Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 471/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 3554/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 471
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – F. N.
JUDECĂTOR – D.-R. C.
GREFIER – I. Török
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție – PV ._, promovat de apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR, cu sediul în sector 1, București, .. 38, în contradictoriu cu intimata-petenta . SRL, cu sediul în ., J. Călărași, îndreptat împotriva sentinței civile nr.9123/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la ședința de judecată, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 pct. 2 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, apelantul-intimat a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Față de dispozițiile art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 17.06.2013, sub nr.3._, petenta S.C. A. T. C. S.R.L., cu sediul social în comuna Lupsanu, . Călărași, înmatriculată la O.R.C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul intimatul I. de S. pentru Controlul în T. Rutier, cu sediul în București, Bulevardul D. G., nr.38, Sector 1, și cu sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în C., Bulevardul 1 Decembrie 1918, nr.2, . C., prin împuternicit legal consilier jr. G. L. M., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/31.05.2013;
- în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că, la data de 31.05.2013, s-a întocmit Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, conform căruia petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 12.000,00 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art.4 pct.4 din H.G. nr.69/2012, respectiv în urma verificărilor și în urma cântăririi autotractorului s-a constatat depășirea masei totale maxim autorizate, depașirea fiind de 0,56 % .
În referire la circumstanțele în care a fost constatată fapta contravențională, se învederează următoarele:
- la data menționată, societatea petentă efectua un transport de porumb vrac pe ruta Oltenița - C., conform avizului de însoțire a mărfii nr.4663, emis de S.C. Ameropa Granis S.R.L.;
- la momentul opririi pentru efectuarea controlului, conducătorul auto a prezentat actele mașinii și documentele de însoțire a mărfii, iar autovehicul a fost cântărit de organele de control;
- după cântărire și după verificarea documentelor, conducătorului auto i s-a spus că își poate continua drumul, fără ca organele de control să îi prezinte tichetul de cântărire și să îi comunice depășirea limitei de greutate maxim admise;
- tichetul de cântărire nu a fost comunicat petentei până la data introducerii acțiunii;
- în conținutul actului sancționator au fost inserate . tipul aparatului cu care s-a efectuat cântărirea, masa maxim autorizată a autotractorului (18 tone), depășirea masei maxim autorizate cu 0,56%, dar fără a fi specificate greutatea autotractorului și bonul de cântar.
Cu privire la cererea subsidiară, petenta învederează că sancțiunea aplicată este disproporționată față de dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/31.05.2013 (filele nr.6 -7, din dosar); AE nr._/30.05.2013 (fila nr.8, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 07.08.2013, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași și, pe fondul cauzei, și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 31.05.2013, orele 14:30, au fost depistate autotractorul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca_ deținute spre utilizare de petentă, copie conformă nr._, conduse de numitul G. V., în timp ce efectua transport rutier de marfuri contra cost, conform AE nr._/30.05.2013, ce transportau porumb de origine română, recolta 2012, încărcare Rom Siloz Oltenița, și, în urma cântăririi ansamblului cu instalația de cântărire din dotare, s-a constatat că s-a depășit masa totală maxim autorizată de 40 tone prevăzută de lege, ansamblul cântărind 40,35 tone, rezultând o depășire de 0,56% - faptă prevăzută de art.4 pct.9 din H.G. nr.69/2012 și sancționată de art.7 alin. din același act normativ.
Cu privire la norma de incriminare, se arată că fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută totodată și de O.G. nr.43/1997, însă, la stabilirea încadrării juridice, agentul constatator a avut în atenție principiul conform căruia se aplică sancțiunea mai ușoară atunci când pentru una și aceeași faptă sunt prevăzute mai multe sancțiuni.
În referire la înscrisurile atașate întâmpinării, intimatul a arătat că:
(1). din înscrisurile Raport de verificare metrologică nr.48/14.11.2012, Buletin de verificare metrologică nr.004H86/15.11.2012, Proces verbal de control metrologic nr. CT-037-027/16.09.2012, rezultă că instalația de cântărire este verificată metrologic de către Biroul Român de Metrologie Legală;
(2). din punct de vedere legal, amplasamentul pe care s-a efectuat cântărirea nu necesită omologare; aparatul pentru cântărire este un aparat mobil, care poate fi amplasat în orice zonă ce nu prezintă urme de gropi, pietre de dimensiuni mari, etc. (conform raportului de verificare metrologică și cărții tehnice a aparatului);
(3). tichetul de cântărire a fost comunicat conducătorului auto;
(4). AE nr._/30.05.2013 nu poate cfi avut în atenție întrucât nu cuprinde greutatea reală a încărcăturii.
