Obligaţia de a face. Sentința nr. 751/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 751/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 51/118/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 751
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanții P. C. și P. L., ambii cu domiciliul procesual ales în C., .. 20, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. C. - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURIALE BUGETULUI L., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul P. C. personal, legitimat cu CI . nr._ și asistat de avocat M. P., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru reclamanta P. L. se prezintă avocat M. P., iar pentru pârât se prezintă avocat Carpov O., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul reclamanților depune la dosar extrase de carte funciară actualizate pentru ambele terenuri și arată că din acestea rezultă faptul că singurii proprietari sunt reclamanții, neexistând nici un sechestru sau mențiune. De asemenea arată că aceasta este modalitatea legală a publicității dreptului de proprietate.
Reprezentantul pârâtului solicită comunicarea înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanți.
Reprezentantul reclamanților comunică un exemplar al extraselor pârâților. Totodată arată că în cazul existenței vreunui proces penal, sechestru sau mențiuni, ar fi fost indicate în aceste extrase.
La interpelarea instanței reprezentantul reclamanților arată că le-a fost comunicată documentația depusă de către pârât la termenul anterior.
Instanța pune în vedere pârâților să precizeze dacă respectivele contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar sunt ale celorlalți proprietari.
Reprezentantul pârâtului arată că este vorba despre două terenuri, ambele cu o suprafață de 9.000 mp și pentru ambele terenuri s-au încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de către foștii proprietari atât către reclamanți, cât și către alte persoane fizice sau juridice, care la rândul lor le-au dezmembrat și le-au înstrăinat. În acest sens arată că prin întâmpinare s-a făcut un istoric al acestor acțiuni. Reprezentantul pârâtului arată că toate contractele de vânzare-cumpărare ulterioare au fost încheiate la notariat, există încheiere de autentificare, toate sunt anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil, prin urmare opinează că transmiterea proprietății rezultă din actul de vânzare-cumpărare. În acest sens mai arată că în conformitate cu dispozițiile vechiului Cod, intabularea producea efecte, însă constitutiv de drepturi este contractul de vânzare-cumpărare.
Reprezentantul reclamanților arată că din întâmpinare rezultă faptul că pentru primul teren, respectiv sola 28 ., proprietarul ar fi Mine Limited SRL. În acest sens arată că au depus la termenul anterior o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care reclamanții s-au judecat cu Mine Limited SRL, societatea introducând acțiune, însă a pierdut irevocabil. Cu privire la celălalt teren arată că se afirmă faptul că ar fi proprietar și B. Adolf din 1994, reclamanții dobândindu-l în anul 2004.
Reprezentantul reclamanților arată că există Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, în care la art. 1 alin. 1 sunt prezentate funcțiile cadastrului și publicității imobiliare și se precizează cadastrul și cartea funciară au rol pentru determinarea informațiilor tehnice economice, deci asigură publicitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor persoanelor, a actelor și faptelor juridice, opozabilitatea erga omnes, iar la punctul c furnizează date instituțiilor publice ale statului necesare sistemului de impozitare și pieței imobiliare, contribuie la asigurarea securității tranzacțiilor imobiliare. În acest sens arată că o instituție publică nu poate pune în discuție securitatea circuitului civil pentru că există mai multe titluri de proprietate.
Reprezentantul reclamanților învederează totodată faptul că reclamanții au făcut procedura publicității imobiliare, sunt înregistrați la cartea funciară pentru opozabilitate față de terți ca proprietari. De asemenea arată că la cartea funciară nu există nici o mențiune, astfel că nu se poate pune în discuție calitatea de proprietari a reclamanților, nici măcar SPIT-ul, întrucât acesta aplică o procedură de înscriere pe rolul fiscal, pe care nu au respectat-o. Ca exemplu, arată că Mine Limited a pus în discuție dreptul de proprietate al reclamanților și a pierdut, iar B. Adolf nu a solicitat nimic, astfel că o instituție publică nu poate pune în discuție securitatea circuitului civil doar pentru că alte persoane au venit cu titluri de proprietate.
