Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 862/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 862/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 7736/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 862/CA
Ședința publică din data de 28 Mai 2015
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții . PRIN PRIMAR, P. C. V. LUI T. – cu sediile în ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C. – cu sediul în C., . bis, având ca obiect contestație act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta sentință, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.05.2015, respectiv 28.05.2015, pentru când:
TRIBUNALUL
La 3.11.2014 reclamanta a chemat în judecată C. de C. a României – Camera de C. C. pentru anularea încheierii nr. 14/22.10.2013 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei 75/2014 a Camerei de C. C. pct. II.3, a raportului de audit și procesul verbal de combatere_/2014 și a procesului verbal constatare întocmit la 31.07.2014.
În fapt se arată că în 2014 s-a efectuat de către creditoarea Camera de C. C., auditul financiar asupra controlului anual de execuție bugetară pe anul 2013, întocmindu-se procesul verbal de constatare și raportul de audit nr._/31.07.2013.
Ulterior s-a emis Decizia nr. 75/_, iar prin încheierea nr. 14/2014 a fost admisă în parte contestația, fiind respinsă însă cea care privea pct. II.3 din decizie.
Se arată că pârâții în mod nejustificat a reținut că UATC V. T. nu a virat la buget suma de 500.000 lei primită cf. HG 255/2002 încălcându-se prevederile OUG 15/2002.
La 7.04.2012 UATC a primit suma de 500.000 lei cf. HG 255/2012 pentru plata unor creanțe aferente cheltuielilor cuvenite de capital și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare nerambursabilă. Hotărârile bugetare au fost valabile între 6.04.2012 și 31.12.2012 cu mențiunea că la 5.05.2012 a apărut OUG 125/2012 prin care se retrăgeau sumele nerealizate.
Reclamanta a achitat facturile fiscale emisă la 10.04.2012; 24.04.2012 și 26.04.2012, utilizând întreaga sumă.
Motivele de nelegalitate invo0cate sunt:
1.HG 255/2012 nu impunea ca sumele alocate în baza acestui act normativ să fie utilizate în mod exclusiv pentru plata arieratelor ci ele puteau fi utilizate și pentru finanțarea unor proiecte de investiții.
Reclamanta arată că a respectat HG 255/2012 deoarece fondurile primite au fost raportate pentru plata proiectelor de investiții ce erau susținute din bugetul local și mai mult pentru lucrări executate cu minim 90 de zile în urmă față de momentul plății, chiar dacă scadența facturilor era mai mică de 90 de zile.
A avut în vedere penalitățile ce erau aplicate de furnizori în parte în caz de neplată și care ar fi atras debite suplimentare în sarcina reclamantei.
Se arată că parte din sumă a fost virată către . care executa două lucrări majore de investiții respectiv: Înființare parcuri, Construire Bază sportivă și care înregistra arierate în sumă de 706.689 lei plătindu-se suma de 381.851 lei.
Ar fi absurd să se restituie suma de 500.000 lei doar pentru că facturile nu sunt mai vechi de 90 de zile în condițiile în care lucrările erau deja executate.
2.C. de C. invocă nerespectarea definiției arieratelor prevăzute de pct. 15 OUG 99/2009 anexa II sect.E.
Reclamanta arată că la momentul emiterii HG 255/_ nu exista nici un fel de prevedere în cuprinsul acesteia în care să impună destinația banilor atribuiți sau temeiul în care trebuiau emise facturile ce se achitau cu banii respectivi. În acest condiții a achitat facturi aferente proiectelor de investiții în derulare de UAT.
Nu se poate aplica prin similitudine prevederile OUG 99/2009 care specifică în mod expres la pct. E subpunctul 14 ca definiție a arieratelor se aplică numai „ în înțelesul programului respectiv”, pentru operațiunile derulate în baza acelui act normativ.
La momentul virării sumei de 500.000 lei nu li s-a specificat de Trezoreria C. că trebuie să o folosească numai pentru plăți mai vechi de 90 de zile.
