Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 703/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 13807/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 703
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.05.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul-intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., în contradictoriu intimata-petentă .,cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr.41, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1806/21.02.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelantul petent avocat D. B., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei-petente solicită respingerea apelului ca nefondat. Precizează că din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că intimata petentă nu se face în nici un fel vinovată. Arată că persoanele audiate în calitate de martori au arătat că acea persoană s-a prezentat la punctul de lucru al societății în vederea discutării unei eventuale angajări, iar în perioada în care îl aștepta pe reprezentantul legal al societății a fost surprinsă de către reprezentanții I.T.M-ului în bucătărie. Învederează că instanța de fond s-a raportat la circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr. 1806/21.02.2014, Judecătoria C. s-a pronuntat în sensul admiterii în parte a plangerii contraventionale formulate de petenta . împotriva procesului – verbal de contraventie . nr_/22._, intocmit de intimat, îm sensul înlocuirii sanctiunii amenzii contravenționale cu masura AVERTISMENT .
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CT nr._/ 22.05.2013 (f. 33-34), emis de către intimatul I.T.M., S.C. „T.-Bu” S.R.L. a fost sancționată, în baza art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/ 2003 - republicată, privind Codul muncii, cu amendă în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina sa că nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă pentru A. L., persoană primită la muncă anterior controlului din data de 20.05.2013 - ora 1200, efectuat la punctul de lucru al societății, din C., ., unde funcționa restaurantul societății.
Potrivit textului de lege menționat, se sancționează „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică; de asemenea, sancțiunea contravențională aplicată a fost stabilită în limitele prevăzute de lege.
De altfel, se observă că reclamanta nu aduce critici actului contestat, sub aspectul legalității.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Codul Muncii se adresează tuturor angajatorilor și angajaților - persoane fizice sau juridice); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având în vedere aceste principii, instanța constată mai întâi că petenta nu contestă faptul că A. L. ar fi fost identificată la punctul său de lucru, cu ocazia controlului efectuat în data de 20.05.2013, aspect confirmat și de cei trei martori ascultați în cauză.
Aceeași martori au arătat că persoana identificată de inspectorii de muncă fără forme legale de angajare era acolo pentru prima dată, în vederea angajării, ca urmare a unui anunț publicat în acest scop. Totodată, A. L. înseși a confirmat, prin declarația sa, că a fost surprinsă de organele de control în bucătăria restaurantului, echipată cu halat, papuci și batic, unde observa activitățile desfășurate de angajații unității, ajutându-i totodată pe aceștia cu activități ușoare precum spălatul vaselor sau curățatul legumelor. Martora a declarat că a acceptat propunerea angajaților de a acționa în acest fel, în așteptarea conducătorului unității, pentru a susține interviul de angajare. Or, activitățile efectuate de persoana interesată de angajare în bucătăria restaurantului, chiar dacă minore, sunt specifice totuși funcției de ajutor de bucătar, dorită de A. L..
Ulterior controlului, A. L. nu a mai desfășurat activități la S.C. „T.-Bu” S.R.L. și nici nu a fost angajată de această societate.
Judecătoria nu își însușește apărarea făcută de reprezentantul reclamantei în cuprinsul procesului-verbal, precum că A. L. s-ar fi aflat, la momentul identificării sale, în bucătăria unității pentru testarea aptitudinilor personale și profesionale, întrucât nu e incident art. 29 din Codul muncii, pentru simplul motiv că persoana în discuție nu era supervizată de cineva conducerea unității sau desemnată special în acest scop. O asemenea stare de fapt ar fi trebuit dovedită de reclamantă, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă.
Sunt avute în vedere aici prevederile art. 29 din Codul muncii: „(1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea. (2) Modalitățile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel. (3) Informațiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum și aptitudinile profesionale. (4) Angajatorul poate cere informații în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foștii săi angajatori, dar numai cu privire la activitățile îndeplinite și la durata angajării și numai cu încunoștințarea prealabilă a celui în cauză.”
Potrivit art. 1 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/ 2001, „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”. În cazurile în care lipsește vinovăția, o faptă prevăzută de legea contravențională nu poate fi considerată contravenție. Este de reținut însă că, atunci când vinovăția există chiar și sub forma culpei, fapta constituie contravenție.