Reprezentantul reclamanților arată că aceștia au dorit să vândă terenurile în discuție mergând în acest sen la notar, care a solicitat certificat de atestare fiscală ce are funcția de a preciza dacă au plătit sau nu impozitele. Ca urmare arată că au fost emise două certificate de atestare fiscală pentru cele două terenuri, pe care le-au depus la dosar și pe care le-au atacat, în care se precizează că reclamanții sunt proprietari, că au plătit impozitele la zi, dar că aceste terenuri se mai află și în proprietatea altor persoane, fapt ce nu poate fi posibil atâta timp cât reclamanții sunt înscriși la cartea funciară, nu există nici o mențiune, nimeni nu contestă dreptul acestora de proprietate, dar se invocă pentru un teren că ar mai fi proprietar o societate cu care s-au judecat și o persoană, B. Adolf, care ar avea un titlu de proprietate din 1994, reclamanții cumpărând terenurile în anul 2004. În această situație arată că la acel moment nu ar fi putu cumpăra terenul, actele fiind cumpărate prin notariat, fiind emise certificate de atestare fiscală în care au apărut ca proprietari autorii reclamanților. Ca atare, reprezentantul reclamanților arată că aceștia au un titlu valabil, sunt înscriși ca atare și recunoscuți pentru publicitate erga omnes la cartea funciară, iar o instituție publică ce are rolul de a înscrie pe rolul fiscal titlurile de proprietate pune în discuție titlul de proprietate al reclamanților, cu toate că nu ar avea această calitate. În susținere arată că Legea nr. 7/1996 spune clar că are funcția de a furniza date instituțiile publice ale statului necesare sistemului de impozitare. În acest sens arată că pârâtul trebuie să solicite extrase de carte funciară de la cartea funciară pentru a stabili impozitele. Reprezentantul reclamanților arată că extrasele depuse la dosar la prezentul termen sunt eliberate în data de 21.04.2015 iar din acestea rezultă că singurii proprietari sunt reclamanții, astfel că pârâtul nu are dreptul de a bloca reclamanților dreptul de a vinde terenurile.
Reprezentantul pârâtului arată cu privire la primul teren, fiind totodată făcută vorbire de hotărârea judecătorească depusă la dosar, că acesta a fost vândut către două persoane fizice și doar o parte din teren ulterior către .. În acest sens arată că reclamanții s-au judecat doar pentru o parte din terenul de 9.000 mp situat în sola A . fiind soluționat într-o acțiune în revendicare și, urmare a acelei acțiuni în revendicare pentru acea parte de teren s-a stabilit care este titlul de proprietate prioritar și valabil, însă pentru celelalte suprafețe nu s-a tranșat nicicum dreptul de proprietate. De asemenea învederează faptul că pârâtul susține că nu are calitatea de a stabili cine este proprietarul acelor terenuri și în ce măsură poate avea în vedere un titlu de proprietate care este contract de vânzare-cumpărare sau un alt titlu de proprietate. În acest sens arată că faptul că reclamanții și-au notat ambele titluri de proprietate pe care le-au încheiat ulterior către alte persoane fizice în anul 2004, nu este constitutiv de drepturi întrucât au fost încheiate în baza vechiului Cod civil, iar înscrierea în cartea funciară este doar pentru opozabilitate față de terți, dar nu este constitutivă de drepturi și cadastrul este strict pe norme tehnice. În concluzie învederează faptul că pârâtul nu are calitatea de a stabili care dintre titlurile tuturor proprietarilor care au venit să se declare spre impozitare are întâietate. În acest sens arată că reclamanții trebuiau să se judece cu toți ceilalți proprietari despre care au luat la cunoștință, inclusiv cu ocazia impozitării și să se stabilească într-o acțiune în revendicare în comparație de titluri că titlul reclamanților este sau nu prioritar.
