Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 602/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1002/254/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.602 /CA
Ședința publică din 22.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. L. O. D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C. ., în contradictoriu cu intimatul S. V. D., cu domiciliul în M. ..8 ., la av. S. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP6552504/24.04.2014, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1505/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._,
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 22.04.2015 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei M. și înregistrată pe rolul acesteia sub nr._ din 08.05.2014, petentul S. V. – D. a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din 24.04.2014 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, solicitând anularea acestuia și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă întrucât, în timp ce conducea autoturismul în apropierea magazinului Domo din zona sensului giratoriu din M., nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, însă sancționarea sa este neîntemeiată dat fiind că, atunci când s-a apropiat de trecerea de pietoni, nu a observat nicio persoană angajată în traversarea străzii.
Petentul a mai arătat că, oricum, vizibilitatea era obturată în integralitate pe partea dreaptă de autoturismele taxi staționate la câțiva centimetri de trecerea de pietoni, contrar dispozițiilor art. 142 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, împrejurare pe care a adus-o la cunoștința agentului constatator însă acesta nu a ținut seama de susținerile sale și chiar a inserat în mod nelegal, ulterior întocmirii procesului – verbal, numele unui martor asistent, deși nu a fost prezentă nicio persoană la momentul constatării faptei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 7 alin. (2), art. 15 și ale art. 17 din OG nr. 2/2001.
Plângerii i-au fost anexate procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 24.04.2014, în original, și copie de pe actul de identitate al petentului și de pe permisul de conducere al acestuia.
Intimata Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a înaintat instanței documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat precum și un CD cu înregistrarea video a abaterii.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din plângerea introductivă referitoare la obturarea vizibilității către partea dreaptă a drumului, apreciind că acestea sunt confirmate de înregistrarea video efectuată de agentul constatator.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri iar, în apărare, intimata a propus, la rândul său, proba cu înscrisuri, probe care, fiind pertinente și utile, au fost admise de instanță; pentru administrarea probei, petentul a mai depus la dosar planșe fotografice.
Prin sentinta civila nr.1505 din 30.09.2014 pronuntata de Judecatoria M. a fost admisa in partea plangerea formulata de petentul S. V. D. si anulat in parte procesul verbal . nr._ din 24.04.2014 in privinta contraventiei prevazuta de art.135 lit.h din RAOUG 195/2002 si inlaturata sanctiunea complementara cosntand in retinerea permisului de conducere, a fost inlocuita amenda contraventionala de 510 lei aplicata pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art.147 alin.1 din RAOUG 195/2002 cu avertismentul.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 24.04.2014 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, petentul S. V. – D. a fost sancționat cu amendă de 340 lei, reprezentând valoarea a 4 puncte amendă, și cu sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, precum și cu amendă de 510 lei, reprezentând valoarea a 6 puncte amendă, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în data de 24.04.2014, la orele 1830, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ având direcția de mers către Șoseaua Constanței, iar la marcajul pietonal din dreptul magazinului Domo nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public și, totodată, nu a avut actul de identitate asupra sa.
Din vizionarea înregistrării video a abaterii, instanța reține, pe de o parte, că vizibilitatea petentului către partea dreaptă a drumului era împiedicată de prezența unui taximetru staționat la circa un metru de trecerea de pietoni, iar, pe de altă parte, că pietonul menționat în procesul verbal de contravenție s-a angajat în traversarea străzii de pe trotuarul din partea dreaptă a direcției de deplasare a petentului fără a se opri vreun moment pentru a se asigura el însuși și exact în momentul în care autoturismul condus de petent se afla la o distanță atât de mică de trecerea de pietoni încât oprirea în siguranță nu ar fi fost posibilă.
Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.
Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța reține că agentul de poliție care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, acesta fiind agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier, iar procesul verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, art. 35 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 prevede că „participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Întrucât petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ către Șoseaua Constanței din municipiul M. și nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător, fără a avea, de asemenea, actul de identitate asupra sa, instanța apreciază că, în mod formal, încadrarea faptelor în dispozițiile legale menționate anterior este corectă.
Cu toate acestea, sub aspectul temeiniciei, în privința primei contravenții reținute în sarcina petentului, instanța constată că prioritatea de trecere este definită (art. 6 pct. 26 din OUG 195/2002) ca fiind „dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice”, în vreme ce, potrivit art. 6 pct. 1 din același act normativ, acordarea priorității presupune „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Totodată, art. 72 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 prevede că „pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor”.
Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale, instanța constată că pietonii, în calitatea lor de participanți la trafic în accepțiunea art. 6 pct. 24 din OUG 195/2002 (persoane fizice care utilizează, la un moment dat, drumul public), au prioritate de trecere, adică au dreptul de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător.
Fără a pune sub semnul îndoielii prioritatea de trecere a pietonilor, exercitată în condițiile prevăzute de dispozițiile legale care o instituie, instanța apreciază că este necesară o examinare atentă a situației de fapt în fiecare caz în parte pentru a verifica dacă, în concret, participantul la trafic care avea obligația acordării priorității, noțiune definită în mod expres, la rândul ei, de legea cadru în materia circulației pe drumurile publice (OUG nr. 195/2002), a nesocotit în mod vădit această obligație.
Din această perspectivă, instanța constată, pe de o parte, că vizibilitatea petentului către partea dreaptă a drumului public era în mod evident împiedicată de prezența unui autoturism tip taxi staționat la circa un metru de trecerea de pietoni, iar această împrejurare îmbracă natura unui caz fortuit, ca și cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei prevăzută de art. 11 alin. (1) din OG nr. 2/2001, câtă vreme dispozițiile art. 142 lit. e) și f) și art. 143 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 prevăd că sunt interzise oprirea sau staționarea autovehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea, precum și la o distanță mai mică de 25 m de colțul unei intersecții.
Pe de altă parte, instanța observă că pietonul la care se face referire în cuprinsul procesului – verbal s-a angajat în traversarea străzii de pe trotuarul din partea dreaptă a direcției de deplasare a petentului exact în momentul în care autoturismul condus de acesta se afla la o distanță atât de mică de trecerea de pietoni încât oprirea în siguranță nu ar fi fost posibilă și că acel pieton nu s-a oprit niciun moment, mai înainte de a începe traversarea străzii, pentru a se asigura la rândul său că manevra pe are o efectuează nu pune în pericol siguranța traficului rutier.
Or, în aceste condiții, instanța apreciază că petentului nu îi revenea, în concret, obligația de a acorda prioritate de trecere acelui pieton, mai ales că oprirea intempestivă a autoturismului de către petent ar fi periclitat siguranța circulației celorlalte autoturisme care se deplasau în aceeași direcție și care se aflau în spatele său și, totodată, s-ar fi soldat cu rămânerea autoturismului, în integralitatea sa, pe marcajul pietonal, împiedicând astfel traversarea de către acel pieton a drumului public prin locul special amenajat în acest sens.
D. urmare, apreciind că petentul nu se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții, instanța constată că sancționarea sa este neîntemeiată motiv pentru care va anula în parte procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 24.04.2014 întocmit de intimată, în privința contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 340 lei, reprezentând valoarea a 4 puncte amendă, aplicată pentru săvârșirea acestei fapte, va înlătura sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere și, totodată, va dispune restituirea acestuia către petent.
În privința celei de-a doua contravenții, petentul nu a făcut dovada că a avut asupra sa actul de identitate, însă instanța reține că, potrivit art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 prevede că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (...)”.
Totodată, potrivit art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care gravitatea faptei este redusă, iar alineatul al treilea al aceluiași articol prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune.
Or, analizând fapta săvârșită de petent prin prisma criteriilor legale de individualizare a sancțiunilor contravenționale anterior menționate, instanța apreciază că sancțiunea amenzii de 510 lei, reprezentând valoarea a 6 puncte amendă, este prea drastică în raport de împrejurarea că petentul a putut fi legitimat în timp real de către agentul constatator, prin consultarea bazei de date informatizate, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că petentul a mai fost sancționat anterior pentru comiterea unei fapte similare.
Prin urmare, apreciind că sancțiunea avertismentului este de natură a realiza atât funcția de constrângere cât și pe aceea de educare a petentului și pentru a-l determina ca pe viitor să-și conformeze conduita dispozițiilor legale edictate în materie contravențională, instanța va înlocui amenda contravențională de 510 lei reprezentând valoarea a 6 puncte amendă, aplicată petentului prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 24.04.2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, cu avertismentul.
Pentru toate considerentele expuse, instanța va admite în parte plângerea, va anula în parte procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 24.04.2014 întocmit de intimată, sub aspectul contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, îl va exonera pe petent de plata amenzii în cuantum de 340 lei reprezentând valoarea a 4 puncte amendă, va înlătura sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere, va dispune restituirea acestuia către petent și va înlocui amenda contravențională de 510 lei reprezentând valoarea a 6 puncte amendă, aplicată petentului prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 24.04.2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, cu avertismentul.”