Sub aspectul legalității actului sancționator, intimatul arată că singurele motive de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, acestea nefiind incidente în speță. Mai mult, în speță nu poate fi reținut niciunul dintre cazurile care înlătură răspunderea contravențională.
În referire la cerera subsidiară formulată de petentă, intimatul învederează că nu este de acord cu înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat: art.205 - art.208 C.proc.civ.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; O.G. nr.37 din 7 august 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora; O.G. nr.43/1997 rep. cu modificările și completările ulterioare, privind regimul juridic al drumurilor; OMTInr.980/2011; H.G. nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr.1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul onstatării acestor încălcări.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: Weigh ticket_/2013 (fila nr.23, din dosar); AE nr._/30.05.2013 (fila nr.24, din dosar); Scrisoare de T. CMR (fila nr.25, din dosar); bon descărcare din aparatul tahograf existent la bordul autovehiculului (fila nr.27, din dosar); CI a conducătorului auto și cartea de identitate a autovehiculului (fila nr.28, din dosar); C. Conformă nr._ (fila nr.29, din dosar); Raport de verificare metrologică nr.48/14.11.2012 (fila nr.30, din dosar); Buletin de verificare metrologică nr.004H86/15.11.2012 (fila nr.31, din dosar); Proces verbal de control metrologic nr. CT-037-027/16.09.2012 (fila nr.32, din dosar); extras din cartea tehnică a aparatului de cântărit (fila nr.33, din dosar);
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.21, din dosar).
La termenul de judecată din data de 02.10.2013, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale, cu consecința declinării spre competentă soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.10.2013, sub același număr de dosar.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la 08.01.2014 și respectiv la 11.02.2014 , intimatul a învederat instanței următoarele:
(1). a depus la dosarul cauzei tichetul de cântărire nr._/2013 în traducere autorizată din limba engleză în limba română, drept pentru care înțelege să solicite cheltuieli de judecată în cuantum de 53,00 lei, reprezentând contravaloarea traducerii autorizate (filele nr.43 - 45);
(2). bonul privind descărcarea efectuată din aparatul tahograf montat la bordul autovehiculului cuprinde descărcarea și citirea timpilor de conducere și de odihnă cu ajutorul softului Downloadkey;
(3). pentru descărcarea efectuată din aparatul tahograf nu este necesar un aparat special verificat metrologic (conform adresei nr.3988/11.12.2008 emise de ARR și manualului de utilizare a fostului - filele nr.29 și 30, din dosar).
La termenul de judecată din data de 05.03.2014, instanța a pus în discuție fondul cauzei și a rămas în pronunțare, cauza fiind însă repusă pe rol la 09.04.2014.
La termenul de judecată din data de 12.05.2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către C.N.A.D.N.R. S.A. pentru a se comunica dacă locul unde a fost efectuată cântărirea ansamblului aparținând petentei (DN39, . Agigea), la data de 31.05.2013, îndeplinește condițiile din Manualul de Utilizare a Sistemului Portabil de Cântărire PW-10 (filele nr.49 - 50, din dosar).
La termenul de judecată din data de 01.09.2014, instanța a pus din nou în discuție fondul cauzei și a rămas în pronunțare, părțile depunând în termenul de amânare a pronunțării concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 9123/15.09.2014 Judecătoria C. a admis în parte plângerea contravențională, a redus cuantumul amenzii aplicate de la_ lei la 8000 lei și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, reținând următoarele:
„În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 17.06.2013, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat (04.06.2013) în condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizeazălegalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I.Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Cu titlu preliminar, instanța reține că petenta invocă insuficienta descriere a faptei contravenționale, apreciind că descrierea faptei s-a făcut în termeni generici fără a se indica tipul și . cu care s-a efectuat cântărirea, numarul bonului de cântar.