Reprezentantul pârâtului mai arată că unele titluri de proprietate sunt încheiate în anul 1994, anterior contractului reclamanților și aparent ceilalți proprietari pot avea prioritate la înscriere, însă acțiunea în contencios vizează modificarea rolurilor fiscale, pârâtul neavând calitatea de a modifica rolurile fiscale sau de a spune care dintre aceștia este proprietar. În acest sens arată că instanța de judecată poate tranșa aceste situații în acțiuni în revendicare, urmând ca organul fiscal să ia act de hotărârea instanței de judecată.
Reprezentantul reclamanților arată că reclamanții au un titlu de proprietate valabil, iar acțiunea în contencios nu are ca obiect compararea titlurilor, ci s-a solicitat ca o instituție a statului să aplice legea, legea spunând clar referitor la cine este înscris la cartea funciară pentru opozabilitate față de terți. În acest sens învederează faptul că legea cărții funciare spune clar are rolul de a furniza datele în vederea impozitării, iar obligația pârâtului este de a înscrie pe rolul fiscal procedura potrivit legii, în timp ce ceilalți proprietari trebuie să își ceară drepturile, instituția pârâtă netrebuind a se substitui în drepturile altor persoane fizice.
Reprezentantul pârâtului arată că au susținut că nu au această calitate și că, în plus, ceilalți proprietari s-au declarat anterior la organul fiscal.
Reprezentantul reclamanților arată că lui Adolf B. i s-a vândut terenul în anul 1994 de către autorul reclamanților, însă acesta nu avea acest drept întrucât S. S., autorul, a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 18, care interzice vânzarea terenului timp de 10 ani. În acest sens arată că autorul i-s vândut terenul după 3 ani și că, probabil, de aceea nu i-a acționat în instanță, știind că nu are un titlu valabil.
Reprezentantul pârâtului arată că a fost invocată excepția inadmisibilității.
Instanța arată că excepția invocată a fost pusă în discuție la termenul anterior.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de chemare în garanție și asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să se constate că nu a fost respectată procedura privind înscrierea pe rolul fiscal, respectiv s-au emis certificate de atestare fiscală în care se precizează că reclamanții sunt proprietari însă se menționează că mai sunt proprietari și alte persoane, fiind amânat practic dreptul de proprietate al reclamanților. Totodată solicită obligarea pârâtului să emită certificatele de atestare fiscală pe care reclamanții le-au solicitat și în care să precizeze că aceștia sunt proprietari fără a se face mențiuni cu privire la alți proprietari. În acest sens arată că reclamanții sunt singurii proprietari legitimi înscriși la cartea funciară, iar pârâtul trebuie să scoată paragraful prin care se menționează că terenurile în discuție sunt și în proprietatea altor persoane.
Reprezentantul reclamanților arată în susținerea acțiunii că au îndeplinit procedura de opozabilitate față de terți potrivit Legii nr. 7/1996, sistemul de carte funciară furnizând date instituțiilor publice în vederea impozitării, ca atare reclamanții sunt singurii care au dreptul de a figura pe rolul fiscal. Mai arată că nu se pune în discuție compararea acestor titluri, ci faptul că au titluri de proprietate opozabile erga omnes, opozabile tuturor terților. În acest sens arată că pârâtul este tot un terț, o autoritate publică ce trebuie să respecte dreptul de proprietate al reclamanților, neavând calitatea de a contesta sau aprecia asupra titlului de proprietate care este valabil. Mai arată că fiind vorba de terenuri, este necesar în acest sens actul autentic, pe care reclamanții îl au, și de asemenea este necesară pentru opozabilitate, nu cu efect constitutiv de validitate, ci ad oposabilitatem, pentru a-și putea exercita acest drept. Totodată reprezentantul reclamanților învederează faptul că se solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei dovada achitării onorariului avocațial și solicită respingerea cererii ca neîntemeiată și pe fond ca inadmisibilă. Totodată arată că în concluziile orale formulate de apărătorul reclamanților a observat faptul că se solicită rectificarea rolului fiscal și în subsidiar emiterea unor certificate fiscale rectificate. În acest sens apreciază că este tardiv subsidiarul, în sensul că prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat acest aspect, acțiunea vizând doar rectificarea rolurilor fiscale. În susținerea poziției procesuale mai arată că în fața instanței de contencios s-ar putea formula o acțiune care să vizeze anularea unor acte administrativ fiscale, și în acest sens opinează că nu există nici un act administrativ fiscal care să fie anulat de către instanța de judecată. Cu privire la rectificarea rolurilor arată că există mai multe titluri și mai mulți proprietari înregistrați pe rolul fiscal anterior reclamanților, motiv pentru care certificatul fiscal li s-a emis, însă cu toate mențiunile înregistrate în baza de date a organului fiscal.
