Contestaţie la executare. Decizia nr. 1026/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 8446/118/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1026
Ședința publică de la 12 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect – contestație la executare, formulat de apelanta intimată D. G. - AJFP C., cu sediul în mun. C., ., nr 18, jud. Constanta în contradictoriu cu intimata – contestatoare ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 105, cu sediul în C., . nr. 45, .. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr_/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată mandatar P. C., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța pune în discuție excepția decăderii din dreptul de a formula apel invocată de intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei arată că renunță la excepția invocată, dat fiind faptul că au studiat la acest moment dosarul.
Date fiind precizările formulate de intimata reclamantă cu privire la excepția tardivității/ decăderii din dreptul de a formula apel, instanța, deliberând, ia act că aceasta a renunțat la excepția invocată.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau alte probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului pentru motivele arătate prin întâmpinare și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală. În susținere mai arată că dacă deciziile de calcul accesorii ar fi comunicate la data de 19.06.2014 la solicitarea instanței, ar interveni prescripția dreptului de a apela. Totodată învederează faptul că se solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr_/15.10.2014, Judecătoria Constanta a dispus în sensul admiterii contestatiei la executare formulata de contestatoarea Asociația de Proprietari nr 105, în sensul anularii titlului executoriu nr_/30.08.2013 si somația nr 13/_ /_/30.08.2013 emise în dosarul de executare nr_/13/_ /_.
Pentru a dispune această soluție, prima instanta a retinut ca la data de 30.08.2013 intimata a emis pe numele contestatoarei titlul executoriu nr._ pentru suma de 33 lei (f.16) și somația nr. 13/_ /_ (f.15).
În cuprinsul titlului executoriu s-a menționat că suma de 33 lei reprezintă impozit din veniturile din activități desfășurate în baza convențiilor-contractelor civile încheiate potrivit Codului civil precum și a contractelor de agent și impozit pe venituri din salarii, calculate în baza titlurilor de creanță reprezentate de Deciziile accesorii nr._/02.08.2008,_/02.08.2008,_/02.08.2008.
Instanța constată că aceste decizii de impunere au fost comunicate contestatoarei doar prin publicarea anunțului colectiv nr._/08.06.2012 (f. 51-58).
Potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, potrivit art. 45 din același act normativ acesta producând efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat potrivit legii. De asemenea, potrivit art. 44.1 din Normele metodologice organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Potrivit art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent sau în alt mod prevăzut de lege.
Ca atare, în raport de textele legale menționate, nu numai opozabilitatea, dar și producerea efectelor față de contestator a titlului executoriu este condiționată de comunicarea titlului de creanță către contribuabil, acesta luând astfel cunoștință de existența obligației de plată în sarcina sa, precum și de data scadentă a acesteia. per a contrario, în lipsa comunicării titlului de creanță, anterior începerii executării, organul fiscal nu poate pretinde aducerea la îndeplinire a obligației de plată, și cu atât mai mult, nu poate proceda la executarea silită a acesteia.
Altfel spus, titlul de creanță necomunicat nu poate deveni titlu executoriu, întrucât nu poate expira termenul de contestare a titlului de creanță și deci nu poate expira termenul de plată, iar executarea făcută în temeiul unui titlu de creanță necomunicat este nulă din moment ce titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu, executarea fiind făcută astfel în lipsa unui titlu executoriu.
Or, în cauză, instanța constată că titlurile de creanță menționate în titlul executoriu nu au fost comunicat contestatoarei, însă a fost pus în executare prin titlul executoriu contestat.
Codul de procedură fiscală, prin art. 44, stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului sau prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; ori prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia, sau prin publicitate, însă cea din urmă modalitate de comunicare, potrivit alin.(3) al art. 44 din Codul de procedură fiscală, comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de Internet a ANAF, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ-fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de Internet a autorității respective. În lipsa paginii de Internet proprii, publicitatea se face pe pagina de Internet a Consiliului Județean. În toate cazurile, actul administrativ-fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
A.. (4) al aceluiași articol stabilește că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Instanța reține din aceste dispoziții legale că titlurile de creanță ce au stat la baza emiterii titlului executoriu, comunicate contestatoarei doar prin publicitate, nu au fost comunicate legal, fapt ce echivalează cu lipsa comunicării acestora.
