Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 430/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 4047/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 430
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție DGAF_/25.04.2014, formulat de apelanta petentă ., cu sediul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1463/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanta petentă avocat în substituire I. S., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, după care;
Reprezentantul apelantei depune la dosar delegație de substituire.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat. În susținere arată că în mod netemeinic instanța de fond a respins plângerea și solicită să se constate netemeinicia actelor de control și a procesului verbal atacat, petenta fiind sancționată pentru lipsa raportului zilnic de activitate, raport care a fost întocmit, însă nu în forma prevăzută de lege, formă ce nu este sancționată cu amendă contravențională. De asemenea arată că în măsura în care se va constata că procesul verbal a fost întocmit în mod temeinic, solicită înlocuirea sancțiunii cu avertismentul, raportat și la gravitatea mică a faptei și la lipsa altor sancțiuni aplicate societății petente. Totodată învederează faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, petentul reclamant . prin reprezentant, a formulat în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C., fiind introdusă ulterior AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ, plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.04.2014 solicitând în principal, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de constatare a contravenției cu consecința anulării amenzii și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul verbal nu cuprinde toate elementele prevăzute de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, nu au săvârșit fapta pentru care au fost sancționați contravențional și în subsidiar sancțiunea nu a fost legal individualizată în raport de conduita anterioară a acestora..
S-a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Au fost depuse în probațiune înscrisuri.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G.nr.2/2001.
Cererea a fost timbrată legal.
Legal citată, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr.1463 din 8.10.2014 pronuntata de Judecatoria Medgidia a fost respinsa plangerea formulata de petenta ..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul verbal constatare și sancționare a contravențiilor . DGAF nr._ din 25.04.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 5000 lei, din care două amenzi de 2500 lei, întrucât în urma controlului din data de 25.04.2014 la punctul de lucru al societății Hotelul restaurant „T. și C.” nu s-a întocmit raportul de gestiune zilnic pentru luna aprilie 2014 cu evidența soldurilor și a rulajelor zilnice și nu era afișat anunțul de atenționare a clienților privind obligativitatea acestora de a solicita și păstra bonul fiscal, fapte prevăzute de art.41 pct.2 lit.c din Legea nr.82/1991 republicată și art.10 lit.e din OUG nr.28/1999 republicată și sancționate potrivit art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată și respectiv art.11 alin.1 lit.a din OUG nr.28/1999 republicată.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Se constată că procesul verbal cuprinde elementele prevăzute de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, actualizată, nu se probează că au mai fost sancționați pentru aceeași faptă și pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei proceselor-verbale contestate, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal a fost întocmit în mod temeinic, coroborând conținutul procesului verbal de contravenție cu nota explicativă a directorului hotelului(fila 44). Din rapoartele de gestiune zilnice depuse de reclamantă rezultă că s-a întocmit raport numai pentru data de 25.04.2014(data controlului) și nu pentru întreaga lună.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că este proporțională în cuantumul prevăzut de lege și are în vedere faptul constatării a două fapte în sarcina petentei reclamante.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene, contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
Este adevărat că CEDO a statuat în cauza Ozturk împotriva Germaniei (hotărârea din 21.02.1994) că faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției cu toate garanțiile impuse de acesta.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate, a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.
Petentul nu a reușit prin probe prin să facă dovada unei alte situații de fapt față de cea reținută în procesul-verbal.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent.”
Petenta . a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia pein care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei apelate in sensul admiterii plangerii contraventionale. In subsidiar a solicitat inlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
In motivarea cererii de apel apreciaza apelanta ca hotararea apelata este netemeinica si nelegala raportat la aspectul retinut ca a savarsit o contraventie prin neintocmirea rapoartelor de gestiune zilnice. Solicita sa se constate ca la dosar se afla proba contrara celor sustinute, respectiv raportul de gestiune aferente lunii martie 2014, intocmit pe o singura pagina, pe care sunt trecute consemnarile pe mai multe zile si nu pe o singura zi asa cum eronat a retinut instanta de fond. Este adevarat ca raportul intocmit nu respecta forma preavzuta de normele in vigoare insa a fost sanctionata pentru neintocmirea lui si nu pentru alt motiv.
In situatia in care se retine vinovatia sa solicita sa se faca aplicarea disp.art.7 raportat la art.5 din OG 2/2001.
Cererea de apel a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei conform art.19 din OUG_.