În cauza pendinte Judecătoria apreciază că fapta a fost săvârșită cu vinovăție, manifestată sub forma intenției, dată fiind prezumția că agentul economic cunoaște prevederile legale aplicabile și, implicit, obligația ce îi incumbă, de a încheia contract individual de muncă cu angajatul, anterior primirii acestuia la muncă.
În concluzie, se apreciază de către instanță că procesul-verbal este legal și temeinic, fapta fiind în mod corect reținută, descrisă și sancționată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța apreciază, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, că amenda contravențională aplicată este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar avertismentul ar putea fi suficient pentru îndreptarea conduitei contravenientei, pe viitor.
Astfel, declarația martorei A. L. (f. 58) se coroborează cu cele declarate de aceeași persoană în fața organelor de control, la momentul efectuării verificărilor în restaurant (f. 23), cât și cu declarațiile celorlalți doi martori propuși de reclamantă (f. 53-54) și anume că se afla în unitate pentru prima zi, dând curs astfel unui anunț publicitar de angajare, însă nu apucase, în intervalul de timp cât a stat în restaurant, să vorbească cu persoanele din conducerea societății, astfel încât, la momentul respectiv nu se încheiase încă contractul de muncă în formă scrisă. Totodată, reiese din declarațiile martorilor că persoana în cauză se afla în incinta bucătăriei de aproximativ o oră, iar celelalte persoane identificate în unitate de inspectorii I.T.M. erau angajate în mod legal.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – intimatul I. T. de munca Constanta, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 13.02.2015.
In motivarea apelului, se invedereaza ca in mod eronat instanta de fond a interpretat actul dedus judecătii, schimbând vadit intelesul acestuia, pronuntând o hotărâre nelegală și netemeinică .
Se arata ca, instanta de fond nu a reținut ca cele constatate și consemnate în procesul – verbal de control . nr_/22.05.2013 – anexa de constatare si măsuri dispuse cu privire la încheierea în forma scrisă a contractului individual de muncă pentru numita A. L. cu termen de realizare 29.05.2013 – act administrativ emis de o autotitate publică ce nu a fost contestat în termenele și conditiile legii contenciosului administrativ . Mai mult, din verificările efectuate în Revisal, contractul de munca al susnumitei nu a fost inregistrat nici până în prezent .
Ori, obligatia angalatorului este de a încheia contractul individual de munca în formă scrisa, în limba romana, înainte de inceperea raporturilor de munca, instituită și supusă unui regim sancționatoriu, de prev art 16 alin 1 C muncii și pe perioada de proba care reprezinta perioada de executare a contractului individual de munca .
Rezulta fara nici un dubiu atitudinea intimatei petente de a eluda dispozitiile legale prin neîncheierea contractului individual de munca în detrimentul salariatului, astfel ca, aplicarea amenzii chiar si excesiva prim limita minima speciala a cuantumului ridicat este justificată.
Apreciaza ca nu se justifica înlocuirea sanctiunii amenzii cu masura avertismentului pentru neindeplinirea obligației prevazute de art 16 alin 1 C muncii, rep, considerata de instanta de judecata ca fiind cu un grad de pericol social scazut – primirea la munca a unei persoane fara a avea incheiat contract individual de munca .
Ori, din actele depuse la dosar, rezulta fara echivoc faptul că scopul sancțiunii contraventionale în cauza nu se poate realiza fără aplicarea amenzii contravenționale .
Se mai arata ca, munca nedeclarată are repercursiuni atât asupra lucrătorului care presteaza munca fărp forme legale si este lipsit de protecția sociala, cât și a angajatorului care este lipsit de posibilitatea legala de a responsabiliza pe lucrător pentru eventualele pagube produse față de acesta .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimata – petenta a formulat si depus intampinare(f 10) solicitand respingerea apelului ca nefundat, și menținerea ca legala si temeinica a hotararii pronuntate .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, instanta de control judiciar constata ca in mod corect, prima instanta a apreciat asupra materialului probator administrat in cauza, in sensul ca in sarcina acesteia, condițiile răspunderii contravenționale sunt îndeplinite, existența faptei si savarsirea acesteia cu nevinovatie nefiind combatute in mod concludent. De altfel, criticile facute de catre petenta au vizat doar faptul ca persoana in cauza gasita cu ocazia controlului nu a fost angajata, intrucat nu se discutasera condititiile de lucru si salarizare, elemente de natura sa duca la existenta unei intelegeri anterioare intre angajat si angajator .