Față de textele legale citate, reținând că titlul de creanță menționat în cuprinsul titlului executoriu nu a fost niciodată comunicat contestatoarei, executarea în speță începând în temeiul unui titlu de creanță care nu au ajuns la scadență pentru a deveni titlu executoriu, în lipsa acestei comunicări, atât titlul executoriu, cât și executarea însăși sunt lovite de nulitate, astfel încât toate acele de executare sunt nule.
Pentru aceste considerente, instanța va admite contestația la executare și va anula titlul executoriu nr._/30.08.2013 și somația nr. 13/_ /_/30.08.2013 emise în dosarul de executare nr._/13/_ /_, neexistând dovezi că au mai fost întocmite și alte acte de executare în cauză.
Județeană a Finanțelor Publice C. a emis titlul executoriu nr._ (filele 27-28) prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei M. L. A. obligația achitării sumei de 533 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente și titlul executoriu nr._ (filele 29-30) prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația achitării sumei de 3.930 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel - intimata D. GALATI – AJFP CONSTANTA, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios Administrativ și Fiscal la data de 10.06.2015.
In motivarea apelului se invederează că în mod nelegal instanta de fond a retinut ca deciziile de calcul accesorii nu au fost comunicate intimatei – contestatoare in conformitate cu prevederile legale, în condițiile în care organul fiscal a procedat direct la îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate .
Arata aceasta ca se impune a se observa ca organul fiscal a procedat la comunicarea prin publicitate a titlurilor de creanță întrucat, astfel cum rezultă din adresa nr_/08.06.2012 emisa de Serviciul de Coordonare si Monitorizare a Colectării Veniturilor Bugetare, la acel moment ,_ de acte administrative fiscale printre care si titlurile de creanta în speta nu au putut fi comunicate prin una din modalitățile de comunicare prevazute de art 44 alin 2 – 2 ind 1 C proc fisc .
In acest sens, apreciază ca in mod corect s –a procedat la comunicare prin publicitate, fiind emis Anunțul colectiv nr_/08.06.2912 pentru cele_ de acte administrative fiscale, printre care se regasesc si titlurile de creantă în speta .
Solicita a se mai avea in vedere si faptul ca anularea Somatiei nr_ si a titlului executoriu nr_ emise la data de 30.08.2013 de către organul fiscal de executare nu poate fi ceruta decât pentru motive ce tin de legalitatea procedurii de executare silită la momentul emiterii acestor acte de executare .
Mai mult este cunoscut faptul că pe calea contestatiei la executare nu se pot invoca apărari de fond cu privire la însăși existenta creantei, creantă ce a fost stabilită – în cadrul măsurilor de control și de impunere stabilite conform legii – de către organele competente ale autorității fiscale, iar instanta de judecată investită cu judecarea unei contestatii la executare nu poate analiza fondul raportului juridix fiscal, cum de altfel a si procedat instanta de fond in cauza .
Conform art 172 alin 3 din Og 92/2003 :” contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare dată de o instanta judecătoreasca sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o alta proceduta prevazuta de lege .”
Interpretand per a contrario dispozitiile art 172 alin 3 C proc fisc, rezultă că atunci cand pentru contestarea titlului există o procedura prin care un alt organ jurisdictional sa se pronunte asupra legalității sale, contestatia impotriva titlului in sine este inadmisibila .
Ori, in speta, deciziile de calcul accesorii puteau fi contestate pe calea contenciosului administrativ in conf cu dispozitiile art 205 si urm C proc fisc, cu modif si completarile ulterioare .
Apreciaza ca la pronunțarea hotararii instanta de fond nu a analizat în mod corect si complet toate probele existente la dosar referitoare la situatia de fapt si de drept în litigiu, pronunțând o hotărâre netemeinica si nelegala .
Astfel ca, la momentul emiterii somatiei nr_ si a titlului executoriu nr_/30.08.2013 organul de executare avea titluri executorii perfect valabile – deciziile de calcul accesorii nr_, nr_ si nr_ din 2.08.2008 se bucurau de prezumtia de legalitate, veridicitate si autenticitate recunoscute actelor administrativ fiscale .