3.C. de C. invocă nerespectarea art.V din OUG 15/2012 însă această prevedere nu este aplicabilă în cauză întrucât la momentul apariției ei, reclamanta efectuase plăți de întreaga sumă primită, astfel că nu poate fi obligată la restituirea acestei sume.
În drept invocă art.V din OUG 15/2012, HG 255/2012; Legea 236/2006; Legea 94/1992 și Legea 554/2004.
A solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele aspecte.
Contrar susținerii reclamantelor, potrivit cărora HG 255/2012 nu impunea ca sumele alocate să fie folosite în mod exclusiv pentru plata arieratelor putând fi utilizate și pentru finanțarea proiectelor de investiții, precizează că art. 1 a hotărârii a prevăzut expres destinația sumelor alocate.
Art. 2 al HG 255/2012 prevede că ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare în conformitate cu dispozițiile legale, a sumei alocate.
În cauză, din constatările echipei de audit a rezultat că suma de 500.000 lei a fost utilizată pentru alte destinații, în afară de prevederile HG 255/2012, astfel că în mod corect s-a emis Decizia nr. 75/2014.
În mod neîntemeiat reclamantele solicită anularea raportului de audit financiar din 31.07.2014 în condițiile în care acțiunea nu cuprinde motive concrete de nelegalitate a actului menționat care nu este act administrativ în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
Procedând la judecata cauzei reține următoarea situație de fapt și drept.
La 7.04.2012 reclamanta a primit suma de 500.000 lei în conf. HG 255/2012 pe care a folosit-o pentru a achita facturi fiscale aferente unor lucrări privind realizarea cantinei sociale și teren fotbal, facturi fiscale emise la 10.04.2012, 24.04.2012, 26.04.2012.
La 27.06.2012 Camera de C. C. prin nota de constatare aflată la fila 128 I. vol. a constata că din suma de 500.000 lei a fost utilizată potrivit destinației HG 255/2012 suma de zero lei iar pentru alte destinații decât HG 255/2012 a fost utilizată toată suma (cheltuieli pentru investiții).
Pentru suma de 500.000 lei neutilizată conform destinației prevăzută de HG 255/2012 ordonatorul de credite va lua măsuri imediate pentru virarea sumelor la bugetul de stat.
Prin adresa nr. 848/19.07.2012 (fila 156) D.G.F.P. C. a solicitat reclamantei să ia măsuri pentru restituirea sumei de 500.000 lei.
În urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pentru anul 2013 s-a încheiat procesul verbal de constatare și raportul de audit nr._/_ care a constatat la pct. III abateri de natură financiară cu privire la utilizarea sumei acordate conform HG 255/2012.
Conform pct. II.3 al Deciziei 75/2014 a Curții de C. s-a dispus că reclamanta să dispune măsuri legale pentru restituirea sumei alocate conform HG 255/2012 și neutilizată conform destinațiilor sale precum și a dobânzilor de întârziere aferente.
Prin încheierea 14/2014 C. de C. a respins contestația reclamantei cu privire la pct. II.3 al Deciziei 75/2014.
Prin prezenta acțiune reclamanta a formulat contestație împotriva încheierii 14/2014 prin care s-a respins contestație împotriva pct. II.3 din decizia 75/2014, a raportului de audit și procesul verbal_/2014 solicitând anularea parțială a acestora.
Analizând motivele de nelegalitate invocate în acțiune în raport de apărările pârâtei și probele administrate se reține:
1.Reclamanta arată că în mod greșit pârâta a reținut că sumele alocare prin HG 255/2012 impune ca acestea să fie folosite exclusiv pentru plata arieratelor.
Instanța reține următoarele:
Conform art. 1 HG 255/2012 s-a aprobat suplimentarea sumelor defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 cu suma de 648.233 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 și alocarea acestuia bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri exterioare nerambursabile.
Prin urmare instanța reține că sumele alocate cf. HG 255/2012 puteau fi utilizate fie pentru arierate aferente cheltuielilor curente și de capital fie pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.
