Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 5353/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 777
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție A/2009_/04.11.2013, formulat de apelantul intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent D. A. D., cu domiciliul în Mioarele, ., jud. Argeș, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1370/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul personal, legitimat cu CI . nr._ eliberată de SPCLEP Câmpulung și asistat de avocat Copșa I., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul intimatului petent depune la dosar împuternicire avocațială.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului solicită în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică. În susținerea poziției procesuale arată că din înregistrarea video atașată la dosarul cauzei rezultă faptul că petentul nu a săvârșit sancțiunea care i-a fost imputată. De asemenea solicită să se observe că se poate constata faptul că agentul constatator întâi a constatat sancțiunea și ulterior, după 7 minute, a făcut și înregistrarea video, petentul în fapt doar încălcând marcajul longitudinal continuu, nu a circulat pe sens opus, astfel cum reiese și din înregistrare, în această situație contravenția fiind alta. Pentru toate motivele arătate reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ după declinare de la Judecătoria Pitești conform sentinței civile 5689/06.06.2014, petentul D. A. D., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14.02.2014, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei, însoțită de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
În fapt, petentul arată că, situația de fapt reținută de lucrătorul de poliție nu este reală.
În drept, invocă disp. O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002.
În susținerea plângerii a depus înscrisuri și a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video menționată în procesul verbal contestat.
Petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale. În motivare arată că procesul verbal contestat a fost întocmit în mod legal și că este temeinic.
În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri, și a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 1370/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul D. A. D., in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, a fost anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.02.2014, luandu-se act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.02.2014 al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei, însoțită de reținerea permisului de conducere, conform disp. art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că, a condus autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără motiv, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers, abatere filmată pe casetă video, de pe auto nr. MAI_.
În privința legalității procesului-verbal de contravenție, acesta, ca act de drept administrativ, este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere a actului, la care se adaugă indicarea corectă a actului normativ aplicabil, cu regimul sancționator aferent.
Sub acest aspect, instanța constată că, în raport de pretinsa stare de fapt reținută de agentul constatator, încadrarea juridică a faptei a fost corect făcută, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii s-au făcut de un agent al poliției rutiere, conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, iar procesul-verbal de contravenție atacat cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Caracterul sancționator și preventiv al amenzii contravenționale imprimă procedurii reglementate de O.G. 2/2001, modificată și completată, caracteristicile procedurii penale, cu care poate fi asimilată, din perspectiva art. 6 din C.E.D.O.
În atare situație, „prezumția de nevinovăție” poate funcționa, dar și procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate, în mod constant reținându-se de instanța europeană „că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției”, că toate sistemele legale operează cu ajutorul acestora, dar obligă statele să nu depășească o anumită limită.
Abordarea procedurală a nulității absolute a procesului-verbal, se realizează prin analiza neregulilor sesizate nu din perspectiva unei excepții de procedură, ci ca un aspect al fondului procesului.
După cum rezultă și din R.I.L. – Decizia 22/2007 – numai pentru nesocotirea cerințelor expres prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, în care sancțiunea poate fi constatată și din oficiu, intervine nulitatea absolută a procesului-verbal, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor legale privitoare la mențiunile ce trebuie să le cuprindă actul constatator, nulitatea nu poate fi decât relativă, iar lipsirea de eficiență a actului sancționator nu poate opera decât în măsura în care se încearcă și se constată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 prevăd în mod imperativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocată și din oficiu. Din interpretarea per a contrario, în situația în care se încalcă alte dispoziții de ordin formal prevăzute de actul normativ sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 C.proc.civilă, respectiv nulitatea relativă. Pentru a proceda la anularea actului trebuie îndeplinite anumite condiții: actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale, actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petentul nu a făcut dovada că actul încheiat i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să invoce orice aspect necesar soluționării plângerii.
Procesul verbal contestat nu a fost semnat de petent.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, acesta ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, în urma vizualizării înregistrării video depusă de organul constatator, rezultă că petentul nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina acestuia prin procesul verbal contestat, situație ce se coroborează cu susținerilor petentului din plângere (care sub aspect probator au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare neprovocate), în sensul că petentul nu a condus ansamblul rutier pe contrasens.
Raportul agentului constatator atașat întâmpinării (întocmit ulterior încheierii procesului verbal contestat), nu este de natură a înlătura apărarea petentului întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în dosar, fiind totodată contrar susținerilor petentului și declarației martorului audiat în cauză.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior, instanța reține, că petentul a făcut dovada – conform disp. art. 249 C.proc.civilă, a unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat, că actul de sancționare apare ca netemeinic, astfel că va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal contestat.
Va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată”.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul intimat ca, desi instanta de fond a constatat legalitatea procesului-verbal de contraventie, a apreciat ca intemeiata plangerea, admitand-o, retinand in mod eronat ca petentul nu a savarsit fapta contraventionala. Or, din probele depuse la dosar, rezulta indubitabil ca fapta a existat si a fost savarsita de catre petent.
Intimatul petent nu a depus la dosar intampinare.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.02.2014 al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei, însoțită de reținerea permisului de conducere, conform disp. art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, reținanduse- că petentul a condus autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără motiv, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers, abatere filmată pe casetă video, de pe auto nr. MAI_.
În privința legalității procesului-verbal de contravenție, acesta, ca act de drept administrativ, este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere a actului, la care se adaugă indicarea corectă a actului normativ aplicabil, cu regimul sancționator aferent.
Sub acest aspect, corect s-a constatat de catre instanta de fond ca, în raport de pretinsa stare de fapt reținută de agentul constatator, încadrarea juridică a faptei a fost corect făcută, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii s-au făcut de un agent al poliției rutiere, conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, iar procesul-verbal de contravenție atacat cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Caracterul sancționator și preventiv al amenzii contravenționale imprimă procedurii reglementate de O.G. 2/2001, modificată și completată, caracteristicile procedurii penale, cu care poate fi asimilată, din perspectiva art. 6 din C.E.D.O.
Dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 prevăd în mod imperativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocată și din oficiu. Din interpretarea per a contrario, în situația în care se încalcă alte dispoziții de ordin formal prevăzute de actul normativ sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 C.proc.civilă, respectiv nulitatea relativă. Pentru a proceda la anularea actului trebuie îndeplinite anumite condiții: actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale, actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petentul nu a făcut dovada că actul încheiat i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să invoce orice aspect necesar soluționării plângerii.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, acesta ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Sub aspectul temeiniciei s-a retinut că, în urma vizualizării înregistrării video depusă de organul constatator, petentul nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina acestuia prin procesul verbal contestat, situație coroborata in mod just si corect de catre instanta de fond cu susținerile petentului din plângere (care sub aspect probator au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare neprovocate), în sensul că petentul nu a condus ansamblul rutier pe contrasens, raportul agentului constatator atașat întâmpinării (întocmit ulterior încheierii procesului verbal contestat) nefiind de natură a înlătura apărarea petentului, necoroborandu-se cu nicio altă probă administrată în dosar, fiind totodată contrar susținerilor petentului și declarației martorului audiat în cauză.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent D. A. D., cu domiciliul în Mioarele, ., jud. Argeș, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1370/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2015.
PREȘEDINTE, PENTRU JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
PRESEDINTELE COMPLETULUI,
I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C. D.
Tehnored.jud.decizie: I.-L. O.-D./4 ex./18.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 781/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 471/2015.... → |
|---|
