Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 710/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 710/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 14171/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 710
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.05.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul- petent D. A., cu domiciliul în C., Șoseaua din Vii, nr. 90A, jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 244/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța invocă excepția netimbrării și rămâne în pronunțare.
După apelarea cauzei și rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă pentru apelantul petent D. A., legitimat cu CI, .,nr._. La interpelarea instanței apelantul petent, arată că într-adevăr a condus autoturismul în ziua respectivă, invocând nulitatea procesului verbal de contravenție față de dispozițiile art. 116 alin. 1 și 117 din OG 2/2001. Depune la dosar motivarea apelului, taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și solicită admiterea apelului.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului contencios contravențional de față:
Prin sentința civilă nr.244/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 1.05.2014 de agentul de poliție rutieră din cadrul IPJ C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea depusă la data de 13.05.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul D. A. a formulat plângere contravențională împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ din 01.05.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul arată că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei pentru că a depășit viteza legală în localitatea Eforie Sud.
Petentul invocă ca motive de nelegalitate a procesului verbal faptul că au fost consemnate în mod eronat data emiterii și . de conducere, nu a fost specificat tipul de vehicul pe care acesta l-a condus, precum și lipsa încadrării juridice a faptei sancționate cu 4 puncte penalizare.
Pentru aceste considerente, apreciază petentul că procesul verbal contestat este lovit de nulitate potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat și actul de identitate.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a depus în termenul legal întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale cu consecință menținerii procesului verbal contestat, ca fiind legal și temeinic întocmit. Intimatul a invocat de asemenea excepția tardivității formulării plângerii contravențional, respinsă de instanță prin Încheierea din data de 06.10.2014 pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată.
În probațiune, intimatul a depus fotografiile efectuate la momentul constatării contravenției, buletinul de verificare metrologică al aparatului de supraveghere video, atestatul operatorului radar și certificatul de omologare.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că agentul constatator este altul decât operatorul radar, iar autorizația de operator radar depusă de intimat nu aparține agentului constatator. Mai învederează petentul că înregistrarea nu respectă Norma de metrologie legală NML 021-05, în ceea ce privește data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, faptul că a fost efectuată autotestarea, precum și imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța a solicitat din oficiu înregistrarea video și transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv pentru că a condus auto_ cu viteza de 81 km/h, faptă sancționată potrivit art. 101 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța verificând din oficiu legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor legale.
Astfel, din punct de vedere al temeinicei, instanța constată că petentul nu a invocat faptul că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și nu a depus nicio probă din care să rezulte că nu a depășit viteza legală.
Din punct de vedere al legalității, instanța constată că procesul verbal contestat cuprinde toate mențiune prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute și care ar putea fi invocate și din oficiu de către instanță.
Astfel, neconcordanțele invocate de către petent nu sunt de natură a determina anularea procesului verbal decât în condițiile și în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestuia. Ori, în cazul de față, o asemenea probă nu a fost făcută de către petent, deși acestuia îi revenea, potrivit legii, sarcina probei.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile acestuia privind nulitatea procesului verbal pentru că au fost consemnate în mod eronat data emiterii și . de conducere, nu a fost specificat tipul de vehicul pe care acesta l-a condus, precum și lipsa încadrării juridice a faptei sancționate cu 4 puncte penalizare.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de către petent prin raportare la Norma de metrologie legală NML 021-05, instanța reține că au fost depuse la dosarul cauzei fotografiile radar și înregistrarea video, precum și dovada omologării și verificării metrologice a aparatului de măsurare a vitezei, în conformitate cu dispozițiile Normei invocate de petent. Totodată, din înregistrarea video depusă la dosar de intimat, se pot distinge fără echivoc numărul de înmatriculare al autoturismului, dar și viteza măsurată. Instanța reține totodată că s-a depus la dosar dovada calificării operatorului radar potrivit reglementărilor legale. În ceea ce privește invocarea drept cauză de nelegalitate a procesului verbal a faptului că agentul constatator este altul decât operatorul radar, instanța constată că legea nu prevede obligația ca operatorul radar să fie cel care întocmește procesul verbal, ci sunt stabilite, după cum s-a arătat anterior, cerințe cu privire la atestarea acestuia să lucreze ca operator radar –fila 20 din Dosar.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea contravențională, ca neîntemeiată, cu menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic încheiat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.
Apelantul susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fără a arăta în concret criticile pe care înțelege să i le aducă.
Invocă nulitatea procesului verbal de contravenție, care a fost „ completat eronat”, reluând aspectele de critică expuse în plângerea contravențională.
Intimatul – organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea apelată, cu luarea în considerare a disp. art.477 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/1.05.2014, conducătorul auto D. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv pentru că a condus auto_ cu viteza de 81 km/h, faptă sancționată potrivit art. 101 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Pe calea plângerii contravenționale, apelantul petent a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal, prin care a fost sancționat, plângere ce fost respinsă de instanța de fond.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată.
Fără a mai relua considerentele reținute de instanța de fond în înlăturarea motivelor de nelegalitate și netemenicie invocate de petent - pe care Tribunalul și le însușește, observăm și faptul că procesul verbal a fost semnat de apelantul petent fără obiecțiuni.