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Din cuprinsul actului sancționator contestat, instanța reține că agenții constatatori au consemnat următoarele în descrierea faptei: În data de 30.05.2013, pe DN39 intrare A4 - zona P. Agigea, ora 17:03, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul de autovehicule format din autotractorul_ și semiremorca_ utilizate de S.C. Agrotransport C. S.R.L., copie conformă nr._, valabilă până la 26.05.2015, conduse de conducătorul auto G. V., CNP_, care efectua transport rutier de mărfuri conform avizului de însoțire a mărfii . nr._ din 30.05.2013 și a scrisorii de transport CMR. În urma verificărilor și a efectuării cântăririi cu instalația 4311 tip PW-10, seria_/_, s-a constatat depășirea masei totale maxim autorizate pe autotractor. Masa maxim autorizată pe autotractor din certificatul de înmatriculare nr._ este de 18 tone, iar depășirea rezultată este de 0,56%, încălcând prevederile din H.G. nr.69/2012 art.4 pct.9.
Norma de incriminare, respectiv art.4 alin.1 pct.9 din H.G. nr.69/2012 privind transporturile rutiere prevede: Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 9. efectuarea transportului rutier de mărfuri cu depășirea cu până la 20% a masei totale maxime autorizate pentru vehiculele cu o încărcatură utilă admisibilă care depășește 12 tone sau cu până la 25% a masei totale maxime autorizate pentru vehicule cu o încărcătură utilă admisibilă care nu depășește 12 tone;
Raportat la descrierea faptei contravenționale, astfel cum aceasta a fost înscrisă în actul sancționator și la norma de incriminare precitată, instanța constată că motivele de nulitate invocate de petentă sunt neîntemeiate, întrucât enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei permite instanței să verifice atât tipicitatea (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare) și antijuridicitatea faptei (dacă ea contravine ordinii juridice), cât și vinovăția pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție). Aceasta întrucât:
-în descrierea faptei se arată clar și în concret, iar nu în termeni generici, în ce a constat nerespectarea art.4 alin.1 pct.9 din H.G. nr.69/2012;
-descrierea faptei nu este o de reproducerea in terminis a normei de incriminare întrucât cuprinde într-o formă condensată mențiuni cu privire la faptă și la circumstanțele concrete ale acesteia (cine a condus, elemente de identificare ale conducătorului auto, locul săvârșirii faptei, ansamblul de autovehicule supuse verificării, înscrisurile care însoțeau transportul de mărfuri, datele de identificare ale aparatuluib cu care s-a efectuat cântărirea, procentul cu care s-a depășit masa totală maxim autorizată)
-agentul constatator a identificat elementul material al laturii obiective a contravenției (depășirea masei totale maxim autorizate pe autotractor) în condiții circumstanțiate (În data de 30.05.2013, pe DN39 intrare A4 - zona P. Agigea, ora 17:03, .... ansamblul de autovehicule format din ..., copie conformă ...., conduse de ...., care efectua transport rutier de mărfuri conform .... În urma verificărilor și a efectuării cântăririi cu .....)
-toate aceste aspecte permit instanței să compare fapta concretă, cu modelul abstract al faptei sancționabile, pentru a vedea dacă întrunește toate cerințele impuse de legiuitor
-descrierea faptei este suficient de precisă și permite instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale.
Nu pot fi reținute criticile formulate de petentă cu referire la tipul și . cu care s-a efectuat cântărirea de vreme ce în descrierea faptei s-a menționat efectuarea cântăririi cu instalația 4311 tip PW-10, seria_/_. De altfel, este de reținut că, inițial, prin cererea de chemare în judecată, petenta a recunoscut că acest aspect este înscris în actul sancționator, revenind apo și susținând contrariul prin concluziile scrise depuse la dosar.
