Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 332/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 5098/232/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._/2012
DECIZIA NR. 332
Ședința publică din: 02.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: E. F.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-petentă S.C. G. I. S.R.L., cu sediul în . Valea M., J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 2379/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., ., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-petentă, prin avocat D. A., care depune împuternicire avocațială, . nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, și intimatul prin consilier juridic B. M. N. care depune delegație nr. 3459/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 28 din OUG nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-petentă, prin avocat, având cuvântul, arată că susține toate motivele de recurs. Referitor la ultimul motiv de recurs, solicită modificarea sentinței și înlăturarea sancțiunii. Mai arată că legea trebuie aplicată în spiritul ei, pentru înlăturarea muncii la negru și că prin această sancțiune se poate „omorî” baza impozitării. Solicită, de asemenea, reindividualizarea sancțiunii, arătând că noul Cod penal dă o șansă celui care greșește prima dată; prima greșeală este pretabilă la avertisment.
La interpelarea tribunalului, recurenta-petentă, prin avocat, arată că nu a renunțat la celelalte motive de recurs.
Intimatul, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că recurenta-petentă solicită doar înlocuirea sancțiunii și nu se contestă temeinicia procesului-verbal. Precizează că în speță nu sunt invocate motive pentru a se arăta că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare. Totodată, depune concluzii scrise.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu prevederile art. 298 și art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată
Prin sentința civilă nr. 2379/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, ca neîntemeiată ; menținând procesul verbal contestat . nr._/ 22.11.2012.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10 000 lei pentru fapta că, la controlul inițiat în data de 21.11.2012 la pct. de lucru „magazin mixt” organizat în .. Dâmbovița, a fost identificată o persoană, numita Felventi M., ce desfășura activitate în beneficiul petentei fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Petenta a formulat plângerea contravențională în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În drept, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Conform art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Instanța a constatat că fapta la care se referă art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii cu privire la care petenta a formulat plângere contravențională a fost în mod corect încadrată în drept, atât în ceea ce privește textul de lege care o prevede, cât și în ceea ce privește textul de lege care o sancționează.
Examinând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la lipsa datei săvârșirii contravenției invocate de petentă, s-a reținut că în descrierea faptei, se menționează că cele menționate în procesul verbal contestat, s-au constatat cu ocazia controlului desfășurat la data de 21.11.2012, fiind evident că aceasta este data comiterii faptei; faptul că mai jos se menționează o altă dată, anume 20.11.2012, nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal contestat, cât timp această mențiune nu aduce dubii asupra datei săvârșirii contravenției, fiind evident din descrierea faptei care este data corectă. Data reală reiese și din procesul verbal de control, din anexa de constatare și din fișa de identificare a salariatei Felventi M., astfel că instanța nu poate constata nulitatea procesului verbal pe dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că cele menționate în procesul verbal contestat au fost constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator și nu au putut fi contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, persoana în cauză, Felventi M., a declarat că a semnat contract individual de muncă la data de 01.11.2012, aspect care este confirmat de martora P. A., însă simpla semnare a contractului nu prezintă nicio valoare, cât timp angajatorul nu îl și înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, așa cum prevede art. 16 alin. 2 din Codul muncii. Or această operațiune a fost realizată de petentă abia la data de 22.11.2012, deci ulterior controlului efectuat, fiind evidentă intenția de a eluda prevederile legale.
În plus, rezultă din adresa înregistrată la I.T.M. sub nr._/06.12.2012 că încheierea contractului de muncă pentru această salariată a fost făcută în realizarea măsurilor dispuse de organul de control, iar nu din proprie inițiativă a petentei, astfel că acest contract individual de muncă nu poate demonstra buna credință a angajatorului, nefiind exclusă nici încheierea contractului cu o dată anterioară, având în vedere că acest contract nu poartă un număr de intrare/ieșire sau de înregistrare, pentru a se putea verifica, într-adevăr, data reală a întocmirii lui.
