Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 522/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 21397/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 522
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție H_, formulat de apelanta petentă C. I. SRL, cu sediul în Murfatlar, .. 28, jud. C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7800/21.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr. civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelanta a depus cerere de amânare, după care;
Instanța constată că apelanta a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Instanța invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.7800 din 21.07.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta . .
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.08.2013, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (23.07.2014), întrucât acesta i-a fost înmânat reprezentantului petentei în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.8, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Cu titlu preliminar, instanța reține că petenta invocă insuficienta descriere a faptei contravenționale și lipsa datei săvârțirii acesteia, arătând că agenții constatatori erau obligați, conform art.16 pct.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, să menționeze data exactă a presupusei fapte, cu descrierea în detaliu a modului de constatare și săvârșire, cu indicarea cauzelor care justificau diferența dintre sume.
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Din cuprinsul actului sancționator contestat, instanța reține că agenții constatatori au consemnat următoarele în descrierea faptei: în data de 23.07.2013, ora 13:35, cu ocazia verificării utilizării aparatului de marcat fiscal controlat la punctul de lucru "bar" situat în Murfatlar, ..28, s-a constatat faptul că pentru suma de 582 lei nu au fost emise bonuri fiscale clienților, așa cum rezultă din diferența dintre suma aflată la momentul controlului în casă, 711 lei monetar întocmit și raportul de închidere zilnic al casei de marcat nr.2352/23.07.2013, ora 13:38, (711-129=582). Menționăm faptul că doamna C. E. - administrator a prezentat raportul de închidere zilnic, neștiind să emită raportul X al casei de marcat.
Raportat la descrierea faptei contravenționale, astfel cum aceasta a fost înscrisă în actul sancționator, instanța constată că motivele de nulitate invocate de petentă sunt neîntemeiate, întrucât:
- data faptei contravenționale este menționaă, respectiv 23.07.2014
- în descrierea faptei se arată clar și în concret în ce a constat nerespectarea art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu indicarea procedeului care a stat la baza identificării sumelor (monetar întocmit și raportul de închidere zilnic al casei de marcat nr.2352/23.07.2013)
- descrierea faptei este suficient de precisă și permite astfel instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
În sensul considerentelor reținute la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 23.07.2013, petentei S.C. C. I. S.R.L. i s-a întocmitProcesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ de cătreComisariatul General al Gărzii Financiare prin Garda Financiară C., prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000,00 lei, confiscarea sumei de 582,00 lei precum și cu suspendarea activității punctlui de lucru "bar" situat în Murfatlar, ..28, județ C., pe o perioadă de trei luni, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că:
- la data de 23.07.2014, la punctul de lucru"bar" situat în Murfatlar, ..28, județ C., nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate încasările în numerar, respectiv pentru suma de 582,00 lei provenită din vânzări și constatată în plus prin efectuarea diferenței dintre Monetarul faptic, întocmit la ora controlului, și Raportul nefiscal X, emis de casa de marcat.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată juridic în dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 - dispoziții potrivit cărora: Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Continuând analiza actului atacat sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța constată că, în cuprinsul acestuia, s-au consemnat:
- aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii contravenționale în cuantum de 8.000,00 lei, conform art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999;
- aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a confiscării sumei de 582,00 lei, conform art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999;
- aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării activității punctului de lucru aparținând petentei, "bar" situat în Murfatlar, ..28, județ C., pe o perioadă de trei luni, conform art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ. din 1864 (text legal în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, conform art.230 lit.a din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Instanța nu va reține apărarea formulată de petentă, pentru toate argumentele ce succed.
Potrivit monetarului întocmit la data de 23.07.2014, orele 14:15, în prezența administratorului C. E., în casa de marcat a fost identificată, în fapt, suma de 711,00 lei (fila nr.46, din dosar), în timp ce Raportul nefiscal X emis de casa de marcat, la aceeași dată și la aceeași oră, probează încasări în numerar în cuantum de 129,00 lei (fila nr.47, din dosar).
Suma de 582,00 lei nu a putut fi justificată prin niciun document fianciar contabil de către administratorul societății - motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea formulată de petentă în sensul că agenții constatatori erau obligați la demersuri suplimentare în verificarea evidenței contabile a petentei (fila nr.48, din dosar). Dacă suma ar fi avut o justificare în înregistrările contabile, administratorul societății petente trebuia să pună la dispoziția agenților constatatori documentația aferentă. Or, după cum rezultă din nota explicativă, administratorul nu a invocat și nu a prezentat la momentul controlului nici registrul de casa și nici facturi împecheate cu chitanțe care să justifice suma. Având în vedere acest aspect, instanța apreciază că registrul de casă depus la dosar este întocmit pro causa, nefiind apt să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută în actul atacat.
