faptei, intimatul a precizat că este o eroare materială ce se datorează volumului mare de muncă al agentului constatator.

În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006 și OG nr.2/2001.

În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator din data de 16.04.2014, declarația numitei G. A. E. și declarația petentului.

Instanța a introdus în cauză conform prevederilor legale pe numita G. A. E. în calitate de intervenient.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul intervenientei.

Prin sentinta civila nr._/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

„Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.03.2014 petentului L. G. i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute prevăzute de art.100 alin.1 pct.10 din OUG nr.195/2002 raportat la art.148 pct.8 din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.g raportat la art.111 lit.c din OUG nr.195/2002.

Conform art.100 alin.1 pct. 10 din OUG nr.195/2002 „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 10. efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage atenția de la conducere ori folosirea instalațiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care afectează deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic”.

Conform art.148 pct.8 din HG nr.1391/2006 „Se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai: 8. Să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță, a lui și a celorlalți participanți la trafic”.

Art.100 alin.3 lit.g din OUG nr.195/2002 arată „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).”

În fapt la data de 15.01.2014 în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe fondul unor preocupări de natură să-i distragă atenția, a acroșat un alt autoturism ce se afla parcat, provocându-i acestuia din urmă avarii la portiera din partea stângă, fără ca în termenul legal de 24 de ore să declare acest incident la unitatea de poliție.

Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.

În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța reține:

Conform art.17 din OG nr.2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.

Referitor la menționarea eronată a datei săvârșirii contravenției, în sensul că în procesul-verbal este trecută data de 15.03.2014 în loc de 15.01.2014, instanța apreciază că este o eroare materială ce nu este de natură să atragă nulitatea. D. în situația în care agentul constatator ar fi încheiat procesul-verbal înaintea de efectuarea controlului, ceea ce ar fi însemnat o antedatare, se putea aplica sancțiunea nulității.

Din cuprinsul raportului agentului constatator și din declarația intervenientei G. A. E. reiese că data săvârșirii contravenției este 15.01.2014, prin urmare nu există nicio vătămare care să atragă nulitatea relativă a procesului-verbal.

Referitor la modalitatea de aplicare a sancțiunii principale și a celei complementare, în sensul că s-a aplicat o singură sancțiune a avertismentului și nu se poate identifica pentru care din cele două contravenții a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal.

Din coroborarea dispozițiilor art.20 alin.(1) cu art.10 alin.(2) din OG nr.2/2001 rezultă că, în situația săvârșirii de către o persoană a mai multor contravenții în același timp, constatate de către același agent constatator, se întocmește un singur proces-verbal, aplicându-se pentru fiecare faptă câte o sancțiune, care se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității. Motivul pentru care nerespectarea prevederilor anterioare atrage nulitatea absolută este acela că instanța trebuie să aibă posibilitatea să verifice legalitatea aplicării și individualizării fiecărei sancțiuni în parte în raport de criteriile legale. Or, în speță, sancțiunea finală aplicată este avertismentul, de unde rezultă că pentru fiecare contravenție în parte s-a aplicat această sancțiune. Nu se poate reține că s-ar fi aplicat amenda pentru una dintre contravenții și avertismentul pentru cealaltă sau altă variantă de sancționare, ducând astfel la imposibilitatea verificării de către instanță a modalității de aplicare a sancțiunilor.

Având în vedere că sancțiunea aplicată este avertismentul, cea mai ușoară sancțiune prevăzută de legiuitor, reiese că nu este cazul unei individualizări ulterioare, întrucât nu este în interesul petentului să solicite reindividualizarea prin transformarea avertismentului în amendă.

În consecință, în situația de față, nu se poate anula procesul-verbal pentru acest motiv, neexistând nicio vătămare cauzată petentului.

Cu privire la măsura complementară aplicată, petentul a arătat că nu se poate stabili cu certitudine pentru care contravenție a fost dispusă. Din textul de lege prevăzut de art. art.100 alin.1 pct. 10 din OUG nr.195/2002 care conține atât contravenția cât și sancțiunea aplicabilă reiese că nu se poate dispune măsuri complementare.

Conform art. 100 alin.3 lit.g din OUG nr.195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)”, de unde rezultă cu putere de convingere că doar pentru această faptă s-a aplicat măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

De asemenea, instanța nu va reține afirmațiile petentului conform cărora sancțiunea complementară nu trebuie aplicată automat, ci în funcție de natura și gravitatea faptei, deoarece aplicarea ei pe lângă sancțiunea principală, este prevăzută de lege. În acest sens, instanța apreciază că analiza naturii și gravității faptei a fost făcută de către legiuitor în momentul în care a stabilit modalitatea de sancționare a diferitelor contravenții. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere și regula conform căreia sancțiunile aplicabile pot fi doar cele prevăzute de lege. Prin urmare, instanța va înlătura și acest motiv de nelegalitate invocat de petent.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.

Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.

Instanța urmează a analiza cele două contravenții reținute în mod separat:

Cu privire la contravenția prevăzută de art.100 alin.1 pct.10 din OUG nr.195/2002 raportat la art.148 pct.8 din HG nr.1391/2006, textele de lege prevăd „constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 10. efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage atenția de la conducere ori folosirea instalațiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care afectează deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic” și „se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai: 8. Să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță, a lui și a celorlalți participanți la trafic”.

Astfel cum instanța a arătat mai sus, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris autentic și se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Instanța constată că petentul nu a adus nicio dovadă în sensul răsturnării prezumției de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta s-a rezumat la a preciza că intimatul trebuie să facă dovada existenței acestei fapte. Față de toate cele prezentate mai sus instanța apreciază că din probele administrate reiese cu claritate că petentul a săvârșit această contravenție astfel cum a fost reținută de agentul constatator.

Cu privire la contravenția prevăzută de art. 100 alin.3 lit.g din OUG nr.195/2002 textul de lege prevede „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)”.

Din raportul agentului constatator reiese că în urma repoziționării vehiculelor s-a stabilit că avariile existente pe ambele autovehicule au legătură de cauzalitate. De asemenea, intervenienta G. A. E. a declarat că în data de 15.01.2014, în timp ce se afla în autoturismul parcat a fost acroșată de către autoturismul petentului, provocându-i daune la portiera stângă.

Din răspunsurile date la interogatoriu reiese că intervenienta și-a reparat mașina folosindu-se de polița CASCO, neavând nici un interes patrimonial în urma soluționării acestui litigiu în mod favorabil sau nu pentru ea. Prin urmare, instanța constată că petentul se face vinovat de avarierea autoturismului intervenientei.

Instanța va înlătura susținerile petentului cu privire la modalitatea de constatare a contravenției, în sensul că nu s-a realizat direct de către agentul constatator sau prin mijloace tehnice certificate și astfel, procesul-verbal nu este temeinic, deoarece ar fi excesiv să se pretindă organelor abilitate să întocmească procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției doar în situațiile prezentate de petent. În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care un număr ridicat de contravenții nu ar mai fi înregistrat în evidențele oficiale, persoanele responsabile de săvârșirea lor nu ar mai fi sancționate și în consecință cei vinovați ar continua să aibă o atitudine necorespunzătoare din punct de vedere legal.

Cu privire la susținerea petentului că s-a aflat în eroare de fapt, în sensul că nu a conștientizat că a produs un accident, instanța nu poate reține o asemenea cauză exoneratoare de răspundere. Eroarea de fapt se caracterizează prin aceea că făptuitorul deși are capacitatea fizică și psihică, în momentul comiterii contravenției, îsi reprezintă greșit realitatea obiectivă deoarece nu cunoaște anumite stări de fapt, situații sau împrejurări existente în momentul respectiv, ori le cunoștea greșit, deformat, astfel încât, în ambele există o neconcordanță între această realitate obiectivă și imaginea pe care și-o face acea persoană despre realitate.

Petentul invocă faptul că nu a știut că a avariat autoturismul intervenientei, de aici și necunoașterea acestei împrejurări, dar instanța nu poate reține această afirmație întrucât în momentul producerii unui accident conducătorul auto resimte impactul cu cealaltă mașină sau măcar ar trebui să depună suficiente diligențe pentru a verifica dacă a avut loc un accident. Pentru a reține acest fapt, instanța a avut în vedere că autoturismul intervenientei era parcat și pe carosabil, pe același sens de mers cu cel al petentului, de unde rezultă posibilitatea ridicată a unui accident.

Referitor la susținerea petentului că nu este prevăzut un termen legal pentru a se prezenta la unitatea de poliție în textul legal prevăzut de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr.195/2002, instanța o va înlătura deoarece din coroborarea art.100 cu art.79 din OUG nr.195/2002 reiese că termenul este de 24 de ore. Acest lucru rezultă și din faptul că nu este prevăzut un alt termen legal în OUG nr.195/2002 pentru a declara un incident la unitatea de poliție precum și din modalitatea de redactare a art.100 alin 3 lit. g din același act normativ.