Cât privește numarul bonului de cântar, instanța apreciază că acest amănunt nu are relevanță în descrierea faptei contravenționale atâta vreme cât intimatul a făcut dovada existenței acestui înscris, din conținutul lui rezultând cu claritate datele obținute prin cântărire (fila nr.12, din dosar). În plus, este cu totul neverosimilă susținerea petentei cu privire la necomunicarea bonului de cântar către conducătorul auto. Acesta era direct interesat să afle rezultatul cântăririi și să constate singur dacă se afla sau nu în vreunul dintre cazurile de nerespectare a încărcăturii maxim admise. Conducătorul auto este totuși un profesionist aflat în slujba unui operator de transport, ceea cce cu greu s-ar putea imagina că nu a solicitat și nici nu a primit bonul de cântar.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
În sensul considerentelor reținute la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 31.05.2013, petentei S.C. A. T. C. S.R.L. i s-a întocmit Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, fiind sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 12.000,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 alin.1 pct.9 din H.G. nr.69/2012 privind transporturile rutiere și sancționate de art.7 alin.1 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei depășirea masei totale maxim autorizate pe autotractor cu 0,56%.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată juridic în dispozițiile art.4 alin.1 pct.9 din H.G. nr.69/2012 privind transporturile rutiere - dispoziții potrivit cărora: Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 9. efectuarea transportului rutier de mărfuri cu depășirea cu până la 20% a masei totale maxime autorizate pentru vehiculele cu o încărcatură utilă admisibilă care depășește 12 tone sau cu până la 25% a masei totale maxime autorizate pentru vehicule cu o încărcătură utilă admisibilă care nu depășește 12 tone;.... .
Continuând analiza actului atacat sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța constată că, în cuprinsul acestuia, s-a aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii contravenționale în cuantum de 12.000,00 lei, conform art.7 alin.1 din H.G. nr.69/2012 privind transporturile rutiere.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ. din 1864 (text legal în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, conform art.230 lit.a din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoașteprezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății,sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Petenta nu a produs nicio probă în susținerea plângerii formulate, simplele afirmații conform cu care situația de fapt reținută în actul sancționator nu ar corespunde realității nefiind de natură să înlăture prezumția de adevăr de care se bucură actul contestat.
Din cuprinsul bonului de cântar rezultă cu claritate cantitățile constatate prin cântărire, respectiv (fila nr.12, din dosar):
-pentru camion
-limita - 40 tone
-încărcătura - 40,35 tone
-supraîncărcare - 0,35 tone reprezentând 0,88%
-pentru tractor
-limita - 18 tone
-încărcătura - 18,10 tone
-supraîncărcare - 0,10 tone reprezentând 0,56%
Instanța apreciază ca neîntemeiată pretenția petentei cu privire la omologarea amplasamentului unde a fost efectuată cantărirea. În această apreciere, instanța își însușește argumentele formulate de intimat în sensul că:
(1). Pentru cântarul sistem portabil PW-10 TENZOVAHY se impune verificarea metrologică.
Intimatul a probat faptul că instalația de cântărire era verificată metrologic de către Biroul Român de Metrologie Legală, prin înscrisurile Raport de verificare metrologică nr.48/14.11.2012, Buletin de verificare metrologică nr.004H86/15.11.2012, Proces verbal de control metrologic nr. CT-037-027/16.09.2012 (filele nr.30 - 32, din dosar).
(2). Amplasamentul pe care s-a efectuat cântărirea nu necesită omologare din punct de vedere legal.
Acest aspect rezultă din raportul de verificare metrologică a aparatului și din cartea sa tehnică. Din înscrisurile anterior menționate, se deduce că aparatul pentru cântărire este un aparat mobil, care poate fi amplasat de către agentul constatator în orice zonă care nu prezintă urme de gropi, pietre de dimeniuni mari, etc. (filele nr.30, 33, dosar atașat; filele nr.30 - 31, din dosar).
(3). Împrejurarea că verificarea metrologică a aparatului de cântărit se face la Timișoara nu înseamnă că operațiunea de cântărire ar trebui efectuată doar în Timișoara - aspect pe care instanța îl apreciază ca fiind de domeniul evidenței față de finalitatea urmărită prin efectuarea unor controale de acest tip, anume aceea de a se verifica respectarea normelor în materie în efectuarea transportului rutier de mărfuri indiferent de ruta aleasă pentru transpot.
În plus, instanța reține că prin răspunsul depus la dosarul cauzei la data de 12.08.2014, C.N.A.D.N.R. S.A. (administratorul drumului public pe care s-a efectuat cântărirea) a învederat că în zona Km 8+400, partea dreaptă pe sensul de mers C. - M., există o bandă de accelerare pe care temporar se poate realiza operația de cântărire (fila nr.53, din dosar).
