Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 906/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 906/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 26902/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.906
Ședința publică din data de 11.06.2015
Completul compus din:
Președinte – D. R. C.
Judecător – F. N.
Grefier – E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor în contencios administrativ având ca obiect plângere contraventională, formulat de apelanta-organ constatator Administratia N. de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucuresti, ., sector 5, in contradictoriu cu intimata-petenta ., avand numar de inregistrare in registrul comertului J_, CUI_, indreptat împotriva sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispa.art.153 si urm.C.proc.civilă.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează pentru părți administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 C.proc.civilă, rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel:
Prin plângerea contravențională promovată și înregistrată la data de 21.08.2014, pe rolul Judecătoriei Constanta, sub nr.26._, petenta ., în contradictoriu cu organul constatator Administratia N. de Administrare Fiscală - Directia Regionala Antifrauda Fiscala - Directia Regionala Antifrauda 2 Constanta, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/09.08.2014, apreciat ca fiind netemeinic si nelegal. In subsidiar s-a solicitat instantei a dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului si inlăturarea sanctiunii complementare a suspendarii activitătii pe o perioadă de 3 luni sau reducerea acesteia la o perioada cât mai scurta si inlatarea sanctiunii complementare a confiscării sumei de 2884,50 lei.
În motivarea plângerii, petenta a arătat in esentă că acesta nu se face vinovată de sărvârsirea faptei contraventionale retinută in sarcina acesteia. Astfel, se arată că în data de 09.08.2014 s-a efectuat un control al activității petentei, ocazie cu care s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute sau serviciile prestate către populație.
Se sustine că fapta contravențională nu există față de dispozițiile art.2 lit.f din OUG nr.28/1999, întrucât pentru activitatea de închiriere a șezlongurilor încasările se realizează pe bază de bonuri valorice, petenta eliberand astfel bonuri valorice pentru toate operatiunile incheiate.
În subsidiar s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, apreciind că fapta reținută în sarcina nu justifică sancțiunile aspre ce i-ai fost aplicate. In ce priveste sanctiunea
complementara, de suspendare a activitătii petentei pe o perioadă de 3 luni, se sustine ca aceasta este mult prea drastica față de pericolul social redus al faptei contraventionale retinute.
In drept au fost invocate disp.OG nr.2/2001, OUG nr.28/1999.
Au fost anexate inscrisuri – filele 9-18.
Legal citat, organul constatator ANAF a formulat si depus intâmpinare - filele 32-38, prin care s-a solicitat instantei a dispune respingerea plângerii contraventionale promovată de către petenta, ca nefondată. S-a aratat că petenta s-a făcut vinovat de fapta contraventională retinută in sarcina acesteia, pentru diferența în sumă de 2884,50 lei provenind din neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile vândute, actul sanctionator fiind legal și temeinic intocmit, activitatea de inchiriere a sezlongurilor pe plaja nefiind exceptata la emiterea bonurilor fiscale.
In drept au fost invocate disp.OUG nr.28/1999, OG nr.2/2001, art.205 si urm.C.proc.civilă.
Prin sent.civ.nr._/17.12.2014, Judecătoria Constanta a admis plângerea contravențională formulată de petenta ., fiind anulat actul sanctionator supus analizei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanța de fond a retinut, din analizarea materialului probator administrat-inscrisuri, că prezumtia de adevar a procesului-verbal a fost rasturnata, petenta dovedind o altă stare de fapt decât cea retinută in actul sanctionator. S-a retinut că actul sanctinator a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.16 si art.17 din OG nr.2/2001.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel organul constatator ANAF, care a criticat solutia primei instante pe considerentul că aceasta a făcut o gresita apreciere asupra materialului probator administrat si o gresita aplicarea a legii. In sustinerea pozitiei procesuale au fost reinvocate aspectele dezvoltate in intâmpinarea promovată, in sensul ca petenta nu a emis bonuri fiscale pentru toate serviciile prestate si produsele livrate către populatie.
