Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 8304/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 433

Ședința publică de la 18 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

JUDECĂTOR: E. C.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție PLN_, formulat de apelantul petent M. G., cu domiciliul în Năvodari, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul P. M. NĂVODARI - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Năvodari, ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelantul a depus răspuns la întâmpinare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, onorariu avocat și delegație de substituire, după care;

Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională formulată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2014 înregistrată sub nr._ petentul M. G. a solicitat în contradictoriu cu P. M. Năvodari-Direcția Poliția Locală anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivare petentul a arătat că a fost sancționat deoarece „a condus autobasculanta marca Mercedes cu număr de înmatriculare_ pe bulevardul Mamaia Nord . D10, fără a respecta semnificația indicatorului rutier 3,5 tone amplasat la limita teritorială administrativă dintre localitatea C. și localitatea Năvodari. Petentul a învederat instanței că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este nelegal deoarece nu poartă semnătura sa și nici nu a existat un martor care să confirme starea de fapt. De asemenea petentul a precizat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în mod abuziv în lipsa sa fiind astfel privat de posibilitatea de a efectua apărări cu privire la fapta ce i s-a imputat.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției petentul a arătat că este șofer în cadrul societății ABC VAL SRL, efectuând mai multe transporturi în interesul societății. A mai precizat petentul că această societate a achitat taxa de tramă stadală stabilită prin Hotărârea de Consiliu Local a Orașului Năvodari nr.1323/26.05.2009 privind aprobarea taxelor speciale pentru autovehiculele destinate transportului de mărfuri și a utilajelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și că în zona de comitere a presupusei contravenții nu există alte cale de acces rutieră decât traversând un sector de drum pe care este interzisă circulația autovehiculelor cu masă mai mare de 3,5 tone.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG nr.2/2001.

În probațiune a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, planșe foto și ordinal de plată privind trama stradală.

Intimatul nu a depus întâmpinare dar a trimis la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin sentinta civila nr._/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

« Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat cu suma de 510 lei deoarece a condus autobasculanta Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul Mamaia-Nord și . D10 fără a respecta semnificația indicatorului rutier de restricție „3,5 t” amplasat la limita teritorial administrativă dintre localitatea C. și localitatea Năvodari, faptă prevăzută de art.173 lit a) din Regulamentul de punere în Aplicare a OUG nr.195/2002.

In privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Cu privire la susținerile petentului privind nelegalitatea procesului-verbal deoarece lipsește semnătura sa și nici nu a existat un martor asistent, instanța le va înlătura deoarece acestea pot fi doar motive de nulitate relativă, iar petentul nu a făcut dovada vătămării.

În ipoteza în care petentul nu este prezent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi încheiat în lipsă în mod valabil și fără prezența unui martor, deoarece situațiile din practică sunt diverse și ar fi excesiv să se pretindă întocmirea unui proces-verbal doar în acele cazuri în care contravenientul este prezent sau când există martori.

Referitor la privarea petentului de a face apărări față de fapta imputată, instanța nu apreciază că este un motiv de nelegalitate deoarece apărările se pot formula pe calea plângerii contravenționale, cale ce a fost aleasă de petent prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.

De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.

Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.

Conform art.173 lit. a) din Regulamentul de Aplicare a OUG nr.195/2002 “este interzisă circulația autovehiculelor cu mase și/sau gabarite depășite: a) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoare de interzicere, restricție sau limitare a accesului acestora, dacă vehiculul sau ansamblul de vehicule atinge ori depășește lățimea, înălțimea, lungimea sau masele pe axe ori masa totală maximă admisă”.

Petentul a depus la dosarul cauzei la fila 9 ordinul de plată prin care face dovada că a achitat taxa de tramă stradală astfel cum a fost instituită prin Hotărârea de Consiliu Local a Orașului Năvodari nr.1323/26.05.2009.

Hotărârea Consiliului Local stabilește că tranzitarea orașului Năvodari fără a achita taxa de tramă stradală constituie contravenție, stabilind în anexa la hotărâre si taxele aferente diferitelor categorii de autovehiule.

Conform art.36 din Legea 215/2001, legea administrației publice locale „consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale”. Din acest text de lege reiese cu evidență că un consiliu local nu poate emite hotărâri valabile pentru pentru alte localități, deoarece la nivelul fiecărei localități există un alt consiliu local ales.

Prin urmare, instituirea respectivei taxe de tramă stradală și achitarea acesteia conferă dreptul de a circula cu un autovehicul cu o masă mai mare de 3,5 tone doar pe raza localității Năvodari. După trecerea limitei administrative teritoriale a orașului Năvodari, se aplică hotărârile consiliului local din noua unitate administrative teritorială, în cazul de față din municipiul C..

Locul săvârșirii presupusei contravenții a fost identificat ca fiind Bulevardul Mamaia Nord, . se află pe raza municipiului C., unde este amplasat indicatorului rutier de restricție „3,5 t” iar petentul circula pe acest sector de drum cu un autovehicul a cărui masă depășește 3,5 tone.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că aceasta a fost reținută în mod corect în sarcina petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În consecință, instanța nu va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției deoarece a fost legal și temeinic încheiat.

Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța apreciază că sancțiunea a fost stabilită cu respectarea criteriilor legale enumerate și că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, având în vedere și faptul că agentul constatator a aplicat amenda la minimul prevăzut de lege”.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca nu au fost respectate dispozitiile art. 6 din CEDO, in cauza, intimatul avand obligatia de a face dovada deplina a faptului ca petentul este persoana care a savarsit contraventia si sa aduca in sprijinul afirmatiei probele necesare instantei, pentru a verifica temeinica procesului-verbal. A mai aratat ca instanta de fond trebuia sa constate ca procesul-verbal este lovit de nulitate absoluta. De asemenea, nu au fost respectate dispozitiile art. 5 si 6 din OG 2/2001, amenda stabilita fiind excesiva.

Intimatul a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, aratand ca in mod corect instanta de fond a respins plangerea formulata; a mai invederat si faptul ca petentul a mai fost sanctionat contraventional pentru nerespectarea semnificatiei indicatoarelor de restrictie.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat cu suma de 510 lei deoarece a condus autobasculanta Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul Mamaia-Nord și . D10 fără a respecta semnificația indicatorului rutier de restricție „3,5 t” amplasat la limita teritorial administrativă dintre localitatea C. și localitatea Năvodari, faptă prevăzută de art.173 lit a) din Regulamentul de punere în Aplicare a OUG nr.195/2002.

In privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, in mod corect s-a retinut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

De asemenea, corect au fost inlaturate susținerile petentului privind nelegalitatea procesului-verbal deoarece lipsește semnătura sa și nici nu a existat un martor asistent, intrucat acestea pot fi doar motive de nulitate relativă, iar petentul nu a făcut dovada vătămării. Referitor la privarea petentului de a face apărări față de fapta imputată, s-a apreciat in mod just că nu este un motiv de nelegalitate deoarece apărările se pot formula pe calea plângerii contravenționale, cale ce a fost aleasă de petent prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Având în vedere cele expuse mai sus, se apreciază că aceasta a fost reținută în mod corect în sarcina petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, astfel ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal și temeinic încheiat.

Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul petent M. G., cu domiciliul în Năvodari, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul P. M. NĂVODARI - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Năvodari, ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I.-L. O.-D. E. C.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. M.I. I.

Tehnored.jud.decizie: I.-L. O.-D./4 ex./21.04.2015

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 841/2015....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 575/2015.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul CONSTANŢA