Instanța reține că mențiunile formulate de administratorul societății în nota explicativă vin în totală contradicție cu declarația martorului C. C. (fila nr.65, din dosar). Deși administratorul a susținut că suma de 582,00 lei fusese retrasă din casieria societății în baza unei dispoziții de plată, martorul a precizat că o astfel de retragere nu a avut la bază niciun înscris care să o permită. Neplauzibilă este declarația martorului în privința faptului că s-ar fi oferit să pună la dispoziția agenților constatatori un extras al registrului de casă. De vreme ce la punctul de lucru petenta nu deținea nici măcar o copie a unei dispoziții de plată, astfel cum a arătat administratorul prin nota explicativă completată, este greu de crezut că ar fi avut la dispoziție întreg registrul de casă. Pe de altă parte, dacă l-ar fi deținut la punctul de lucru și în cuprinsul lui se găsea jusificarea sumei de 582,00 lei, de ce administratorul nu a precizat acest lucru în nota explicativă. Or, așa cum s-a mai arătat, administratorul face trimitere la o dispoziție de plată în posesia căreia nu se afla.
De altfel, este de reținut că efectuarea controlului a avut la bază sesizarea privind refuzul emiterii bonului fiscal pe care unul dintre clienți a adresat-o Gărzii Financiare C. (fila nr.49, din dosar).
Cât privește obiecțiunile formulate și valoarea lor probantă, instanța reține că, chiar în ipoteza în care ar fi apreciate ca mărturisire extrajudiciară, așa cum solicită petenta, acestea nu pot face dovada altei situații de fapt decât cea reținută în actul sancționator decât în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă. Or, din materialul probator depus la dosarul cauzei nu a rezultat o astfel de coroborare.
2.4. Încadrarea juridică:
Față de situația de fapt reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petenteia fost încadrată în dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.11 alin.1 lit.b, art.11 alin.3 și art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 sunt textele legale care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 8.000 lei la 10.000 lei.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 8.000,00 lei.
Conform art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență șise confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. Instanța constată că, în respectarea dispozițiilor imperative ale art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999, intimatul a dispus confiscarea sumei de 582,00 lei, după ce a constatat că societatea petentă nu a putut justifica proveniența acestei sume.
De asemenea, potrivit art.14 alin.2 din din O.U.G. nr.28/1999, nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit. b), referitoare la ....neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, ...., atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni. Prin urmare, și sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni a fost legal aplicată petentei, tocmai în considerarea textului legal precitat.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce (agentul economic nu se înregistrează cu încasările pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, prin urmare nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent și se va sustrage corespunzător impozitului pe profit), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
Neînregistrarea încasărilor prin eludarea obligației de a emite bon fiscal împiedică efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, neputându-se identifica veniturile reale impozabile realizate de agentul economic.
Conform dispozițiilor art.65 alin.3 din H.G. nr.479/2003 – privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.28/1999 rep., registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț cu amănuntul și prestări de servicii direct către populație în evidența contabilă a utilizatorului, cu excepțiile prevăzute de lege. În plus, acestea sunt documentele pe care organele fiscale le au în vedere cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate de agentul economic bugetului de stat (art.4 alin.4 din O.U.G. nr.28/1999 rep.). Prin urmare, din dispozițiile legale anterior amintite, se deduce rolul important pe care îl au, în cadrul evidenței contabile, aceste documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal. Întrucât agentul economic nu s-a înregistrat cu încasările pentru care nu a emis bonuri fiscale, acesta nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent colectat, creându-se premise favorabile sustragerii de la plata TVA-ului, a impozitului pe profit, etc. Asemenea consecințe evidențiază, fără putere de tăgadă, gradul de pericol social pe care îl prezintă faptele prin care sunt încălcate obligațiile instituite în acest domeniu.
În plus, trebuie avut în vedere că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale nu se limitează la prevenirea evaziunii fiscale, norma fiind edictată și pentru protecția consumatorilor care, numai prin prezentarea bonului fiscal și-ar putea valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarea unor servicii necorespunzătoare.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că societatea petentă nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de S.C. C. I. S.R.L. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/23.07.2013, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/23.07.2013.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 și art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că:
- cu ocazia cuvîntului pe fondul cauzei, petenta n u a mai soliciat cheltuieli de judecată
- intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă). »
Petenta . a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta .
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca in mod injust si incorect instanta de fond a retinut ca suma de 582 lei nu a putut fi justificata prin nici un document financiar contabil de catre administratorul societatii.
Cererea de apel a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 10 lei..
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare.
Pentru primul termen de judecata a caii de atac, apelantul a fost citat cu mentiunea sa suplimenteze taxa judiciara de timbru in valoare de 10 lei conform art.19 din OUG 80/2013 sub sanctiunea anularii cererii.
Apelantul nu s-a conformat dispozitiilor instantei, motiv pentru care, la primul termen de judecata din data de 8.04.2015 Tribunalul a invocat din oficiu exceptia insuficientei timbrari a cererii de apel.
Asupra exceptiei insuficientei timbrari a cererii de apel, se retine ca este intemeiata, in considerarea urmatoarelor argumente:
Conform art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Art. 32
Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Art. 33
(1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art.197 Cod proc.civila in cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii, in conditiile legii.
F. de prevederile legale precitate, Tribunalul va anula cererea de apel ca nelegal timbrata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări.
Anulează apelul formulat de apelanta petentă C. I. SRL, cu sediul în Murfatlar, .. 28, jud. C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7800/21.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nelegal timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond.C. I.
Red..jud.decizie. E.C.
28.04.2015/5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 401/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 400/2015.... → |
|---|