Legal citat, petenta . a formulat si depus întâmpinare - filele 13-16, in privinta apelului promovat de către ANAF, prin care s-a solicitat instantei a dispune respingerea apelului promovat de către organul constatator, ca nefondat.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art.479 C.proc.civilă, instanța de apel constată că apelul formulat este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala avand nr.DGAF, nr._/09.08.2014 s-a aplicat petentei . măsura sanctionatorie a amenzii contraventionale in cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999. S-a dispus, de asemenea confiscarea sumei de 2884,50 lei, în conformitate cu disp.art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999, iar în temeiul art.14 alin.2 s-a luat măsura suspendării activității punctului de lucru detinut, pentru o perioadă de 3 luni. S-a retinut in acest sens că, la data controlului efectuat la punctul de lucru al societății s-a constatat că, în urma verificării monetarului a rezultat suma de 2884,50 lei reprezentând încasări din vânzări de mărfuri, pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, fiind încălcate prevederile art.1 alin.2 din OUG nr.28/1999.
Potrivit O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională beneficiază de o prezumție relativă de adevăr, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrarie, produsă de persoana interesată.
În temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța este obligată a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Este de principiu că, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
Instanța va analiza, cu prioritate, aspectele de legalitate care ar putea atrage sancțiunea nulității, iar în măsura în care va constata că procesul verbal este legal întocmit, va porni în analizarea temeiniciei acestuia, pornind de la prezumția că el reflectă adevărul.
Pentru această analiză, în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă – întrucât procedura contravențională este asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale – autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal (referiri la martori oculari, la anumite
înscrisuri etc.) de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
In ce priveste legalitatea actului sanctionator se retine, cum de altfel, in mod corect a procedat si prima instanță, că actul sancționator este întocmit atât cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001. De altfel, in cauză, intimata-petenta nu a invocat si nu a dovedit neregularităti cu privire la legalitatea actului sanctionator contestat sau vreo vatamare care să conducă la anularea procesului verbal, conform dispozitiilor art.175 C.proc.civila.
In ce priveste temeinicia actului sanctionator se retine, in raport de probele administrate in fata primei instante – inscrisuri, că intimate-petentă, nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea constatată in actul sanctionator.
Potrivit art.10 alin.1 din OUG 28/1999-“Constituie contraventii urmatoarele fapte daca, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:
…b) neindeplinirea obligatiei agentilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4)…”
Fapta retinuta in sarcina petentei se sanctioneaza in conf.art.11 alin.1 lit.b din OUG nr.28/1999 - in vigoare la data constatarii – 09.08.2014, cu amenda contraventionala cuprinsa intre 8.000 lei si 10.000 lei.
Potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.28/1999- “Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. ”
Din analizarea mentiunilor existente in actul sanctionator, se retine faptul ca la momentul controlului, in privinta incasarilor petentei din data de 09.08.2014, la ora 15, a rezultat o diferenta de 2884,50 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale.
Se retine că sustinerile avute de către petentă sunt nepertinente, nefiind de natură a inlătura răspunderea contraventională a acesteia.
In acelasi sens sunt si prevederile art.11 din OUG nr.28/1999 potrivit căruia –(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14. – text normativ ce instituie o prezumtie legala aferenta faptul ca sumele de bani pentru care nu există o justificare scriptică sunt aferente vânzării de bunuri sau prestarii de servicii. In raport cu cele retinute instanta de control judiciar va inlătura sustinerile dezvoltate sub acest aspect de către apelanta-petenta, ca nefondate.
Se reține că apelanta-petentă desfășoară activitate comercială, fiind organizată ca si societate comercială.
Potrivit art.1 din HG nr.479/2003- “(1) În sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, denumită în continuare ordonanță de urgență, prin agenți economici se înțelege persoanele fizice și juridice, asociațiile familiale, precum și orice alte entități care efectuează cu plată, pe teritoriul României, inclusiv în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, livrări de bunuri cu amănuntul și/sau prestări de servicii direct către populație, cu excepția instituțiilor publice.”
