Contestaţie la executare. Decizia nr. 419/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 3347/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 419/APCA
Ședința publică din data de 17.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. N.
JUDECĂTOR – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului promovat de apelant intimat DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.F.P.C., cu sediul în C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat petent fiind M. G., cu domiciliul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul personal, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat intimatul arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de invocat.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 17.03.2015 și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul intimatului formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat precizând că prin întâmpinare și-a expus apărările asupra căii de atac. Precizează că fiind vorba de a reglementare proprie a exercițiului profesional de avocatură avea obligația ca în fiecare lună să dea o declarație sub semnătură olografă cu veniturile brute realizate, venituri din care nu se reduce nimic.
La cuantumul acestor venituri se calculează cota de 10% care reprezintă aportul adus de subsemnatul la casa de asigurări proprie a avocaților pentru plata asigurărilor sociale. Arată că nu efectuează infracțiune de fals sau de uz de fals ca apoi să servească ca infracțiune de evaziune fiscală.
Toate înscrisurile în copie și consemnate de șefa filialei a asigurărilor sociale sunt depuse la dosar.
Instanța de fond a reținut că nu a fost un moment care să justifice amploarea sau suplimentarea obligațiunilor financiare, obligațiile nu au fost plătite la timp de către subsemnatul pentru că a trecut printr-o perioadă grea de afecțiuni, în special locomotorii, nefiind vorba de neglijență.
Față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatorul M. G., în contradictoriu cu intimatul Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a solicitat desființarea parțială a înștiințării de poprire nr._/14.01.2014 emise în dosarul de executare nr. 4448 în ceea ce privește debitele cumulate de 3253 lei, reprezentând diferențe de impozit regularizat pe anii 2011 și 2013.
În motivare, s-a arătat că decizia de impozitare nu i-a fost comunicată contestatorului, astfel încât nu poate fi titlu executoriu.
Contestatorul a precizat că nu contestată, în principiu, debitul privitor la impozitul pe venit din activități independente pentru cinci semestre 2012 – 2013 pe care îl explică prin agravarea stării sale de sănătate care a condus la reducerea severă a activității profesionale, solicitând cu toate acestea controlul în legalitate asupra penalităților în poprire.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 din OG nr. 92/2003 și ale art. 711 și urm. C.proc.civ.
În drept, au fost atașate înscrisuri.
Contestația a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată întrucât impozitele pentru care se cere desființarea au fost stabilite potrivit art. 85 alin. 1 lit. b din Codul de procedură fiscală prin decizia de impunere nr._/17.05.2011 (suma de 2080 lei) și decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2011 (suma de 1173 lei), iar aceste acte au fost comunicare contestatorului conform dispozițiilor legale.
S-a mai arătat că cererea subsidiară a contestatorului de exercitare a controlului în legalitate de către instanța de executare asupra penalităților de întârziere este inadmisibilă întrucât apărările care privesc legalitatea deciziei ce constituie titlu executoriu nu pot fi valorificate pe calea procedurală a contestației la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/21.10.2014 Judecătoria C. a admis în parte contestația și a anulat în parte înștiințarea de poprire pentru suma de 2080 lei, reținând următoarele:
În fapt, prin înștiințarea de poprire nr._/14.01.2014 emisă în dosarul de executare nr. 4448, contestatorul M. G. a fost încunoștiințat de către intimatul Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu privire la înființarea popririi asupra sumelor existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei/valută deschise la CEC Bank SA și BCR Romania SA până la concurența sumei de 6639, din care 2080 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat conform titlului executoriu nr._/23.12.2011 și 1173 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat conform titlului executoriu nr._/12.03.2013.
Conform titlului executoriu nr._/23.12.2011, a fost pusă în executare silită decizia de impunere nr._/17.05.2011 (fila 25).
Această decizie de impunere nu a fost comunicată contestatorului.
Intimatul a depus la dosarul cauzei confirmarea de primire nr._, potrivit căreia i-a fost comunicat contestatorului înscrisul intitulat „D_ 2010 (05.10.2011)” (fila 15 din dosar), iar nu decizia de impunere nr._/17.05.2011.
Conform titlului executoriu nr._/12.03.2013, a fost pusă în executare silită, printre altele, și decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2011 pentru suma de 1173 lei.
Această decizie a fost comunicată contestatorului la data de 19.03.2012, conform dovezii de comunicare (confirmare de primire – fila 36 din dosar).
În drept, potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Conform alin. 3, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Art. 44 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
Conform art. 110 alin. 2 din OG nr. 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că prezenta contestație la executare este întemeiată în parte, pentru următoarele motive.
