Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 528/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4428/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 528
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_/09.05.2014, formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Medgidia, .. 6, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1260/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC instanța încuviințează pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
După rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă pentru intimată avocat R. R., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Instanța repune cauza pe rol.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. În susținerea poziției procesuale arată că societatea intimată petentă nu a mai fost sancționată, iar amenda aplicată este disproporționată față de activitatea societății.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, petenta . prin reprezentant, a formulat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C. plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 9.05.2014 solicitând în principal, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de constatare a contravenției cu consecința anulării amenzii și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data controlului numitul B. V. nu desfășura activitate la firmă așa cum au reținut inspectorii ITM ci doar se afla în vizită pe la prietenul său V. M..
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii se apreciază că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport de profitul firmei.
Plângerea a fost completată în cadrul procedurii scrise.
S-a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Au fost depuse în probațiune înscrisuri.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.5 alin.5, art.21, art.34 alin.1, art.7 din O.G.nr.2/2001.
Legal citat, ITM C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii și de asemenea a înaintat documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri și martori.
Prin sentinta civila nr. 1260/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, a fost admisa în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. 3D S.R.L., împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._/9.05.2014 emis de intimatul I. T. DE MUNCĂ C., a fost modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 9.05.2014 în sensul că a fost inlocuita sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul verbal constatare și sancționare a contravențiilor . CT nr._ din 9.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în baza art.260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003, republicată întrucât la data de 9.05.2014 ora 9.10 a fost primit la muncă la societatea reclamantă-spălătorie fără a i se încheia contract de muncă, faptă prevăzută de art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, republicată.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei proceselor-verbale contestate, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal a fost întocmit în mod temeinic, coroborând conținutul procesului verbal de contravenție cu procesul verbal de control nr._ din 9.05.2014, fișa de identificare. Instanța va înlătura declarația martorului C. L. D. și declarația martorului C. L. D. apreciind că provine de la persoane interesate fiind angajați la firma reclamantului petent.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost ca nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată, în calitatea sa de cenzor al activității agentului constatator. Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la cuantumul ei, ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
De asemenea, instanța reține că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci numai un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, pericolul social concret redus, faptul că societatea reclamantă nu a mai avut probleme în trecut cu legea, că firma nu a înregistrat profit anul trecut ci pierderi, instanța constată că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă pentru a se realiza îmbinarea caracterului punitiv cu cel preventiv și educativ al sancțiunii, fiind suficient pentru corectarea conduitei pe viitor, fapt pentru care urmează a admite în parte plângerea contravențională și a modifica procesul verbal contestat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Totodată, instanța urmează a atenționa contravenientul asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale”.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca din probele administrate in fata primei instante a rezultat fara echivoc incalcarea disp. art. 16 alin. 1 din Codul muncii, rezultand clar atitudinea intimatei petente de a eluda dispozitiile legale prin neincheierea contractului de munca in detrimentul salariatului, aplicarea amenzii, chiar si in cuantum excesiv, fiind justificata, fata de gravitatea faptei.
Legal citata, intimata petenta a depus intampinare, solicitand repsingerea apelului ca nefondat.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului
Prin procesul verbal constatare și sancționare a contravențiilor . CT nr._ din 9.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în baza art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată întrucât la data de 9.05.2014 ora 9.10 a fost primit la muncă la societatea reclamantă-spălătorie fără a i se încheia contract de muncă, faptă prevăzută de art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, republicată.
In mod corect s-a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, procesul verbal de contravenție fiind întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei proceselor-verbale contestate, instanța de fond, luând în considerare probatoriul administrat, a constatat in mod judicios că procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic, coroborând conținutul procesului verbal de contravenție cu procesul verbal de control nr._ din 9.05.2014, fișa de identificare.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, corect s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost ca nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată, în calitatea sa de cenzor al activității agentului constatator. Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la cuantumul ei, ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei, avandu-se în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci numai un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, considerente fata de care, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, pericolul social concret redus, faptul că societatea reclamantă nu a mai avut probleme în trecut cu legea, că firma nu a înregistrat profit anul trecut ci pierderi, judicios s-a retinut că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă pentru a se realiza îmbinarea caracterului punitiv cu cel preventiv și educativ al sancțiunii, fiind suficient pentru corectarea conduitei pe viitor, fapt pentru care urmează a admite în parte plângerea contravențională și a modifica procesul verbal contestat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanta de control judiciar neputandu-si insusi criticile apelantei in acest sens.
În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Medgidia, .. 6, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1260/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei petente privind plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond D.G. I.
Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./4 ex./25.05.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1005/2015. Tribunalul... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 722/2015.... → |
|---|