Reprezentantul pârâtului mai arată că SPIT nu are căderea de a stabili care dintre aceste persoane este proprietarul de drept al terenurilor, motiv pentru care singura modalitate în care pârâtul ar putea să emită certificat fiscal este cel emis deja, iar singura modalitate în care rolurile fiscale ar putea fi rectificate ar fi dacă ar exista hotărâri judecătorești care să stabilească efectiv care dintre proprietarii declarați sunt și proprietari în baza unor acte de vânzare-cumpărare valabile. De asemenea învederează faptul că înscrierile în cartea funciară pe de o parte sunt norme tehnice, privind cadastrul, și pe de altă parte înscrierile pe Legea nr. 7 sunt doar pentru opozabilitate față de terți, nu sunt constitutive de drepturi, constitutive de drepturi fiind actele de proprietate ce au fost depuse la organul fiscal, astfel că pârâtul nu poate emite acte de impunere sau să rectifice roluri prin comparație de titluri. Totodată învederează faptul că se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților arată că solicitarea acestora este de a se constata că nu a fost respectată procedura emiterii rolului fiscal și ca atare să se respecte dreptul reclamanților și să se pună în practică și să se emite certificatele solicitate așa cum trebuie în mod legal.
Instanța arată că prin acțiune s-a solicitat rectificarea rolului fiscal, și nu un capăt de cerere prin care să se solicite emiterea altor roluri fiscale.
La interpelarea instanței reprezentantul reclamanților arată că nu s-a modificat acțiunea prin concluziile formulate pe fondul cauzei, ci s-a solicitat rectificarea rolului fiscal și ca atare să se emite roluri fiscale rectificare, fiind subsecvent. În acest sens arată că se înțelege că se pune în aplicare ceea ce instanța hotărăște, fiind atacate certificatele de atestare fiscală.
Reprezentantul pârâtului arată că nu s-au atacat certificate fiscale ci obligarea de a rectifica aceste roluri.
Instanța arată că obiectul acțiunii îl reprezintă solicitarea de rectificare a rolului fiscal.
Reprezentantul reclamanților arată că a solicitat rectificarea rolului fiscal, însă în cazul formulării unei alte cereri de emitere a unui certificat, pârâtul va scrie ceea ce consideră. Mai arată că nu este posibil ca o instituție publică să pună în discuție cartea funciară.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrativ si fiscal la data de 7.01.2015 sub nr-._ reclamantii P. C. si P. L. in contradcitoriu cu paratul C. L. CONSTANTA-SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE SI TAXE SI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. CONSTANTA au solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna:
-obligarea paratului la rectificarea rolului fiscal al terenului situat in extravilanul municipiului Constanta, cartier Palazu M., matricola 697 in suprafata de 9000 mp, extravilan arabil, . 28, in sensul ca singurii proprietari ai acestui teren sunt reclamantii, fiecare cu o cota indiviza de 50%,
-obligarea paratului la rectificarea rolului fiscal al terenului situat in extravilanul municipiului Constanta, cartier Palazu M., matricola 697 in suprafata de 9000 mp, extravilan arabil, . 28, in sensul ca singurii proprietari ai acestui teren sunt reclamantii, fiecare cu o cota indiviza de 50%,
-cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii au aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.123/19.10.2004 de notar public O. C. au cumparat de la S. I. terenul proprietatea acestuia in suprafata de 9000 mp extravilan arabil, . 28. Prin incheierea nr._/23.12.2004 OCPI Constanta a inscris dreptul de proprietate in cartea funciara nr._. Fiind inscris in cartea funciara dreptul lor de proprietate este opozabil erga omnes, inclusiv paratei.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.124/13.01.2005 de notarul public O. C. au cumparat de la M. M. terenul proprietatea acesteia in suprafata de 9000 mp, teren situat in extravilanul municipiului Constanta, sola 28, .>
Prin incheierea nr.300/17.02.2005 OCPI Constanta a inscris dreptul de proprietate in crtea funciara nr._.
