Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 403/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 7906/288/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 403
Ședința publică din 07.05.2014
Instanța compusă
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTORI - N. E.
- G. C.
GREFIER- R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat I. G. al Poliției Române - Secția Autostrăzi Biroul Al, eu sediul în București, .. 4 - 6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1886/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent C. I., domiciliat în comuna I., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare neîndeplinită cu intimatul petent C. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 9454 din data de 08.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Râmnicu V. a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe - invocată din oficiu de instanță în ședința publică din data de 8 octombrie 2012 și a declinat spre competentă soluționare prezenta cauză în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 1886/10.10.2013, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. I., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - SECȚIA AUTOSTRĂZI -BIROUL Al, dispunând modificarea procesului verbal contestat . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 de către intimat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei cu sancțiunea avertismentului, precum și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei, aplicată prin procesul verbal contestat.
Prin aceeași sentință a fost menținută sancțiunea complementară constând în 3 puncte
de penalizare, aplicată prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: La data de 04.07.2012, în timp ce executa serviciul de patrulare, supraveghere și
control al traficului rutier pe Autostrada Al București - Pitești, agentul de poliție R.
C. din cadrul IGPR- Secția de Poliție Autostrăzi - Biroul de Poliție Al, a observat la km 56 autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare TX 1214 XK, care era oprit pe banda de urgență, fără a avea un motiv întemeiat.
Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului C. I., căruia i-a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/25.04.2012, aplicându-se amenda contravențională în cuantum de 280 lei și sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, pentru fapta prevăzută de art. 74 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de dispozițiile art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
I s-a aplicat petentului sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 280 lei (respectiv 4 puncte-amendă), precum și cea complementară constând în 3 puncte de penalizare.
La rubrica „Alte mențiuni" nu au fost formulate obiecțiuni de către petent. Petentul a semnat procesul verbal contestat.
Situația de fapt mai sus arătată reiese din procesul verbal contestat și din raportul agentului constatator. De altfel, petentul nu contestă această situație de fapt, astfel cum a fost reținută în procesul verbal contestat, însă consideră că fapta prezintă un grad scăzut de pericol social și susține că a oprit pentru că avea probleme tehnice cu autoturismul. Instanța va înlătura însă această apărare, deoarece este o simplă afirmație care nu poate fi susținută cu nicio probă.
în drept, potrivit art. 74 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, ,jse interzice circulația, oprirea sau staționarea autovehiculelor pe banda de urgență, cu excepția cazurilor justificate, precum și a autovehiculelor cu regim de circulație prioritar".
Conform art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, sancțiunea aplicabilă conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b, constă în amendă contravențională prevăzută în clasa a Il-a de sancțiuni.
Conform art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele (...) clasa a ll-a - 4 sau 5puncte-amendă".
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 1 din O.U.G. 195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (...) 3 puncte de penalizare pentru (...) oprirea nejustificată sau circulația pe banda de urgență a autostrăzilor ori oprirea pe partea carosabilă a drumurilor expres sau a drumurilor naționale europene".
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
în ceea ce privește susținerea petentului că a oprit pe banda de urgență pentru că avea probleme tehnice cu autoturismul, instanța nu poate reține această apărare, deoarece este lipsită de orice suport probator. în plus, starea tehnică a autoturismului se verifică înainte de plecare; în lipsa vreunei dovezi că petentul a întâmpinat probleme cu autovehiculul în mers,- in locul și la momentul depistării de către echipajul de poliție, instanța nu poate reține, acest aspect drept un caz justificat care să legitimeze oprirea pe banda de urgență.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentei incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din cuprinsul Convenției Europene a
Drepturilor Omului presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Conduita pur pasivă a petentului, care nu aduce vreo probă în sprijinul afirmațiilor sale, așteptând exclusiv din partea intimatului o atitudine activă, în sensul de a-și dovedi susținerile din procesul verbal, intră în contradicție cu principiul egalității armelor - care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Din aceasta perspectivă, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției" în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
în cauza de față, instanța de fond a ținut seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. în acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Față de toate acestea, instanța a constatat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție contestat, faptă pe care, de altfel, petentul o recunoaște, invocând doar că motivul opririi pe banda de urgență a fost, în opinia sa, unul justificat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea constând în 4 puncte amendă în valoare de 280 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim. Săvârșirea contravenției reținute este sancționată cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancțiuni, prin urmare agentul constatator putea aplica 4 sau 5 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002.
Cu toate acestea, instanța retine că art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.
în legătură cu modul de aplicare a sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a considerat că sancțiunea amenzii aplicate este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
Pericolul social al contravenției săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din aceea că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de dispozițiile O.U.G. 195/2002 fiind minoră.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-1 determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Instanța a analizat în continuare sancțiunea complementară aplicată petentului., constând în cele 3 puncte de penalizare.
Având în vedere că plângerea contravențională învestește instanța cu verificarea tuturor aspectelor procesului verbal contestat, instanța trebuie să aprecieze și asupra sancțiunii complementare, garantând astfel dreptul petentului la un proces echitabil sub aspectul accesului liber la justiție, drept garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text aplicabil în temeiul art. 20 din Constituția României.
