Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 769/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 769/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 25/118/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 769
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. N.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. R., cu domiciliul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR C., cu sediul în C., ., J. C., chemat în garanție A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (ANSVSA), cu sediul în București, Piața Presei Libere, nr. 1, Corp D1, Sector 1, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, dată la care instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015 când, după ce a constatat că, prin Serviciul Registratură, reclamantul și pârâta au depus concluzii scrise, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 06.01.2015 sub nr._, reclamantul L. R. a chemat în judecată pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei să calculeze și să acorde reclamantului sumele ce i se cuvin în temeiul art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 pentru exercitarea temporară a funcției de director executiv adjunct al Direcției S. Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C., începând cu data de 11.07.2013 și până în prezent.
În motivare reclamantul a arătat că în calitate de angajat al Direcției S. Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C., în funcția publică de consilier superior, în data de 11.07.2013, potrivit Ordinului A.N.S.V.S.A nr. 692/11.07.2013 a fost desemnat să exercite atribuțiile de director executiv adjunct cu caracter temporar, până la ocuparea postului în condițiile legii.
Reclamantul a susținut că la data de 04.10.2013 a solicitat în scris Autorității Naționale S. Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București lămuriri pentru neacordarea dreptului salarial însă răspunsul a fost neîntemeiat.
A arătat reclamantul că a fost emis Ordinul nr. 1350/24.12.2013 în care se menționează că beneficiază de salariul aferent funcției publice de conducere pe care o exercită temporar, pentru ca prin Ordinul nr. 1351/30.12.2013 să se stipuleze că încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 1350/24.12.2013, nefăcându-se nicio mențiune cu privire la Ordinul nr. 692/11.07.2013, în baza căruia și-a continuat activitatea de director executiv adjunct.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, art. 1469 C.civ., art. 15 alin. 1, art. 20 și art. 53 din Constituția României.
În probațiune a depus înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin adresa nr._/01.11.2013 emisă de A.N.S.V.S.A. București s-a arătat că reclamantului i s-au delegat atribuțiile specifice de director executiv adjunct conform art. 45 din Legea nr. 188/1999 iar în perioada delegării acestor atribuții salarizarea va fi cea corespunzătoare funcției publice de execuție de consilier, grad profesional superior.
Pârâta a chemat în garanție A. Națională S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București, pentru ca în cazul admiterii acțiunii principale, aceasta să fie obligată, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce instituției pârâte fondurile necesare punerii în executare a sentinței.
Chemata în garanție a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că admiterea cererii de chemare în garanție este condiționată de o culpă a acesteia, ceea ce nu există în speța de față.
Cu privire la acțiunea principală, a arătat că Ordinul nr. 692/11.07.2013 și-a încetat efectele odată cu emiterea Ordinului nr. 1350/24.12.2013 și ocuparea postului de conducere vacant.
A mai arătat că reclamantul nu mai exercită nicio funcție publică de conducere din luna iulie 2013.
În drept a invocat prevederile art. 72-74 C.proc.civ., O.G. nr. 42/2004, H.G. nr._/2009 și Legea nr. 188/1999.
S-a administrat proba înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 962/11.07.2013 emis de A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor s-a dispus desemnarea, începând cu 11.07.2013 a reclamantului L. R., să exercite atribuțiile de Director Executiv Adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C., cu caracter temporar, cel mult până la ocuparea funcții în condițiile legii.
Ulterior a fost emis de aceeași instituție ordinul nr. 1350/24.12.2013 prin care s-a dispus ca începând cu 01.01.2014 reclamantul să exercite cu caracter temporar funcția publică vacantă de Director Executiv Adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C. iar prin Ordinul nr. 1351/30.12.2013 s-a dispus ca începând cu 01.01.2014 își va înceta efectele ordinul precedent.
În drept, conform art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999: „Daca salariul corespunzator functiei publice pe care o exercita cu caracter temporar este mai mare, functionarul public are dreptul la acest salariu”.
În speță sunt aplicabile aceste dispoziții, întrucât pe de o parte Ordinul nr. 692/11.07.2013, față de înscrisurile depuse la dosar de părți, este în vigoare și își produce efectele și în prezent, iar pe de altă parte prin acest ordin reclamantul a fost desemnat temporar într-o funcție publică de conducere, respectiv cea de director executiv adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C., pentru care salariul este mai mare decât cel primit în funcția de bază.
Susținerile pârâtei conform cărora ar fi aplicabile dispozițiile art. 45 din Legea nr. 188/1999 sunt neîntemeiate, Ordinul nr. 692/11.07.2013 fiind emis în aplicarea dispozițiilor art. 92 din lege, nefiind în speță vorba de delegare a unor atribuții specifice unei alte funcții deținute de reclamant ci de o desemnare temporară în funcție de conducere.
Instanța mai reține că apărările chematei în garanție, potrivit cărora Ordinul nr. 692/11.07.2013 nu mai este în vigoare sunt neîntemeiate. Astfel, deși potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 1350/24.12.2013, Ordinul nr. 692/11.07.2013 și-ar fi încetat efectele, Ordinul nr. 1350/24.12.2013 prevăzut a intra în vigoare de la 01.01.2014 nu a mai intrat în vigoare și nu a produs niciun efect juridic, prin urmare nici cel de abrogare tacită a Ordinului nr. 692/11.07.2013, întrucât prin Ordinul nr. 1351/30.12.2013 s-a dispus ca Ordinul nr. 1350/24.12.2013 să își înceteze efectele de la 01.01.2014.
Prin urmare, având în vedere că Ordinul nr. 1350/24.12.2014 nu a mai intrat în vigoare, nu a produs efectul de abrogare a Ordinului nr. 692/11.07.2013 care a rămas în vigoare și în prezent, astfel că reclamantul exercită încă în baza acestuia funcția de conducere de director executiv adjunct.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea reclamantului și va obliga pârâta să acorde reclamantului sumele ce i se cuvin în temeiul art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 pentru exercitarea temporară a funcției de director executiv adjunct al Direcției S. Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C., începând cu 11.07.2013 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține că refuzul pârâtei de a calcula și plăti reclamantului sumele ce i se cuvin în temeiul art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 este strâns legat de refuzul chematei în garanție de a recunoaște reclamantului acest drept.
Prin urmare, având în vedere și faptul că președintele instituției pârâte este ordonator principal de credite, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție să aloce către pârâtă fondurile necesare punerii în executare a sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. R., CNP:_, cu domiciliul în C., ., J. C., împotriva pârâtei DIRECTIA S. VETERINARA si pentru SIGURANTA ALIMENTELOR CONSTANTA, cu sediul în C., ., J. C..
Obligă pârâta să calculeze și să acorde reclamantului sumele ce i se cuvin în temeiul art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 pentru exercitarea temporară a funcției de director executiv adjunct al DIRECTIEI S. VETERINARE si pentru SIGURANTA ALIMENTELOR CONSTANTA, începând cu data de 11.07.2013 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
Admite cererea de chemare în garanție a AUTORITĂȚII NAȚIONALE SANITARE VETERINARE ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (ANSVSA), cu sediul în București, Piața Presei Libere, nr. 1, Corp D1, Sector 1, formulat de pârâtă.
Obligă chemata în garanție A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ și pentru SIGURANȚA ALIMENTELOR să aloce către pârâtă fondurile necesare punerii în executare a sentinței.
Cu recurs, ce se poate depune la Tribunalul C., în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. N. I. TÖRÖK
Red. jud. C.N./ 15.06.2015 / 5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 572/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 419/2015. Tribunalul... → |
|---|