Având în vedere dispoziția normativă reținută, petentă avea obligația de a se dota si utiliza aparatul de marcat electoric fiscal.
Este real că potrivit art.2 alin.1 din OUG nr.28/1999 - Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1):
f) activitățile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii - bilete de acces la spectacole, muzee, expoziții, târguri și oboare, grădini
zoologice și grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc și altele similare;
Daca pentru activitatea de inchiriere a sezlongurilor petenta a inteles a utiliza bonuri de valoare, ca si o exceptie de la obligatia de a emite bonuri fiscale pentru serviciile prestate, era imperativ necesar ca valoare aferentă inchirierii de sezlonguri să fie fixa, insa in raport de materialul probator administrat – filele 13-14 (dosar fond) se constata ca valoarea perceputa a fost de 15 lei si de 20 lei, valoarea fixa a bonurilor impusă de cadrul legal fiind de fapt tratata in mod variabil de către petenta.
Având in vedere aceste considerente se apreciază că petenta nu se putea prevala de utilizarea bonurilor cu valoare fixa pentru serviciile prestate, ca exceptie aferentă prevederilor art.2 lit.f din OUG nr.28/1999, sens in care aceasta avea obligatia – art.1 alin.1 din acelasi act normativ, de a utiliza casa de marcat si de a emite bonuri fiscale, organul constatator făcând o corectă aplicare a prevederilor art.10 lit.b din OUG nr.28/1999.
Pe de alta parte este de retinut faptul ca la momentul controlului – ora 15, petenta nu a putut face in mod efectiv dovada veniturilor realizate din inchirierea de sezlonguri pe baza de bonuri de valoare, borderourile invocate in cauza – filele 13-14, precum si monetarul intocmit - fila 12, pentru suma de 2890 lei, fiind de fapt aferente intregii zile de 09.08.2014. In acest sens se are in considerare si decizia luata de către administratorul petentei - fila 18, prin care s-a stabilit ca predarea incasarilor, se face pe baza de borderou si monetar, borderoul reprezentând un raport zilnic de gestiune si care se intocmeste la finalul activitatii zilnice. Astfel, modalitatea de evidentiere a veniturilor rezultate din activitatea de inchiriere a sezlongurilor ridica dubii in ce priveste intocmirea acestor borderouri, dubii ce nu profita petentei, redactarea lor putând fi realizata si pro cauza, pentru a justifica incasarile depistate de catre organul de control, cu atât mai mult cu cât petenta, nu a fost in masura a prezenta aceste borderouri la momentul efectuării controlului, borderouri care să cuprindă la ora 15 a datei de 09.08.2014 realizarea a 147 de operatiuni de inchiriere de sezlonguri. De altfel, unul dintre borderouri - fila 14, cuprinde si modificari in ce priveste data intocmirii acestuia. O abordare contrara ar presupune faptul ca ulterior orei 15 si pana la finalul zilei estivale, petenta nu a mai procedat la inchirierea niciunui alt sezlong, prezumtie ce nu poate fi primita de catre instanta, in conditiile in care si veniturile activitatii de beach-bar au avut o crestere de aproape 50% in intervalul orar 15-19,54 (1616,50 lei fata de 1106,60 lei).
In speta este de retinut ca si predarea monetarului aferent activitatii de beach-bar - fila 11, s-a realizat in raport de incasarile fiscalizate la ora 19,54, conform raportului zilnic (raportul z) si a raportului general, ambele intocmite la finalul activitatii zilnice aferente datei de 09.08.2014.
Astfel, in raport cu cele analizate se constata ca la momentul controlului – ora 15, petenta nu a dovedit ca a procedat la fiscalizarea tuturor incasarilor avute, de 3991 lei, justificate fiind in mod real doar incasarile fiscalizate pentru activitatea de beach–bar, in cuantum de 1106,50 lei.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul ‘’in dubio pro reo’’, neimpunandu-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse de către intimatul-organ constatator, in conditiile in care prin materialul probator analizat s-a retinut faptul ca petenta pentru activitatea comerciala desfăsurată nu a facut la momentul controlului dovada fiscalizarii pentru toate livrarile de bunuri/servicii prestate.