Astfel, instanța a apreciat că, deși s-a stabilit faptul că pericolul social al contravenției săvârșite de petent este minim, se impune menținerea în sarcina petentului a sancțiunii complementare constând în cele 3 puncte de penalizare, ceea ce va ajuta la a-1 determina pe acesta să nu mai săvârșească în viitor fapte contravenționale. De altfel, petentul a beneficiat deja de clemență din partea instanței în ceea ce privește sancțiunea principală aplicată prin procesul verbal contestat.
De asemenea, se poate remarca faptul că O.G. 2/2001 prevede numai posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, nefîind necesar în această situație a se înlătura și sancțiunea complementară în mod automat.
La data de 06 decembrie 2013, intimata IGPR București a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat faptul că prin sentința recurată, instanța a admis în parte plângerea petentului C. I. și a modificat procesul-verbal de contravenție . nr._/04.07.2012, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment și menținerea sancțiunii complementare constând în 3 puncte de penalizare.
De asemenea, recurenta a precizat că, pentru motivarea soluției pronunțate, instanța menționează doar faptul că pericolul social al contravenției este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din aceea că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de dispozițiile O. U. G. nr. 195/2002 fiind minoră".
însă, în cuprinsul sentinței pronunțate, în ceea ce privește împrejurările în care a fost săvârșita fapta, instanța de fond arată exact contrariul, respectiv faptul că nu se poate reține un caz justificat care să legitimeze oprirea pe banda de urgență și, de asemenea, nu se poate reține nici o eventuală stare de necesitate drept cauză care sa înlăture răspunderea contravențională.
Instanța de fond a constatat faptul că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat, faptă pe care, de altfel, petentul o recunoaște.
Chiar dacă în temeiul art.,34-alin. 1 din OG nr. 2/2001 coroborate cu art. 21 alin. 3 și art. 7 alin. (3) din același act normativ, instanța de judecată are posibilitatea să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale aplicate cu aversitemtn, se consideră că această măsură trebuie motivată.
Astfel, în contextul în care pentru a motiva soluția pronunțată, instanța de fond menționează doar faptul că „nu s-au produs urmări grave pentru siguranța ciculației", fara a face nici o precizare cu privire la eventuale „circumstanțe atenuante" pentru petent, se consideră că este nejustificată și nemotivată decizia instanței de fond de înlocuire a amenzii contravenționale aplicate cu avertisment.
Simplul fapt că nu s-a produs un accident de circulație odată cu săvârșirea contravenției de către petent, nu este în opinia recurentei un argument suficient pentru a-1 exonera pe contravenient în totalitate de răspundere contravențională.
Așa cum s-a arătat și instanței de fond, se învederează instanței de recurs că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 100. alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, amenda contravențională fiind cea prevăzută în clasa II de sancțiuni, respectiv 4 sau 5 puncte amendă, aplicându-se de asemenea și 3 puncte de penalizare.
Având în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres obligația pentru conducătorii auto de a nu opri sau staționa autovehiculele pe banda de urgență, precum și faptul ca încălcarea acestei obligații este încadrată la o clasă superioară de sancțiuni, se apreciază că nu poate fi acceptată motivația petentului și a instanței de fond potrivit căreia fapta are un pericol social redus.
Dacă s-ar accepta ipoteza contrară ar înseamnă ca toate contravențiile care sunt încadrate de legiuitor în clasa I sau II de sancțiuni să fie considerate din principiu lipsite de pericol social, iar amenzile contravenționale să fie transformate în avertisment, fapt ce contrazice însă scopului preventiv și sancționator al legii contravenționale, precum și principiul aplicării graduale a sancțiunii contravenționale.
Oprirea petentului pe banda de urgență a autostrăzii pentru a verifica starea tehnică a mașinii nu poate constitui un caz temeinic justificat, cu atât mai mult cu cât acesta nu a probat în niciun fel motivul opririi (faptul ca a sărit furtunul vasului de expansiune).
Mai mult, se solicită a se observa faptul că agentul constatator i-a aplicat contravenientului minimul amenzii prevăzute de lege, acesta având inclusiv posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii aplicate.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, iar pe fondul cauzei respingerea plângerii contravențională ca neîntemeiată. Au fost invocate prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Prin sentința pronunțată, Judecătoria Găești a dispus admiterea în parte a plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/4.07.2012 și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.04.2012, petentul C. I. a fost amendat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 74 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de dispozițiile art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. km 56, anume că a oprit autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare TX 1214 XK, pe banda de urgență, fără a avea un motiv întemeiat.
Tribunalul constată că, în mod corect, instanța de fond a aprecia că, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, pericolul social al contravenției săvârșite de petent este minim, așa cum ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din aceea că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de dispozițiile O.U.G. 195/2002 fiind minoră.
Așa cum a arătat și instanța de fond, sancțiunea avertismentului răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-1 determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru acest considerent, raportat la disp. art. 312 Cod de Procedură Civilă, urmează să respingă recursul formulat de recurentul- intimat I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - SECȚIA AUTOSTRĂZI - BIROUL Al împotriva intimatului -petent C. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul intimat I. G. al Poliției Române - Secția Autostrăzi Biroul Al, cu sediul în București, .. 4 - 6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1886/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent C. I., domiciliat în comuna I., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2014.
PreședinteJudecători
M. D. N. E. G. C.
Grefier,
R. M.
PROCES VERBAL
Pentru grefier R. M., aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează
Grefier șef secție
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. DM/SEM
Ex. 2/02.07.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 263/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 559/2014.... → |
|---|