În ceea ce privește suma de 2080 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat menționată în înștiințarea de poprire nr._/14.01.2014 emisă în dosarul de executare nr. 4448, aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere nr._/17.05.2011 (fila 25).
Or, așa cum s-a arătat, această decizie de impunere nu a fost comunicată în mod legal contestatorului, la dosarul cauzei neexistând dovada comunicării acesteia către contestator.
Astfel, dovada de comunicare invocată de intimat prin întâmpinare, respectiv confirmarea de primire nr._, are în vedere un alt document, astfel cum reiese din cuprinsul acesteia. Documentul comunicat contestatorului este intitulat „D_ 2010 (05.10.2011)”, fiind astfel diferit de decizia de impunere nr._/17.05.2011.
În consecință, instanța reține că titlul de creanță invocat de invocat de intimat nu a fost comunicat în mod legal contestatorului, acesta neputând fi astfel pus în executare în lipsa unei comunicări legale.
În ceea ce privește cealaltă sumă contestată de contestator, și anume suma de 1173 lei, instanța reține că aceasta a fost stabilită prin decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2011, care a fost comunicată contestatorului la data de 19.03.2012, conform dovezii de comunicare (confirmare de primire – fila 36 din dosar).
Instanța constată că, la dosarul cauzei, nu a fost depusă dovada contestării, pe calea contenciosului administrativ, acestui act emis de intimat, astfel încât, în cadrul contestației la executare, instanța nu poate analiza apărările de fond referitoare la actul administrativ.
Prin urmare, neexistând dovada anulării acestui act pe calea contenciosului administrativ, instanța va reține legalitatea deciziei de calcul accesorii nr._/31.12.2011, comunicată contestatorului la data de 19.03.2012.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere întrucât din datele de identificare a documentului înscrise în confirmare coincid cu cele din extrasul informatizat depus la data de 02.09.2014.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Corob. Cu art. 650 alin. 3 NCPC.
Prin întâmpinare, intimatul contestator a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate, Tribunalul retine următoarele:
Prin înștiințarea de poprire nr._/14.01.2014 emisă în dosarul de executare nr. 4448, contestatorul M. G. a fost încunoștiințat de către intimatul Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu privire la înființarea popririi asupra sumelor existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei/valută deschise la CEC Bank SA și BCR Romania SA până la concurența sumei de 6639, din care 2080 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat conform titlului executoriu nr._/23.12.2011 și 1173 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat conform titlului executoriu nr._/12.03.2013.
Controlul judiciar relevă că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii la situația de fapt astfel cum a fost susținută probator.
În mod corect s-a reținut că dovada de comunicare invocată de apelantul intimat, respectiv confirmarea de primire nr._, are în vedere un alt document, astfel cum reiese din cuprinsul acesteia.
În speță, susținerile apelantului privind comunicarea nu pot fi reținute, documentul comunicat contestatorului este intitulat „D_ 2010 (05.10.2011)”, iar decizia de impunere poartă numărul D_ și este emisă la data de 17.05.2011.
Inițial intimata a susținut prin întâmpinare că decizia a fost comunicată la data de 15.12.2011 pentru ca ulterior să susțină că a fost comunicată la data de 13.10.2011.
Susținerea apelantului intimat, în sensul că spațiul nu permitea consemnarea tuturor celor 13 cifre ale numărului deciziei de impunere nu poate fi primită.
Se observă că pe confirmarea de primire și în extrasele informatizare numărul deciziei este format din 13 cifre, iar decizia de impunere are un număr format din 14 cifre.
Chiar dacă suma de plată corespunde, respectiv 2080 lei, acest aspect nu poate conduce la concluzia că a fost comunicată contestatorului decizia de impunere.
În mod judicios, instanța de fond a circumscris analiza la actele execuționale emise în dosarul de executare, făcând aplicarea dispozițiilor legale la situația faptică astfel cum a fost stabilită probator, care nu denotă nici pe departe o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății, nici schimbarea naturii înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia
Cum în speță nu s-a făcut comunicării deciziei de impunere nr._/17.05.2011, tribunalul apreciază că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu se justifică executarea acestei decizii.
In consecinta, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art. 425 NCPC motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant intimat DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.F.P.C., cu sediul în C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat petent fiind M. G., cu domiciliul în C., ., județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2015.
P., JUDECATOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.M.T.
Tehnoredact.jud.A.L.N./22.04.2015
4 ex.
Emis 2 .>
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 924/2015.... → |
|---|
