Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 330/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 2275/284/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 330
Ședința publică din: 02.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: E. F.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-petent A. I., domiciliat în . DÂMBOVIȚA, împotriva sentinței civile nr. 960/10.09.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE PLOIESTI, cu sediul în Ploiesti, șoseaua vestului, CORP A, nr. 14 16, ., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că dosarul a fost amânat pentru comunicarea întâmpinării, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea recurentei-intimate privind judecarea cauzei în lipsa, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 12.10.2012 sub nr._ /12.10.2012, petentul A. I. a contestat procesul verbal de contravenție . numărul_/27.09.2012 pe care l-a apreciat ca fiind nelegal și netemeinice.
A motivat petentul că au fost încălcate la întocmirea acestui proces-verbal de contravenție dispozițiile imperative ale articolelor 16 și 17 din OUG numărul 2/2001 și nu s-a procedat la o descriere corectă și completă a faptei pe care se presupune că a săvârșit-o, iar amenda ce i-a fost aplicată este abuzivă.
A solicitat în cadrul probelor ce se vor administra să se verifice dacă A. M. avea calitatea de agent constatator în sensul articolului 24 din Legea numărul 171/2010.
Intimata a înaintat la dosar întâmpinare și documentația în baza căreia a fost întocmit procesul verbal de contravenție, solicitând, în esență, respingerea plângerii, întrucât constatarea și sancționarea faptei a fost făcută cu respectarea actului normativ care prevede fapta și modul de sancționare a acesteia, respectiv Legea nr. 171/2010..
Prin sentința nr. 960/10.09.2013 Judecătoria Răcari a respins plângerea formulată de petentul A. I. în contradictoriu cu I. de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
- petentului A. I. i-a fost întocmit procesul verbal de contravenție . numărul_ prin care a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiile articolului 3 din Legea numărul 171/2010 cu amendă contravențională în sumă de 1000 lei.
- s-a reținut în sarcină petentului că nu a încheiat nici până în prezent un contract de pază cu o structură silvică autorizată conform legislației silvice în vigoare.
- in privința numitului A. M. a căruia calitate de agent constatator petentul o contestă se reține că este consilier superior în cadrul I.T.R.S.V. Ploiești și este îndreptățit la constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale în materie silvică.
- petentul nu este la prima abatere și a mai fost sancționat pentru nerespectarea legislației privind paza pădurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, la data de 18.10.2013, recurentul-petent A. I..
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 16 si 17 din OUG nr. 2/2001 constatând ca au fost respectate condițiile de forma prevăzute de cele doua articole mai-sus menționate. Astfel, agentul constatator nu a menționat fapta pretins săvârșita si nu a detaliat aceasta fapta, adică ce anume ar fi făcut sau nu ar fi făcut efectiv. Nu s-au indicat suprafețele de pădure (. privire la care nu și-ar fi îndeplinit anumite obligații, precum si împrejurările in care s-ar fi comis fapta. Descrierea faptei are relevanta din punctul său de vedere, dar mai ales al legiuitorului ( art. 16 din ordonanța) pentru aprecierea gravitații faptei.
S-a mai susținut că este reținuta greșit de către instanța de fond împrejurarea ca nici la momentul încheierii dezbaterilor nu ar fi încheiat un contract de paza (paragraf 2 de sus in jos, pagina 2 din sentința) întrucât, in cadrul ședinței de judecata a prezentat un contract încheiat la data de 29.10.2012 sub nr._, contract pe care l-a anexat prezentului recurs.
Motivele recursului se încadrează in dispozițiile art. 304 pct. 9 C..
La data de 05.02.2014 intimatul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de petent, sentința pronunțată fiind temeinică și legală.