Față de cele prezentate mai sus, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției astfel cum a fost reținută de agentul constatator și în consecință va respinge plângerea contravențională”.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca instanta nu a tinut cont de probele administrate in cauza, nici de faptul ca procesul-verbal este nelegal, pentru motivele invocate de catre petent in plangere. Petentul a arătat că la data de 12.03.2014 a fost chemat la sediul Poliției Rutiere C. pentru a da lămuriri cu privire la un pretins accident în care ar fi fost implicat și anume că la data de 15.01.2014 în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ ar fi acroșat un autoturism parcat, provocându-i acestuia avarii la portiera stângă, fără să anunțe ulterior organele abilitate despre acest incident. Petentul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea acestui accident, iar zgârieturile pe care le prezintă autoturismul său se datorează unei manevre defectuoase de mers cu spatele, moment în care a zgâriat un zid. A mai arătat petentul că locuiește în zona unde s-a produs pretinsul accident și nu pot fi adevărate relatările persoanei care a declarat incidentul la Poliție, cum că nu i-a mai văzut autoturismul în zonă. Petentul a precizat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este netemeinic deoarece nu există niciun mijloc de probă care să susțină vinovăția sa, iar faptele reținute în sarcina sa nu au fost constatate direct de către polițistul rutier sau cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ci au fost reținute doar pe baza susținerilor celuilalt șofer. De asemenea, petentul a mai precizat că nu a avut preocupări de natură să-i distragă în mod periculos atenția, neexistând nicio dovadă în acest sens.

Cu privire la fapta prevăzută de art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002 și reținută în sarcina sa, petentul a precizat că acest text de lege prevede obligația de prezentare la unitatea de poliție, nu și un termen în care trebuie îndeplinită această obligație, prin urmare nu a încălcat niciun termen. A mai învederat instanței petentul apelant că nici celălalt șofer nu s-a prezentat în termenul legal la unitatea de poliție pentru a declara incidentul rutier și prin urmare nu se poate reține în sarcina sa comiterea acestei contravenții.

Petentul a mai arătat ca motiv de nelegalitate faptul că s-a aplicat o singură sancțiune a avertismentului pentru cele două fapte reținute în sarcina sa, neputându-se distinge pentru care faptă s-a aplicat avertismentul. Tot cu privire la sancțiune, petentul a precizat că din modalitatea de întocmire a procesului-verbal nu se poate ști care faptă atrage sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, de unde și nelegalitatea aplicării acesteia.

Petentul apelant a mai invocat ca motiv de nelegalitate aplicarea automată a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce fără analiza naturii și gravității faptei. De asemenea, petentul a invocat eroarea de fapt ca motiv de înlăturare a caracterului contravențional a faptei, întrucât el nu a avut cunoștință de faptul că ar fi lovit celălalt autoturism, motiv pentru care nu s-a prezentat la unitatea de poliție.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este fondat din urmatoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.03.2014 petentului L. G. i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute prevăzute de art.100 alin.1 pct.10 din OUG nr.195/2002 raportat la art.148 pct.8 din HG nr.1391/2006 și art.100 alin.3 lit.g raportat la art.111 lit.c din OUG nr.195/2002.

În fapt, la data de 15.01.2014 în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe fondul unor preocupări de natură să-i distragă atenția, a acroșat un alt autoturism ce se afla parcat, provocându-i acestuia din urmă avarii la portiera din partea stângă, fără ca în termenul legal de 24 de ore să declare acest incident la unitatea de poliție.

În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent:

Referitor la menționarea eronată a datei săvârșirii contravenției, în sensul că în procesul-verbal este trecută data de 15.03.2014 în loc de 15.01.2014, in mod eronat instanța a apreciat că este o eroare materială ce nu este de natură să atragă nulitatea, inadvertentele rezultand si din coroborarea raportului agentului constatator cu declarația intervenientei G. A. E., instanta de control judiciar apreciind ca este vorba de o vătămare care atrage nulitatea procesului-verbal, in cauza existand dubii cu privire la data exacta a savarsirii presupusei fapte contraventionale.

Motivul pentru care nerespectarea prevederilor anterioare atrage nulitatea absolută este acela că instanța trebuie să aibă posibilitatea să verifice fara dubii existenta faptei si a datei corecte a savarsirii acesteia.

În consecință, apreciind că procesul-verbal este nelegal sub aspectul corectitudinii datei inserate ca data a savarsirii faptei, ceea ce face de prisos analizarea celorlalte critici privind temeinicia hotararii, instanta de control judiciar constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de L. G., în contradictoriu cu IPJ C., va schimba în tot sentința apelată, va admite plângerea si va anula procesul verbal . nr._/16.03.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de L. G., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu IPJ C., cu sediul în C., ., jud. C..

Schimbă în tot sentința apelată.

Admite plângerea.

Anulează procesul verbal . nr._/16.03.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2015.

PENTRU PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. I.-L. O.-D.

Aflată în CO semnează

potrivit art. 426 alin. 4 NCPC

PRESEDINTELE INSTANTEI V. C. C.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. M.I. I.

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./6 ex./18.06.2015

← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 862/2015....		Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 788/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 788/2015. Tribunalul CONSTANŢA