In contextul celor invederate, solicita admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate cu consecinta menținerii actelor de executare ca fiind legal intocmite .
In temeiul art 471 alin 5, intimata – contestatoare a formulat si depus intampinare ( f 12) solicitand respingerea apelului ca nefondat .
Procedând la judecarea apelului prin prisma dispozitiilor art 478 cu ref la arat 477 c proc civ, Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce priveste criticile apelantei – intimate aduse hotararii pronuntate de instanta de fond, Tribunalul apreciaza ca acestea nu pot fi primite intrucat – prin contestatia la executare supusa analizei sunt verificate aspectele de legalitate si temeinice a actelor executionale prin prisma satuarii asupra modalitatii concrete in care titlul de creanta ce duce la executare a fost legal si corect comunicat in conformitate cu dispozitiile art 44 C proc fisc .
De altfel, numai in acest context se poate vorbi de existenta unei creante certe, lichide si exigibile de natura să duca la executarea sa prin emiterea titlurilor executorii .
Tribunalul nu va putea retine ca argument justificativ emis de apelanta – intimata privind imposibilitatea comunicarii titlurilor de creanta potrivit dispoz art 44 c proc fisc, atata timp cat dispozitiile sunt clare, iar decizia nr 536/2011 pronuntata de Curtea Constitutionala vine si argumenteaza interpretarea legala a acestor dispozitii – statuand ca „ dispozițiile art.44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.(2) lit.a)-d) din aceeași ordonanță.”
Aceasta, retine ca: „ Curtea, observă că Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală reprezintă o lege specială, care instituie unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa.
Așa fiind, legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin
publicitate și în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut. În acest caz, însă, trebuie ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art.44 alin.(2) lit.a)-c) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară, după cum a remarcat și Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus citată.
Așadar, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplinește prin publicitate și în ipoteza în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul amintit. Instanțele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art.44 alin.(2) lit.a)-c). Interpretarea prevederilor art.44 alin.(2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că ridicarea unei excepții de neconstituționalitate pentru motive deja lămurite de către Curtea Constituțională în jurisprudența sa, tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea. Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția,
menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât
instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare.”
Raportat la situatia pendinte judecatii, a dovezilor aflate la dosar, in mod corect a fost retinut ca necomunicarea conform dispozitiilor art 44 alin 2 lit a – c c proc fisc a deciziilor de calcul accesorii nr_/2.08.2008,_/2.08.2008 si_/02.08.2008, nu duce la aprecierea ca fiind indeplinite conditiile impuse de dispozitiile art 141 alin 2 c proc fisc, potrivit caruia: „ titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadentă prin expirarea termenului de plata prevazuut de lege sau stabilit de organul competent sau in alt mod prevazut de lege . „
Prin necomunicarea deciziilor de calcul accesorii mai sus amintite, in conformitate cu dispozitiile art 205 si urm c proc fisc cu ref la art 44 C proc fisc, intimata a infrant dreptul celui obligat la apararea sa, la contestarea unor decizii luate unilateral și implicit dreptul la acces la justitie, ceea ce poate reprezenta o incalcare a art 6, respectiv art 1 Protocolul 1 CEDO .
In ceea ce priveste solicitarea intimatei contestatoare de obligare a apelantei – intimate la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, tribunalul nu va primi aceasta solicitare motivat de faptul ca aceasta are deschisa calea prevazuta de art 45 lit f din OUG 80/2003, potrivit careia obligatia se restituie abia dupa pronuntarea unei hotarari de definitive si pe calea unei actiuni separate .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – intimata –DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun. C., ., nr 18, jud. Constanta în contradictoriu cu intimata – contestatoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 105, cu sediul în C., . nr. 45, ., uscător, jud. C., având C._ și sediu procesual ales în C., . nr. 45, ., ., jud. C., îndreptat împotriva sentintei civile nr_/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.08.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
E. D. |
Jud fd: D.A. S.
Red/dactilografiat L.V. M.
4 ex/26.08.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 16/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 905/2015.... → |
|---|