Prin urmare, se va reține că procesul verbal contestat este temeinic, in speta nefiind identificate elemente de natura să inlăture răspunderea contraventională a intimatei -petente.
Se retine ca in mod legal, la individualizarea sanctiunii, organul constatator s-a orientat spre minimul prevazut in actul normative, sanctiunile complementare dispune operand ope legis.
Potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin. 2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanta de control judiciar considera, in ce priveste fapta retinută in sarcina petentei ca aceasta reprezinta un grad de pericol social ridicat, neimpunandu-se astfel aplicarea masurii avertismentului. In acest sens se are in considerare si faptul ca apelanta-petenta nu a inteles a se conforma dispozitiilor legale impuse de OUG nr.28/1999 si HG nr.479/2003, privind dotarea si utilizarea casei de marcat electronică, in vederea fiscalizarii fiecărei operatiunii de livrare bunuri/servicii, iar utilizarea de bonurilor cu valoare fixa nu s-a realizat conform premiselor legale, in condiile in care valoarea acestora nu era fixă.
Nu se poate retine un grad redus de pericol social pentru o contraventie ce are o sanctiune cuprinsa intre 8000 lei si 10.000 lei. Pe de alta parte, scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, in situatia aplicarii avertismentului fata de contravenient nu este niciodata atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contraventional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmareste in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularitatilor de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
F. de aceste aspecte se apreciaza ca intimatei-petente nu i se poate aplica măsura avertismentului.
În ce privește sancțiunea complementară a suspendării activitătii pentru o perioada de 3 luni de zile, instanța de control judiciar reține de asemenea că masura aplicată petentei este proporțională cu gradul de pericol social in referire la fapta contraventionala retinută in sarcina acesteia. Aceasta sanctiune complementară, de suspendare a activitătii pentru o perioadă de 3 lunide zile, operează in virtutea legii, conform prevederilor art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999, nefiind lasată nici la aprecierea organului constatator si nici la aprecierea instantei cazul imperativ in care aceasta sanctiune este incidentă, legislatia europeana recunoscând dreptul fiecarui stat de aplica sanctiuni in raport cu pericolul sociala al faptelor incriminate.
De asemenea, se retine ca sancțiunea complementară a confiscare a sumei in privinta căreai nu s-a dovedit fiscalizarea, operează tot in virtutea legii, conform prevederilor art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999, nefiind lasată nici la aprecierea organului constatator si nici la aprecierea instantei cazul imperativ in care aceasta sanctiune este incidentă.
Pe de altă parte, posibilitatea reindividualizării sancțiunii contravenționale este prevăzută de dispozițiile art.5-7 din OG nr. 2/2001 doar cu privire la sancțiunile contravenționale principale, nu și cu privire la cele complementare.
In concluzie, retinând ca prima instanta a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii, in raport cu dispozitiile art.480 alin.2 C.proc.civila, se impune admiterea apelului formulat de către apelantul ANAF, schimbarea in parte a sentintei civile nr._/17.12.2014, cu consecinta respingerii plângerii contraventionale promovata de catre petenta . impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare contraventionala avand . nr._/09.08.2014, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-organ constatator Administratia N. de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucuresti, ., sector 5, in contradictoriu cu
intimata-petenta ., avand numar de inregistrare in registrul comertului J_, CUI_, indreptat împotriva sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr._ .
Schimba in tot sentinta apelata, in sensul că:
Respinge plangerea contraventionala, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
Președinte, D.-R. C. | Judecător, F. N. | |
pentru grefier E. N., aflata in concendiu de odihna, semneaza grefier cu atributii de grefier sef sectie A.-T. N. |
jud.fond.M.F.
red/dact.jud.D.R.C.
28.07.2015-4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 468/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul... → |
|---|
