Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 572/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 572/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 4733/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 572/APCA
Ședința publică din data de 21.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. N.
JUDECĂTOR – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului promovat de apelant intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 956/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, intimată petentă fiind . SRL, cu sediul în Medgidia, .. 51, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 21.04.2015, iar față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 20.06.2013, sub nr._, petenta S.C. H. ȘI N. S.R.L., prin reprezentant legal administrator T. NAMIE, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CONSTANTA, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.06.2013.
Prin sentința civilă nr. 956/06.06.2014 Judecătoria Medgidia a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda aplicată cu avertismentul, reținând următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/05.06.2013, petenta S.C. H. ȘI N. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. DE MUNCĂ C. cu amendă în cuantum de cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modif. (Codul muncii), în sarcina sa reținându-se că, în calitate de angajator, a primit la muncă pe numitul D. C., începând cu data de 03.06.2013 fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, încălcându-se prev. art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
În drept, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
De asemenea, conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, anterior citat, această faptă fiind sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța constată că petenta nu a înțeles să conteste situația de fapt reținută de către agenții constatatori, solicitând reindividualizarea sancțiunii aplicate, raportat la pericolul social concret produs prin săvârșirea faptei contravenționale.
În raport de situația de fapt descrisă de organele de constatare și necontestată de către petentă, instanța constată că apreciază procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind temeinic, fapta reținută existând și fiind săvârșită cu vinovăție de către petentă.
Sub aspectul sancțiunii principale aplicate petentei, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea principală ce i-a fost aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 30.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale petentei, instanța considerând că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins, în speță, și prin înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Analizând reglementările în domeniul inspecției muncii, cu precădere dispozițiile Legii nr. 53/2003, se constată că scopul acestora este de a preveni și de a sancționa cazurile de ,,muncă nedeclarată”, așa zisa ,,muncă la negru”.
Raportat la criteriile de determinare a pericolului social concret al faptei săvârșite și la faptul că numitul C. D. a prestat în beneficiul petentei doar o zi de muncă, fără a avea contract individual de muncă încheiat, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale în cauza de față se poate realiza și fără aplicarea amenzii contravenționale, prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Spre acest final, instanța amintește că orice sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Cum din procesul-verbal de contravenție și din probele administrate în cauză nu rezultă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, chiar și în cuantum minim, scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentă și a modifica procesul-verbal contestat, în sensul de a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea către petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale, neglijența în obligațiilor ce îi incumbă fiind de natură a atrage sancțiuni mai grave.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel organul constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că însuși legiuitorul a apreciat că această faptă prezintă un grad ridicat de pericol social față de limitele speciale ale amenzii prevăzute de lege, astfel, în mod nelegal a fost înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul, fiind aplicată amenda minimă iar petentul nu a dovedit existența unor motive care să atenueze gradul de pericol social al faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 NCPC.
Intimata petentă nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/05.06.2013, petenta S.C. H. ȘI N. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modif. (Codul muncii), în sarcina sa reținându-se că, în calitate de angajator, a primit la muncă pe numitul D. C., începând cu data de 03.06.2013 fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, încălcându-se prev. art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.
Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale apare ca neîntemieată.
Tribunalul apreciază însă că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Este adevărat că pentru contravenția reținută în sarcina intimatei petente, agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Tribunalul apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă – 10.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale recurentei petente.
Prin urmare, controlul judiciar relevă că judecătorul fondului s-a raportat corect la dispozițiile art.21 alin.3 din OG.2/2001, în analiză a avut în vedere criteriile consacrate de dispoziția legală menționată, în raport de care a procedat la reindividualizarea sancțiunii, măsură permisă de art.7 alin.3 din OG.2/2001, care dispune că „ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelant intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 956/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, intimată petentă fiind . SRL, cu sediul în Medgidia, .. 51, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2015.
P., JUDECATOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.D.I.
Tehnodact.jud.A.L.N./12.05.2015
4 ex.
emis 2 .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 573/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
