Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1122/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1122/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 33400/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122
Ședința publică din data de 09 SEPTEMBRIE 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. B. A.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelant P. M. C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent M. S., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., jud. C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 6208/27.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta decizie, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.09.2015, pentru când:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6208/27.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul M. S., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ /01.10.2014, ca neîntemeiată, a fost respinsă cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și obligat petentul la plata către intimat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, reținându-se următoarele:
„ Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 01.10.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 și sancționată de art. 26 alin. 2 din același act normativ. În cuprinsul aceluiași proces verbal s-au dispus următoarele măsuri în sarcina petentului: 1. Oprirea executării lucrărilor de construire de la data comunicării procesului verbal; 2. Obținerea autorizației de construire în măsura îndeplinirii condițiilor legale în termen de 90 de zile de la data comunicării procesului verbal iar în caz contrar desființarea lucrărilor nelegal realizate și aducerea imobilului în starea inițială, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului precedent.
Contravenția a constat în faptul că la data de 09.09.2014 s-a constatat că au fost executate de către petent, fără a deține autorizație de construire necesară în conformitate cu prev. art. 3 din Legea nr. 50/1991 lucrări de construcții constând în desființare perete între hol și bucătărie în suprafață de aproximativ 1,000 x 2,50 -0,25 m, și desființare parapet între bucătărie și balcon de aproximativ 1,00 x 1,20 x 0,25 m din BCA
Procesul verbal a fost semnat de către petent fără obiecțiuni.
În drept, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant.
Totodată, conform art. 3 lit. a din același act normativ construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Prin raportare la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat - 10.10.2014 (f.21), și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale la instanță 20.10.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din același act normativ.
Referitor la susținerile petentului din cuprinsul plângerii formulate, cu privire la incidența prescripției constatării contravenției și aplicării sancțiunii contravenționale, instanța le va respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 1, 2 și 4 ale O.G. nr. 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp (...) Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale”.
Conform art. 31 din Legea nr. 50/1991 „dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei”.
Contravenția de a construi fără autorizație, reprezintă o contravenție continuă, care în lipsa prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 s-ar epuiza la data finalizării construcției.
Astfel, deși prin decizia nr. VII/20.11.2000 a Curții Supreme de Justiție s-a statuat că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, ulterior acestei decizii, la data de 27.10.2003 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.401/2003, care modifică art. 32 (actualul art. 37) din Legea nr.50/1991, în sensul că la alin. 5 se prevăd următoarele „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.”
Analizând această succesiune de acte normative, instanța constată că decizia nr. VII/20.11.2000 a Curții Supreme de Justiție nu mai are aplicabilitate în prezent, deoarece legiuitorul a intervenit și a modificat dispozițiile Legii nr. 50/1991, introducând o mențiune expresă cu privire la momentul finalizării construcțiilor executate fără autorizație, mențiune care nu exista în corpul Legii nr. 50/1991 la data pronunțării deciziei nr. VII/20.11.2000 de către Curtea Supremă de Justiție. În acest context legislativ, instanța apreciază că lucrările executate fără autorizație de construire nu se consideră finalizate potrivit legii, iar data epuizării faptei este data constatării contravenției, dată de la care curge termenul de prescripție.
În același sens a interpretat și Curtea Constituțională dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, prin Decizia nr. 697/2010, care confirmă jurisprudența anterioară, aceasta arătând că aceste dispoziții sunt constituționale, întrucât conform art. 13 alin. 2 teza a doua din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, or atât executarea cât și menținerea unei construcții în stare de nelegalitate, reprezintă o încălcare a obligației legale ce durează în timp, motiv pentru care sunt aplicabile sancțiunile prevăzute de lege, nefiind în contradicție cu rațiunea instituirii prescripției răspunderii contravenționale.
În acest context, având în vedere caracterul continuu al contravenției săvârșite, care prin efectul legii depășește momentul finalizării construcției instanța apreciază că momentul epuizării faptei contravenționale a avut loc la data de 09.09.2014 (data efectuării controlului), sancțiunea fiind aplicată la data 01.10.2014, deci în termenul special de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța trebuie să pună în balanță prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.
Procesul verbal a fost întocmit de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât se bucură de prezumția de veridicitate în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul constatator. Prezumția de veridicitate este o prezumția relativă și poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Pe de altă parte, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se reține în mod constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
În aceste condiții, instanța apreciază că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, care are scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților.
Ambele prezumții sunt relative, iar prezumția de veridicitate operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Instanța reține că din probatoriul administrat în cauză petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța are în vedere că procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni de către petent.
Totodată, instanța are în vedere că audiat în fața instanței, martorul C. D. a declarat că nu a efectuat lucrări de desființare a peretelui dintre hol și bucătărie și a parapetului dintre bucătărie și balcon, acestea existând în momentul vânzării imobilului.
De asemenea, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar de către petent (f.7) nu rezultă situația cadastrală a apartamentului iar cu privire la planul releveu al apartamentului, solicitat de către instanță, petentul a depus la dosar situația imobilului existentă la O.C.P.I. ca urmare a intabulării efectuate la data de 28.10.2014, prin urmare ulterior constatării contravenției ce face obiectul prezentei plângeri, astfel încât acestea nu pot fi avute în vedere în soluționarea prezentei cauze.