Deși semnarea procesului verbal fără obiecțiuni nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, justificare care în cauză nu a fost argumentată și susținută probator.
Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, judecătorul fondului a reținut corect că acesta suplinește cerințele ce sunt consacrate de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu și a concluzionat că neconcordanțele invocate de către petent nu sunt de natură a determina anularea procesului verbal decât în condițiile și în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestuia, vătămare ce nu a fost probată.
Critica adusă procesului verbal pretins a fi fost întocmit nelegal de un alt agent constatator decât operatorul radar nu poate fi primită.
Împărțirea activităților între membrii aceluiași echipaj de poliție rutieră corespunde literei și spiritului dispozițiilor art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere împrejurarea că viteza de deplasare a unui autoturism nu poate fi percepută în mod direct de o persoană, ci poate fi constată doar în temeiul măsurătorilor efectuate cu un aparat radar certificat și verificat metrologic.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța de fond- în mod corect, a reținut că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul – verbal de contravenție, în speță fiind îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, rezultă cu certitudine împrejurarea că petentul s-a deplasat cu viteza de 81 km/h – viteză menționată atât în cuprinsul procesului verbal contestat, cât și în planșe foto. De asemenea, în mod judicios instanța de fond a analizat susținerile petentului care s-a prevalat de „marja de eroare” invocând dispozițiile consacrate prin NML 021-05.
Norma de Metrologie Legală NML 021-05 prevede la art.4 și cerințele de utilizare a cinemometrelor, cerințe ce nu cuprind și eventuale modalități de corecție a rezultatelor acestora, prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori.
Atâta timp cât măsurătorile sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic și admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o altă valoare, ci numai dacă se invocă defectarea aparatului și, în urma efectuării expertizei se obțin valori în afara marjei de eroare se poate concluziona că aparatul nu a corespuns cerințelor tehnice la momentul constatării contravenției.
Nu se poate susține cu temei că trebuie admisă o distincție între toleranța tehnică și toleranța juridică, câtă vreme cerințele referitoare la autotestarea tehnică sunt consacrate juridic prin Ordinul 301/2005 al directorului general al BRML, publicat în Monitorul Oficial nr.1102 bis/7.12.2005, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, nu se poate ignora dubla semnificație a marjei de eroare, pozitivă și negativă (+/-), astfel încât să se rețină automat că viteza de deplasare este mai mică decât cea înregistrată de cinemometrul verificat metrologic și consemnată de agentul de poliție rutieră spre a concluziona automat asupra netemeiniciei procesului verbal.
Viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției, conform legii și este evident că legiuitorul a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, observând marjele de eroare ale cinemometrelor .
Respectarea de către aceste aparate cinemometru a marjelor de eroare cuprinse în noma mai sus invocată constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției, și nu invers.
Dacă am accepta marja de eroare, după cum arătat, viteza de deplasare putea fi nu doar mai mică celei înregistrate ci chiar mai mare decât cea reținută în actul sancționator, iar valorificarea principiului principiului „ in dubio pro reo”, pentru a statua în favoarea petentului nu trebuie să conducă la înlăturarea prezumției de temeinicie a procesului verbal legal întocmit, prin care s-a constatat fapta cu mijloace tehnice verificate și omologate metrologic.
Jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg subliniază importanța respectării garanțiilor prevăzute de Convenție și în materie contravențională, prin necesitatea de completare a dispozițiilor legale interne cu principiile statuate de instanța de contencios european.
În raport de cele trei criterii și înțelesul dat lor în jurisprudența Curții (calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii), procedura contravențională – situată în dreptul intern în afara penalului, poate fi asimilată – din perspectiva articolului 6 din Convenție, procedurii penale, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, sub aspectul asigurării garanțiilor fundamentale, printre care figurează și prezumția de nevinovăție și aplicarea principiului „in dubio pro reo”.
În egală măsură, Curtea acceptă că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, ci obligă statele ca aceasta să nu depășească o limită rezonabilă și să asigure respectarea drepturilor apărării, sub toate aspectele.
Prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate asimilată procesului verbal de contravenție, privit ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție.
În hotărârea „A. c.României”, Curtea a calificat fapta contravențională ca fiind acuzație în materie penală, unul din criteriile de bază avute în vedere fiind gravitatea sancțiunii, amenda fiind prevăzută alternativ cu închisoarea contravențională.
În cauza C. N. contra României, Plângerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art.6, reținând lipsa prevederii în legea națională a închisorii contravenționale. S-a arătat expres în considerentele hotărârii că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile cauzei, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.
Din jurisprudența constantă a Curții, trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo”.
Concursul dintre cele două prezumții (legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a celui „acuzat”), impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În condițiile în care întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal, se va da curs constatărilor agentului de poliție rutieră, autorizat să folosească instalațiile de supraveghere video și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, după cum rezultă din atestatul de operator radar.
Examinând cauza sub toate aspectele, Tribunalul constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina apelantului petent întrunind elementele constitutive ale contravențiilor pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunile au fost aplicate cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul - petent D. A., cu domiciliul în C., Șoseaua din Vii, nr. 90A, jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în C., jud. C.,, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 244/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond.A. A.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./27.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 703/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 602/2015.... → |
|---|