Parata ANAF a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat. La data controlului s-a constatat ca nu era intocmit cu evidentierea soldurilor si a rulajelor zilnice raportul de gestiune zilnic pentru gestiunea de bucatarie, fiind astfel incalcate disp.art.6 alin.1 dinLeg.82/1991.
Invedereaza parata faptul ca raportul de gestiune zilnic se intocmeste de catre gestionar pentru fiecare gestiune in parte. Precizeaza intimata ca administratorul societatii in nota explicativa a sustinut ca nu s-a intocmit raportul de gestiune zilnic din „neglijenta gestionarului”.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._ din 25.04.2014, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 5000 lei, din care două amenzi de 2500 lei, întrucât în urma controlului din data de 25.04.2014 la punctul de lucru al societății Hotelul restaurant „T. și C.” nu s-a întocmit raportul de gestiune zilnic pentru luna aprilie 2014 cu evidența soldurilor și a rulajelor zilnice și nu era afișat anunțul de atenționare a clienților privind obligativitatea acestora de a solicita și păstra bonul fiscal, fapte prevăzute de art.41 pct.2 lit.c din Legea nr.82/1991 republicată și art.10 lit.e din OUG nr.28/1999 republicată și sancționate potrivit art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată și respectiv art.11 alin.1 lit.a din OUG nr.28/1999 republicată.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, prin probele administrate apelanta-petenta nu a reusit să răstoarne prezumția dei temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Criticile apelantei vizeaza probatoriul administrat la instanta de fond care, in opinia sa, a fost de natura sa rastoarne temeinicia faptei retinute in procesul verbal contestat. Cu privire la probatoriul administrat de catre petenta, instanta de control judiciar apreciaza ca prima instanta a facut o judicioasa interpretare a probelor administrate in cauza.
Sustinerea apelantei ca raportul de gestiune depus la dosar face dovada contrara nu poate fi primit.
Sub acest aspect instanta de control retine apararile intimatei in sensul ca in raportul de gestiunea zilnic se inscriu atat cumpararile si vanzarile de marfuri la pretul de vanzare cu amanuntul, cat si alte intrari si iesiri de marfuri si ambalaje, care au ca efect modificarea in plus sau in minus a soldului de marfuri sau ambalaje. Totodata, documentele pe baza carora se intocmeste raportuld e gestiune zilnic sunt: nota de intrare-receptie, inventar de schimbare de pret, proces verbal de scadere din gestiune, etc.
Or, in raportul de gestiune zilnicdepus de petenta la instanta de fond au fost inscrise doar monetare si nota receptie, fara a fi evidentiate intrarile si iesirile zilnice.
In drept, conform art. 6 din Legea nr.82/1991
(1)Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2)Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Art. 41
Constituie contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
1.deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate;
2.nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la:
a)utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate;
b)întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
c)efectuarea inventarierii;
d)întocmirea și auditarea situațiilor financiare anuale;
e)depunerea la unitățile teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor a situațiilor financiare anuale;
f)întocmirea și depunerea la unitățile teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor a situațiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii;
g)nedepunerea declarației din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 nu au desfășurat activitate;
h)publicarea situațiilor financiare anuale, potrivit legii.
3.prezentarea de situații financiare care conțin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare;
4.nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declarațiilor prevăzute la art. 30 și 31;
5.nerespectarea prevederilor referitoare la obligația membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere de a întocmi și publica situațiile financiare anuale;
6.nerespectarea prevederilor referitoare la obligația membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere ale societății-mamă de a întocmi și publica situațiile financiare anuale consolidate.
Constituie contravenție următoarele fapte:
2.nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la:
c)întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
Aplicand textele legale la situatia de fapt rezultata din probele administrate, in temeiul considerentelor aratate, instanta de control judiciar constata ca fapta savarsita de catre petent intruneste toate elementele constitutive ale contraventiei retinute in sarcina sa astfel cum in mod legal si corect a retinut si prima instanta.
Cu privire la fapta de a nu afișa anunțul de atenționare a clienților privind obligativitatea acestora de a solicita și păstra bonul fiscal instanta constata ca apelanta nu a adus nicio critica hotararii apelate.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, instanta de control, in acord cu prima instanta, constata ca in cauza nu s-a facut dovada unor circumstante personale sau reale de natura sa determine reindividualizarea sanctiunii aplicate in limitele prevazute de lege.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, in temeiul art.480 Cod proc.civila, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1463/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. D.G. I.
Tehnored.jud.decizie: E. C.
16.04.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 958/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1008/2015. Tribunalul... → |
|---|