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului sub aspectul temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina sa, Tribunalul va retine ca instanta de fond in mod judicios a analizat si acest aspect dand valenta probatoriului administrat in cauza si din care a reiesit faptul ca persoana numitei A. L. se afla in incinta societatii in vederea constatarii conditiilor de munca si al modalitatii in care se lucreaza in acea unitate, neexistand vreo dovada categorica din care să rezulte ca aceasta si presta activitatea efectiv .
De altfel, instanta de fond retine in considerentele hotararii faptul ca nu isi insușeste punctul de vedere al reprezentantului petentei, potrivit caruia persoana in cauza la momentul indentificarii sale, in bucătăria unității pentru testarea aptitudinilor personale si profesionale, intrucat nu sunt incidente dispozitiile art 29 C muncii, pentru simpul motiv ca aceasta nu era supervizata de cineva din conducerea unitatii sau anume desemnata de aceasta .
Raportat la critica apelantei – intimate cu privire la necontestarea in contencios administrativ a actului administrativ intitulat proces – verbal de control si anexa acestuia, Tribunalul va retine ca acest aspect nu prezinta o relevanta deosebita in analiza actului constatator in sine – procesul – verbal de control descriind in fapt si in mod detaliat cele constatate si masurile care se impun a fi aduse la indeplinire in cel mai scurt timp de catre angajator – societatea controlata .
De asemenea, acest act in economia celor retinute de instanta de fond cu privire la fapta in sine si procesul – verbal de control, Tribunalul va retine ca analiza instantei de fond s –a circumscris in mod corect analizarii legalitatii si temeiniciei actului constatator – reprezentat de procesul – verbal de contraventie, si care sub anumite aspecte este completat de procesul – verbal de control . De altfel, cele doua acte administrative nu reprezinta doua aspecte independente unul de celalat, ci ele se impletesc si se completeaza reciproc . De altfel, asa cum rezulta din considerente sentintei apelate, instanta de fond a analizat corect aspectele de legalitate si temeinicie, concluzionand ca fapta in sine nu poate fi una de neprimire . Simplul fapt al reindividualizarii sanctiunii amenzii de către instanta de fond, nu poate reprezenta una de neanalizare a legalitatii si temeiniciei faptei contraventionale in sine, ci doar una de apreciere asupra modalitatii in care caracterul punitiv are prioritate inaintea celui preventiv .
In ceea ce priveste critica apelantei – intimate privind individualizarea sanctiunii contraventionale aplicate prin prisma aprecierii gravitatii faptei, Tribunalul va retine in mod corect instanta de fond a apreciat ca sanctiunea amenzii contraventionale este una mult prea drastica in raport de situatia concreta in care s –a produs fapta in sine .
De altfel, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va retine ca fapta in sine reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilitatea si siguranta in munca, dar si a beneficiilor pe care orice salariat trebuie sa le realizeze prin dovada faptica a muncii desfasurate, a venitului incasat si a platilor efectuate catre autoritatile competente pentru somaj, pensie, asigurari sociale de sanatate, dar si a apararii angajatorului prin fapta angajatului, dar si al verificarii conditiilor si a modalitatii concrete – prin referire la perioada efectiv lucrata, la conditiile in care urma sa se desfasoare programul de lucru si nu in ultimul rand al demonstrarii fara nici un dubiu a intelegerii existente intre angajat si angajator cu privire la salariul si plata acestuia pentru munca depusa .
Din fisa de identificare luata de inspectorii ITM numitei A. L. ( f 23 ) rezulta fara nici un dubiu - modalitatea concreta in care aceasta se afla in incinta unitatii, dar si data aferenta – respectiv aceeasi data cu cea a constatarii contraventiei . Mai mult, nici un alt aspect, din activitatea societatii cu privire la incheierea contractelor individuale de munca angajatilor, a transmiterii acestora in mod legal si latim, nu a fost evidentiat de catre agentii constatatori, si care prin continutiatea lor ar fi condus la aprecierea gradului de pericol social concret cu privire la stabilitatea si siguranta raporturilor de munca .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire al relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale, insa aplicarea sanctiunii pecuniare trebuie sa aiba in vedere nu numai criterii de natura obiectiva – ci si subiectiva, aceea de intrare in legalitate in cel mai scurt timp . .
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., în contradictoriu intimata-petentă .,cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr.41, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1806/21.02.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. G. M.
Red.decizie jud. L.V.M.
2 ex/ 26.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 471/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 710/2015.... → |
|---|