Din toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada, de către intimat, cu privire la săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii, motiv pentru care a respins plângerea contravențională formulată în cauză.
La data de 26.02.2014, petiționara . prin administrator M. D. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, invocând prevederile art. 299 și urm. din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta petiționară a invocat și dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 din vechiul Cod de procedura civila.
În acest sens, recurenta a invocat faptul că CEDO începând cu cauza A. vs România, a stabilit fara putința de tăgada contrariul si anume ca revine sarcina autorităților emitente sa faca dovada veridicității consemnărilor dintr-un proces verbal de contravenție, instanța de fond reținând ca acest proces verbal se bucura de prezumția de legalitate și temeinicie, contrar practicii constante a CEDO.
De asemenea, recurenta apreciază ca din descrierea contravenției de către agentul constatator, lipsesc elementele care sa duca la identificarea corecta a datei săvârșirii contravenției, facandu-se o confuzie, pe de o parte în ceea ce privește data prezentării agentului constatator cu o alta dată anterioară acesteia, anume data de 20.11.2012 si data de 1.11.2012 când societatea a prezentat in instanța, contractul individual de munca.
Se solicită ca instanța de control judiciar sa constate că nu se poate pune un temei dincolo de orice dubii pe consemnările făcute în aceasta fisa de identificare, cata vreme este de notorietate ca aceste consemnări sunt unele făcute la sugestia organului de control, profitând de ignoranta unor semnatari, ca si în cazul în speța.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței fondului, apreciind ca avertismentul in condițiile concrete este totuși o sancțiunea corect individualizata.
Prin concluziile scrise, depuse la data de 02.02.2014, intimata ITM Dâmbovița, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, pentru următoarele considerente :
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10 000 lei pentru fapta că, la controlul inițiat în data de 21.11.2012 la pct. de lucru „magazin mixt” organizat în .. Dâmbovița, a fost identificată o persoană, numita Felventi M., ce desfășura activitate în beneficiul petentei fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Potrivit planului de măsuri dispuse ca urmare a controlului efectuat de organele ITM ( fila 14 dosar fond ), petiționara apelantă a fost obligată să încheie contract individual de muncă în formă scrisă pentru persoana identificată fără contract de muncă, până la data de 23.11.2012, obligație pe care a îndeplinit-o, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor Felventi M. și P. A. ( filele 42 – 43 dosar fond ), ultimul martor având calitatea de contabilă a societății petiționare, din a cărei depoziție rezultă că la data de 01.11.2013 a întocmit personal revisalul și contractul de muncă pentru persoana identificată de organele de control ale ITM fără contract de muncă.
Aceeași situație rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul individual de muncă, întocmit pentru Felventi M. de către societatea petiționară și adresa aceluiași angajator nr. 22/22.11.2012, prin care se înaintează acest contract către ITM Dâmbovița ( filele 8 – 9 dosar fond ), precum și din adresa emisă de aceeași societate și înreg. la ITM Dâmbovița sub nr._/6.12.2012 și a fișei de identificare completată în ziua de 21.11.2012, ce poartă dovada înregistrării la ITM Dâmbovița pentru salariata în cauză ( filele 28 – 29 dosar fond ).
În raport de înscrisurile susmenționate, tribunalul constată că petiționara a îndeplinit obligația dispusă de organele ITM prin planul de măsuri dispuse urmare controlului efectuat, încheind contract individual de muncă în formă scrisă pentru persoana identificată fără contract, motiv pentru care, se apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 2 lit. a și ale art. 7 din OG nr. 2/2001 republicată, privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se admită recursul, să se modifice sentința, în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu măsura avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-petentă S.C. G. I. S.R.L., cu sediul în . Valea M., J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 2379/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., . și înconsecință:
Modifică sentința, în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.11.2012 de către intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, cu avertisment..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. B. I. C. F. E. L. N.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- CI/SEM
3 ex./22.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 559/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 624/2014.... → |
|---|