Prin sentinta civila nr._/22.10.2009 pronuntata in dosarul nr._ irevocabila prin decizia civila nr.716/2010 a Tribunalului Constanta a fost respinsa actiunea in revendicare a . Lumina.
In vederea vanzarii celor doua terenuri a solicitat paratei SPIT-VBL Constanta sa le elibereze certificate de atestare fiscala privind plata impozitelor si taxelor care a eliberat doua certificate fiscale prin care atesta ca nu au impozite si taxe neplatite, dar ca cele doua terenuri au facut si fac obiectul unor acte autentice distincte, aflandu-se astfel si in proprietatea unor alte peroane.
Considera reclamantii ca nu este legal sa figureze in evidentele SPIT Constanta si alti proprietari ai celor doua terenuri intrucat la momentul la care le-au cumparat nu figurau alti proprietari in evidentele Primariei.
Fiind inscrisi in cartea funciara ca singurii proprietari ai celor doua terenuri, asigurand astfel opozabilitatea fata de terti a dreptului lor de proprietate, orice inscriere ulterioara in evidentele SPIT a unor alti proprietari este nelegala.
Mai sustin reclamantii ca au fost vatamati in dreptul lor de proprietate intrucat pe rolul fiscal al celor doua terenuri figureaza si alte persoane c aproprietaru.
Cu privire la adresa nr.R-B53295/24.11.2014 a SPIT Constanta prin care le-a comunicat existenta mai multor persoane inregistrate ca proprietari ai celor doua terenuri a inregistrat la parata o plangere prealabila in care a solicitat rectificarea rolului fiscal al celor doua terenuri.
In drept au fost invocate disp.art.2561 Cod fiscal si normele metodologice din 2004 pentru art.256 din titlul IX, cap.III, pct.18,73,76, art.1 si urm din legea nr.7/1996, legea nr.554/2004.
In dovedire au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Parata SPIT-VBL Constanta a formulat intampinar eprin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii motivat ade faptul ca reclamantii nu au contestat nici un act administrativ emis de autoritatea publica in sensul art.1 alin.1, art.2 alin.2 si art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei a aratat ca cei doi reclamnati au depus declaratii fiscale pentru doua terenuri situate in Palazu M., de cate 9000 mp fiecare, situate in 28 parcelele A157/8 si A157/23. Proprietarii initiali au instrainat sub diverse forme cele doua terenuri, transferand dreptul d eproprietate concomitent catre mai multe persoane. T. proprietarii sia-u depus declaratii fiscale la serviciul public, inca de la dobandire. Toate contractele prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor au fost incheiate cu respectarea formei autentice, sub imperiul vechiului cod civil, astfel ca dreptul de proprietate s-a consolidat inca de la semnarea acestora.
Terenul de 9000 mp aflat in soal 28 . fost instrainat de M. M. atat catre sotii P. cat si catre O. Nevrie care, l-a parcelat in doua loturi si l-a instrainat catre I. Alec marius si Duvagi Ignis Nejla si catre A. G. acesta vanzandu-l lui Paine G.. O. Nevrie a mai donat acest teren si catre . care a continuat lantul donatiilor catre ..
Terenul de 9000 mp aflat in sola 28 . fost instrainat de S. I. atat catre sotii P. cat si catre Baclea Adolf.
Prin urmare, parata nu are caderea si nici autoritatea necesara sa rectifice rolul fiscal al celor doua terenuri cu privire la titularul dreptului de proprietate, atata vreme cat toti cei care au depus declaratii fiscale isi justifica aceasta calitate.