În cauza reclamantei i-a fost alocată suma de 500.000 lei care într-adevăr nu a fost utilizată pentru plata arieratelor aferente cheltuielilor curente și de capital.
Instanța reține însă din înscrisurile depuse că parte din sumă a fost utilizată pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile respectiv plățile făcute pentru realizarea terenului de fotbal.
La aprecierea acestui aspect instanța are în vedere următoarele aspecte de fapt și drept.
Obiectivul teren fotbal făcea parte din programul instituit de OG 7/2006 privind instituirea programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural.
Acest program cf. OG 7/2006 are ca obiectiv realizarea de bază sportivă iar cap.4 din ordonanță reglementează finanțarea proiectelor avizarea și aprobarea acestora.
La art. 8 se prevede că pentru finanțarea proiectelor se acordă bugetelor locale sume defalcate din TVA.
În speță reclamanta, beneficiar al programului național reglementat de OG 7/2006 și încheiat cu . contractul nr. 4060/8.04.2011 pentru executare, finalizare și întreținere „teren de fotbal”.
După alocarea sumei de 500.000 lei cf. HG 255/2012, reclamanta a achitat contravaloarea facturilor fiscale 560/10.04.2012 pentru realizare teren fotbal și contravaloarea facturilor fiscale 564/24.04.2012 pentru același obiectiv, respectiv suma totală de 243.111,71 lei.
Cu privire la această sumă instanța apreciază că plata acestora s-a făcut cf. HG 255/2012 respectiv pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.
Instanța mai reține că după achitarea acestei sume în aprilie 2012, la 27.06.2012 s-a încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor pentru terenul de fotbal executat în baza contractului nr. 4060/8.04.2012 (fila 27 vol.II).
La fila 29 vol.II există declarația pe proprie răspundere privind stadiul fizic al realizării obiectivului teren fotbal finanțat prin programul național instituit de OG 7/2006 care atestă că stadiul fizic este de 100%, valoarea executată fiind de 1.777.520 lei.
De asemeni la fila 30 există raportarea din 30.06.2012 pentru baza sportivă care atestă că proiectul privind terenul de fotbal a fost finalizat la 27.06._ din fo0nduri de la bugetul de stat și de la bugetul local a cofinanțării.
Reclamanta a depus scrisoarea către Comisia privind determinarea oportunității, eligibilității și aprobării proiectelor transmisă la 7.08.2012 (fila 31 vol.II) prin care a transmis utilizarea sumelor primite de la bugetul de stat pentru proiectul teren de fotbal la 30.06.2012 stadiul fizic al lucrării fiind 100% iar situația plăților restante fiind de 0 lei.
Prin urmare instanța reține că reclamanta a utilizat din suma totală de 500.000 lei alocată cf. HG 255/2012, suma de 243.111,71 lei pentru plata obiectivului teren de fotbal ce făcea parte din programul național reglementat OG 7/2006. Prin această conduită reclamanta a finalizat obiectivul, realizarea teren de fotbal fiind finalizată în procent de 100% iar plata acestuia fiind făcută integral, existând zero lei plăți restante.
Se apreciază că reclamanta a utilizat suma de 243.111.71 lei pentru cofinanțarea unor proiecte, plata făcându-se cu respectarea HG 255/2012 care nu prevedea o prioritate cu privire la plata arieratelor ci așa cum s-a arătat, autoritățile locale beneficiare a hotărârii putând plăti fie arierate fie pentru cofinanțarea unor proiecte.
Cu privire la faptul că suma alocată nu trebuia folosită exclusiv pentru plata arierarelor instanța reține că ulterior alocării, M.F.P. la 25.05.2012 a solicitat situații cu privire la: arierate înregistrate la 6.04.2012 și 8.05.2012 la nivelul UAT, sume alocate de UAT pentru cofinanțare proiecte aflate în derulare la 8.05.2012 având ca sursă de plată sumele alocate prin HG 255/2012, arierate raportate la 31.03.2012 și respectiv 30.04.2012.