A arătat intimatul că, constatarea si sancționarea faptei petentului a fost făcuta cu respectarea întocmai a actului normativ care prevede fapta si modul de sancționare a acesteia. Legea 171/2010 privind stabilirea si sancționarea: contravențiilor silvice: "Art. 3 Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 500 lei până la 1.000 lei următoarele fapte: a neasigurarea cu continuitate a administrării sau serviciilor silvice de către proprietarii de pădure prin ocoale silvice autorizate",, în urma verificărilor efectuate la sediul Ocolului Silvic Răcari, care prin adresa nr. 5358/30.09.2011 solicită ITRSV Ploiești un delegat in vederea efectuării unui control de fond, întrucât petentul a depus o cerere de reziliere a contractului de paza.
Având in vedere obligativitatea asigurării pazei în regim silvic, prevăzută atât de Legea nr. 171/2010 cât si de Codul Silvic, in urma acestor demersuri. Ocolul Silvic a notificat faptul că A. I. nu a încheiat nici pana in prezent un contract de pază cu o structură .silvica autorizata conform legislației silvice in vigoare, existând pericolul iminent de sustragere ilegala de arbori de pe aceasta suprafață de pădure.
S-a învederat că petentul a mai fost sancționat pentru nerespectarea legislației privind paza pădurii de două ori, astfel: PV . nr. 8545/28.12.2011 - dosar nr._ Judecătoria Răcari (respinge plângerea); PV . nr. 8560/08.03.2012 - dosar nr._ Tribunal Dîmbovița (recurs petent).
In drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, HG nr. 333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale do regim silvic si de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic si de vânătoare si Legea nr. 171/ 2010 stabilirea si sancționarea contravențiilor silvice.
Analizind recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor si considerentelor instantei de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este fondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Nu poate fi retinuta incalcarea art. 16 si 17 din OUG nr. 2/2001, in sensul cs agentul constatator nu a menționat fapta pretins săvârșita. Tribunalul apreciaza ca descrierea faptei din procesul verbal atacat este in masura sa dea posibilitatea instnatei sa aprecieze cu privire la împrejurările in care s-ar fi comis faptasi cu privire la aprecierea gravitații faptei.
Potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor “ (2) Sancțiunile contravenționale principale sunt: a) avertismentul;b) amenda contravențională;………”, iar alin. 5 al aceluiași articol prevede că „Sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Articolul 7 din același text normativ reglementează sancțiunea avertismentului arătând în alin. 3 că „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.” În ceea ce privește posibilitatea instanței de a aplica sancțiunea avertismentului, prin art. 34 alin.1 se prevede că „(1) Instanta competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”, iar art. 38 alin. 3 arată că „(3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă.”
Cum sub aspectul răspunderii contravenționale sancțiunea avertismentului, reprezintă una din sancțiunile principale contravenționale, care poate fi aplicată și de către instanța de judecată, și chiar în cazul în care aceasta sancțiune nu este prevăzută în legea specială contravențională, tribunalul apreciază că în cauza de față având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, circumstanțele in care a fost savirsita contraventia, precum și pericolul social concret al faptei, se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Nu se poate a nu se lua in seama faptul ca recurentul petent a depus diligente pentru incheierea unui contract de paza. În aceste este chiar corespondenta purtata intre Directia S. Dambovita si intimata, din care rezulta ca recurentul petent a solicitat la data de 10.08.2012 Ocolului Silvic R. preluarea suprafetei de padure n paza, fapt ce s-a materialiat prin incheierea contractului de paza nr_/29.10.2012.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, ca vazind si dispozitile art. 312 Cod procedura civila va admite recursul si va modifică sentința în sensul că va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-petent A. I., domiciliat în . DÂMBOVIȚA, împotriva sentinței civile nr. 960/10.09.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE PLOIESTI, cu sediul în Ploiesti, șoseaua vestului, CORP A, nr. 14 16, ..
Modifică sentința în sensul că admite în parte plângerea contravențională și înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. B. I. C. F. E. L. N.
Judecător fond A. V.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red. EF/ NGL
3 ex./ 29.04.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1501/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 236/2014.... → |
|---|