Intimata IPJ Constanta a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M. .
In motivarea cererii de apel a aratat apelanta ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica, fiind adoptata ca urmare a intrepretarii eronate a probelor administrate, respectiv inregistrarii video pe suport DVD de la momentul comiterii faptei contraventionale si depusa la dosar. Din vizionarea imaginilor inregistrate video se poate constata cu usurinta ca petentul avea posibilitatea si ar fi trebuit sa observe pietonul angajat in traversarea regulamnetara a strazii, din partea sa dreapta, . de mrs pe sens, nu a oprit pentru a acorda priritate ci si-a continuat deplasarea chiar daca pietonul se afla deja pe trecerea de pietoni.
Intiatul-petent a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Vizibilitatea in partea dreapta a vehiculului era obturata de un taxi stationat la nici un metru de trecerea de pietoni. Urmare a numeroaselor plangeri formulate la Primaria M., autoritatea locala a mutat statia de taxi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-intimate, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că apelul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatului-petent a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._ din 24.04.2014 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, prin care a fost sancționat cu amendă de 340 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, precum și cu amendă de 510 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în data de 24.04.2014, la orele 1830, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ având direcția de mers către Șoseaua Constanței, iar la marcajul pietonal din dreptul magazinului Domo nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public și, totodată, nu a avut actul de identitate asupra sa.
Retine instanta de control judiciar ca apelul vizeaza hotararea instantei de fond numai sub aspectul faptei de a nu acorda prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea regulamentara a strazii pe trecerea de pietoni, nu si a faptei de a nu avea asupra sa actul de identitate pentru care instanta de fond a dispus inlocuirea amenzii cu avertismentul.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la controlul de legalitate impus de art.17 din OG 2/2001, in mod corect s-a constatat ca in cauza nu este incident niciunul din motivele de nulitate absoluta, prebazute in mod expres sub sanctiunea nulitatii absolute de catre art.17 dinOG 2/2001.
In ceea ce priveste temeinicia faptei de a nu acorda prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar in traversarea strazii retinute in sarcina petentului prin procesul verbal contestat, instanta de control judiciar retine ca instanta de fond a facut o apreciere gresita a probelor administrate in cauza retinand „ că vizibilitatea petentului către partea dreaptă a drumului public era în mod evident împiedicată de prezența unui autoturism tip taxi staționat la circa un metru de trecerea de pietoni, iar această împrejurare îmbracă natura unui caz fortuit, ca și cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei prevăzută de art. 11 alin. (1) din OG nr. 2/2001”
Din analiza inregistrarii video depusa la dosarul de fond instanta constata ca petentul nu a respectat obligatia de a reduce viteza in apropierea trecerii de pietoni pentru a se asigura ca nu e nici un pieton pe trecere. Faptul ca era un autoturism stationat in apropierea trecerii de pietoni care reducea campul vizual asupra trecerii de pietoni nu poate reprezenta un caz fortuit astfel cum a retinut prima instanta. Conducatorul auto are obligatia sa se asigure la apropierea de o trecere de pietoni, iar existenta unui obstacol care ii reduce campul vizual nu poate constitui in caz fortuit de natura sa inlature raspunderea contraventionala.
Sustinerea petentului prin intampinare ca autoritatile locale au decis schimbarea statiei de taxi din acea zona nu are nicio relevanta juridica in speta.
In consecinta, din rpobele administrate in cauza, instanta de control judiciar apreciaza ca fapta retinuta in sarcina petentului de neacordare a prioritatii de trecere unui pieton este temeinica si legala, motiv pentru care Tribunalul, in temeiul art.480 C. va admite apelul, va schimba in parte hotararea apelata in sensul ca va mentine procesul verbal de contraventie sub aspectul savarsirii faptei prevazuta de art.135 lit.h din RAOUG 195/2002 si a sanctiunii complementare. Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate privind inlocuirea amenzii cu averstismentul pentru fapta petentului de a nu avea asupra sa actul de identitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C. . în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimatul S. V. D., cu domiciliul în M. ..8 ., ., la av. S. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP6552504/24.04.2014, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1505/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
menține procesul verbal de contravenție sub aspectul faptei prevăzute de art.135 lit.h din RAOUG 195/2002.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. O. D. E. C.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond C.T.
Red.decizie jud. E.C./2 ex/18.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 710/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 775/2015.... → |
|---|