Cu privire la restul sumei ce a fost plătită pentru realizare și dotare cantină se reține că această plată nu a fost făcută cu respectarea HG 255/2012 întrucât facturile fiscale emise la 10.04.2012, 26.04.2012 și achitate la 10.04.2012 respectiv 27.04.2012 nu erau scadente, nefiind arierate iar executarea lucrării pentru obiectivul cantină socială nu făcea parte dintr-un proiect finanțat din fonduri externe nerambursabile.
În raport de aceste aspecte instanța nu va mai analiza susținerile părților cu privire la noțiunea de arierate.
2.Cu privire la neaplicarea art. V din OUG 15/2012 invocată de reclamantă se reține:
Prin HG 255/2012 a fost alocată reclamantei suma de 500.000 lei pe care aceasta a primit-o la 7.04.2012 și prin care a făcut următoarele plăți apreciate de instanță ca fiind în conf. cu HG 255/2012.
- la 11.04.2012 suma de 60.000 lei reprezintă contravaloarea facturii fiscale 560/10.04.2012.
- la 17.04.2012 suma de 55.000 lei reprezintă contravaloarea facturii fiscale 5608/2012.
- la 18.04.2012 suma de 60.424.20 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale 560/10.04.2012.
- la 25.04.2012 suma de 55.000 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale 564/_.
- la 26.04.2012 sumele de 9.756,76 lei și 2.930,45 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale 564/2012.
Prin OUG 15/8.05.2012 la art.V s-a stipulat că sumele neutilizate până la . ordonanței se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
În concluzie se reține că în ceea ce privește suma de 243.111,71 lei utilizată de reclamanta în conf. cu HG 255/2012 până la 8.05.2012, data intrării în vigoare a OUG 415/2012, nu există obligație de restituire la bugetul de stat, nefiind aplicabile disp. art. V din OUG 15/2012.
Cu privire însă la suma plătită pentru realizare și dotare cantină socială, sumă ce nu a fost plătită în cf. art. 1 din HG 255/2012 reclamanta ca ordonator principal de credite cf. art. 2 din HG 255/2012 răspunde de modul de utilizare în conf. cu dispozițiile legale a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1.
Prin urmare în mod corect a reținut pârâta că reclamanta, răspunzătoare pentru modul de utilizare a sumei alocate cf. HG 255/2012 avea obligația în cf. art.V. HG 255/2012 să vireze la bugetul de stat suma neutilizată potrivit destinației sale.
Faptul că reclamanta la 8.05.2012 a folosit parte din suma alocată pentru alte destinații în afara HG 255/2012 nu o exonerează de obligația prevăzută la art. V. OUG 15/2012 respectiv de a restitui la bugetul de stat suma de 256.888,29 lei.
Pentru aceste considerente instanța va admite în parte acțiunea, va anula în parte încheierea 14/2014 și pe cale de consecință va anula în parte pct. II.3 al Deciziei 75/2014, raport de audit și procesul verbal constatator cu privire la suma de 243.111,71 lei și a dobânzii aferente, sumă utilizată de reclamantă cu respectarea HG 255/2012 respectiv pentru plata facturilor fiscale 560/2012 și 564/2014 pentru obiectivul teren de fotbal ce a făcut obiectul contractului nr. 4060/8.04.2011 fiind inclus iar programul național reglementat de OG 7/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții . PRIN PRIMAR, P. C. V. LUI T. – cu sediile în ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI C. – cu sediul în C., . bis.
Anulează în parte Încheierea nr. 14/22.10.2014 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de C. a României și pe cale de consecință anulează în parte pct. II.3 al Deciziei nr. 75/2014 și raportul de audit și procesul verbal de constatare nr._/2014 cu privire la suma de 243.111,71 lei și dobânzile aferente.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
Red.jud.M.C./08.06.2015
Tehnodact.gref.M.G./4 ex./24.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 398/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 788/2015.... → |
|---|