In sustinere a solicitat proba cu inscrisuri.
Instanta a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii si a incuviintat pentru ambele parti administrarea probei cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamantii P. C. si P. L. au dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.123/19.10.2004 de notar public O. C. terenul proprietatea lui S. I., in suprafata de 9000 mp extravilan arabil, . 28.
Prin incheierea nr._/23.12.2004 OCPI Constanta a inscris dreptul de proprietate in cartea funciara nr._.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.124/13.01.2005 de notarul public O. C. reclamantii au cumparat de la M. M. terenul proprietatea acesteia in suprafata de 9000 mp, teren situat in extravilanul municipiului Constanta, sola 28, .>
Prin incheierea nr.300/17.02.2005 OCPI Constanta a inscris dreptul de proprietate in crtea funciara nr._.
Potrivit art.256 Cod fiscal orice persoana care are in proprietate teren situat in Romania datoreaza pentru acesta un impozit anual.
Reclamantii au depus la Serviciul Public de Impozite si Taxe Locale declaratie de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren datorat pentru cele doua parcele de teren situate in Palazu M..
Prin certificatul de atestare fiscala nr.B43858 din 1.10.2014 emis de SPIT-VBL s-a consemnat ca bunul imobil-teren situat in cartierul Palazu M. a facut si face obiectul unor acte autentice distincte, aflandu-se si in proprietatea unor alte persoane.
Urmare a acestei mentiuni din certificatul fiscal emis de parata, reclamantii solicita obligarea paratei la rectificarea rolului fiscal, intrucat a actionat in mod nelegal inscriind pe rolul fiscal al celor doua terenuri si alti proprietari.
Parata a depus la dosar actele autentice intocmite de notari publici prin care alte persoane fizice au facut dovada dreptului de proprietate in baza carora au solicitat inscrierea in evidentele fiscale.
La dosar au fost depuse de catre parata contractele de vanzare-cumparare in forma autentica ale unor terțe persoane pentru terenuri care se suprapun peste cele pe care reclamantii se consideră proprietari. Existența titlurilor nu este contestată de reclamanti, iar legalitatea emiterii acestora nu poate fi apreciată în litigiul de față - nefiind investită în acest sens instanța competentă.
În aceste condiții în care este cert că pentru aceleasi terenuri există titluri de proprietate pentru mai multe persoane, instanța nu poate impune pârâtei obligația de a mentine înregistrarea unui anume titlu în evidențele sale fiscale, până când situația și legalitatea acestora nu se va fi stabilit definitiv în favoarea unora sau a altora.
Afirmatiile reclamantilor formulate in dezbaterile orale din sedinta de judecata ca prin emiterea certificatelor fiscale in care s-a mentionat si existenta altor titulari ai dreptului de proprietate prin acte autentice a „ amânat practic dreptul de proprietate „al reclamanților sunt lipsite de orice fundament legal.
Parata are obligatia sa arate in certificatul fiscal situatia reala ce figureaza in evidentele sale cu privire la imobilele inregistrate in vederea impunerii.
Vatamarea pe care o invoca reclamantii nu este in mod esential data de faptul ca pe rolul fiscal sunt inregistrati mai multi proprietari pe aceleasi terenuri ci insasi existenta mai multor titluri de proprietate in forma autentica pentru terenurile pe care le detin si reclamantii.
În această situație acțiunea reclamantilor nu poate fi admisă, acestia având posibilitatea de a iniția o acțiune în revendicare in contradictoriu cu persoanele care reclama un drept.
Pentru considerentele expuse, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
In temeiul art.453 Cod proc.civila instanta va obliga reclamantii la plata cheltuielilor de judecata catre parata in valoare de 620 lei reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții P. C. și P. L., ambii cu domiciliul în C., ., nr. 5, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C., .. 20, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului L. C., cu sediul în C., ., jud. C..
Obligă reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în valoare de 620 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C.
26.05.2015./5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1119/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 666/2015.... → |
|---|