Totodată, instanța reține că abaterea contravențională a fost constatată ca urmare a sesizării formulate de către un vecin, respectiv dnul P. N., astfel cum rezultă din sesizarea depusă de către intimat și aflată la dosar la fila 24, în care acesta a menționat existența unui perete dărâmat dintre hol intrare și bucătărie în apartamentul 48. Chiar dacă acesta a declarat în fața instanței că nu cunoaște data efectuării lucrărilor și persoana care le-a efectuat, este greu de crezut că acest martor ar fi formulat o sesizare cu privire la lucrări efectuate în urmă cu 16 ani.
În ceea ce privește declarațiile martorilor propuși de către petent, respectiv numiții A. R. și S. N., instanța apreciază că acestea sunt subiective și contradictorii.
Astfel, martora A. R. a declarat inițial că nu știe dacă anterior mutării familiei lui M. S. au fost efectuate lucrări de modificare a structurii apartamentului, deși domiciliază în apartamentul vecin din anul 1987 și nici nu știe ca petentul să fi efectuat lucrări de modificare, ulterior declarând că peretele dintre hol și bucătărie era desființat parțial, aspect constatat în anul 1998-1999, precum și că anterior mutării petentului în imobil, acest perete era desființat. Instanța apreciază informațiile date de acest martor lapidare și contradictorii, fără ca acestea să se coroboreze cu alte probe administrate în cauză.
De asemenea, în ceea ce privește declarația martorului S. N., acesta a declarat că fostul proprietar a efectuat lucrări de cosmetizare a apartamentului, în sensul că a fost aranjată bucătăria și a fost montată faianța, fără ca acest martor să precizeze dacă într-adevăr numitul C. D. a procedat la desființarea peretului dintre hol și bucătărie și a parapetului dintre bucătărie și balcon. Totodată acest martor a precizat că petentul nu a mai efectuat lucrări, ulterior acestei date, aspect contrazis de declarația martorei A. R., care a precizat că petentul, ulterior mutării în imobil, a schimbat ușa de la imobil.
Instanța apreciază că în măsura în care petentul ar fi contestat situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție acesta ar fi putut preciza obiecțiunile sale în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, cu privire la situația de fapt reținută de către agentul constatator. Cu toate acestea, petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni și nici nu a indicat instanței anumite motive care să conducă la concluzia că nu își însușește cele consemnate de către agentul constatator în rubrica destinată obiecțiunilor.
De asemenea, instanța apreciază că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție prin probele testimoniale propuse, cât timp cele declarate de către cei doi martori propuși sunt lacunare, subiective și contradictorii.
Totodată, instanța constată că cele afirmate de către petent sunt contrazise de numitul C. D., fostul proprietar al imobilului care arată că nu a efectuat astfel de lucrări.
Instanța apreciază că deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, susținerile sale, raportat la probele administrate în cauză, nu pot forma convingerea instanței în sensul nevinovăției acestuia în raport cu abaterea reținută în sarcina sa.
Față de aspectele reținute mai sus și de probele administrate în cauză, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța reține că amenda este aplicată de organul competent potrivit art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, respectiv P. M. C., în cuantumul minim prevăzut de lege și față de gravitatea faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunea principală este proporționala cu gradul de pericol social al faptei. Mai mult, pentru aceste contravenții nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, conform art. 26 alin. 6 din același act normativ.
Totodată, instanța are în vedere că măsurile dispuse prin procesul verbal contestat sunt aplicate de drept în temeiul disp. art. 28 din actul normativ precitat, fiind legale.
Din aceste motive, instanța va respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de constare și sancționare a contravențiilor nr._ /01.10.2014, ca neîntemeiată.
Față de soluția cu privire la plângerea contravențională, instanța în conformitate cu art. 453 Cod Proc. Civ, va respinge și cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimat în conformitate cu art.451 alin.2 Cod Proc. Civ instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Instanța apreciază că în raport de complexitatea dosarului, de numărul redus de termene precum și ținând cont că avocatul intimatului nu a formulat o veritabilă întâmpinare și nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, singura activitate desfășurată de către acesta fiind transmiterea documentației care a stat la baza emiterii procesului verbal și dovada cheltuielilor de judecată solicitate, onorariul solicitat de 300 lei este disproporționat în raport de activitatea desfășurată, motiv pentru care va dispune reducerea onorariul acestuia la suma de 100 de lei și, în temeiul art. 453 Cod Proc. Civi, având în vedere soluția de respingere a plângerii contravenționale, va obliga petentul la plata către intimat a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocat.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel organul constatator P. M. C., solicitând schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii, menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic și obligarea intimatului-petent la plata cheltuielilor de judecată atât pentru fond cât și pentru apel, întrucât procesul-verbal de contravenției, ca act administrativ jurisdicțional, încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă, se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară.
Față de apelul formulat intimatul-petent nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs .
Examinând apelul formulat, instanța de recurs constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 01.10.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 și sancționată de art. 26 alin. 2 din același act normativ .
Prin sentința apelată Judecătoria C. a respins plângerea formulată, reținând tocmai ceea ce se afirmă prin motivele de apel, și anume legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Prin motivele de apel nu se critică nici dispozitivul și nici considerentele hotărârii instanței de fond, nici măcar în privința reducerii cuantumului onorariului de avocat,
D. care instanța de apel în temeiul art. 480 Cod.proc.civ. urmează să respingă apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat împotriva s.c. nr. 6208/_ de către apelant P. M. C., cu sediul în C., ., jud.C., în contradictoriu cu intimat M. S., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. B. A. M. C.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond L. F.
Tehnored. jud. dec. A.A.B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 953/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 841/2015.... → |
|---|