2.4.Încadrarea juridică:
Față de situația de fapt reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petenteia fost încadrată în dispozițiile art.4 alin.1 pct.9 din H.G. nr.69/2012 privind transporturile rutiere, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată art.7 alin.1 din același act normativ este textul legal care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.7 alin.1 din HG. nr.69/2012 privind transporturile rutiere: Contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.
Pentru săvârșirea faptei prevăzute art.4 alin.1 pct.9 din H.G. nr.69/2012 privind transporturile rutiere, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 12.000,00 lei.
Instanța constată că amenda contravențională a fost aplicată spre maximul special prevăzut art.7 alin.1 din G. nr.69/2012 privind transporturile rutiere.
4. Asupra cererii subsidiare:
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii este necesară pentru ca societatea petentă să își revizuiască pe viitor atitudinea față de legislația în materie. Că o reevaluare a comportamentului petentei față de valorile sociale ocrotite de norma de incriminare se impune cu prisosință, rezultă din istoricul contravențiilor pe care aceasta le înregistrează. Instanța reține că intimatul a depus la dosarul cauzei un printing din baza națională de date a Autorității Rutiere Române – A.R.R. din care rezultă că petenta, operator de transport rutier de mărfuri, nu se află la prima abatere contravențională, având în portfoliu până la data prezentei hotărâri, șapte procese verbale de contravenție (identificate prin ., dată, cu indicarea vehiculelor aparținând petentei - filele nr.55 - 60, din dosar).
Prin urmare, petenta nu se află la prima abatere contravențională în materia transportului rutier, ceea ce în aprecierea instanței reprezintă un argument nefavorabil înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Instanța apreciază, de asemenea, că se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii, în acord cu exigențele principiului proporționalității, față de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare. Sub acest aspect, instanța reține că petenta a depășit limita de greutate maxim admisă pe axă cu doar 100 kg., respectiv cu 0,56%, fără ca această depășire să fi produs vreo urmare socialmente periculosă - astfel că nu se justifică aplicarea maximului special al amenzii prevăzut de norma de incriminare. În opinia instanței, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale spre minimul special este de natură să imprime societății petente corectarea atitudinii față de legislația în materia transportului rutier, cu consecința respectării acesteia.”
Împotriva sentinței civile nr. 9123/15.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. a declarat apel intimatul, criticând soluția primei instanța numai cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată.
S-a arătat în motivarea apelului că, deși intimatul a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 53 lei, reprezentând taxă de traducere din limba engleză în limba română a tichetului de cântărire nr. 26/2013, prima instanță a reținut în mod eronat că instituția intimată nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat prevederile NCPC.
Petenta – intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat tribunalul reține următoarele:
În baza art. 477 alin. 1 NCPC instanța de control va proceda la rejudecarea fondului numai cu privire la partea din sentința civilă nr. 9123/15.09.2014 apelată, anume la soluția cu privire la cheltuielile de judecată.
Instanța de control reține că potrivit art. 453 alin. 1 NCPC partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere că prin sentința civilă ce face obiectul apelului s-a admis doar în parte plângerea contravențională, fiind menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de contravenție contestat, se reține că intimata – petentă a pierdut procesul și poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză apelantul a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 53 lei, în sensul art. 451 alin. 1 NCPC, dovedite prin chitanța și factura de la fila 15 dosar de fond, reprezentând contravaloarea traducerii autorizate a tichetului de cântar.
De asemenea, prin notele scrise depuse la 08.01.2014 la dosar (fila 11 dosar fond), apelantul – intimat a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, instanța de control reține a fi îndeplinite condițiile art. 453 alin. 1 NCPC, prima instanță reținând în mod eronat că apelantul nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite apelul și în baza art. 480 alin. 2 NCPC va schimba în parte sentința apelată, dispunând obligarea intimatei-petente la plata către apelantul-organ constatator a sumei de 53 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR, cu sediul în sector 1, București, .. 38, în contradictoriu cu intimata-petenta . SRL, cu sediul în com. ., J. Călărași, îndreptat împotriva sentinței civile nr.9123/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată.
Dispune obligarea intimatei petente la plata către apelantul-organ constatator a sumei de 53 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. N. D.-R. C.
GREFIER,
I. Török
jud.fond. C.I.
red./dact.jud. F.N.
25.05.2015 / 4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 777/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 703/2015.... → |
|---|
