Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 559/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 3156/232/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 559
Ședința publică din: 29.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-petent V. D., domiciliat în com. Voluntari, .. 27, J. Ilfov, împotriva sentinței nr. 652/24.04.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, J. Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-petent prin avocat V. N., care depune împuternicire avocațială . nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanța nr._/09.09.2014 (fila 14), după care:
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-petent prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și arată că la instanța de fond apărările petentului au fost dovedite cu probele administrate. Mai arată că s-a invocat art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și că s-a invocat intervenirea unui caz fortuit. Precizează că soluția fondului nu are în vedere probele administrate în cauză. Totodată, arată că în întâmpinare se fac referiri la comportamentul apelantului, însă acesta are doar câteva puncte în ianuarie și nu are profil de „vitezoman”. Se arată că la momentul respectiv s-au consemnat doar punctele de penalizare și acestea nu îl dezavantajează pe contravenient. Solicită admiterea recursului; fără cheltuieli.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 18.09.1013, sub nr._ petentul V. D. domiciliat în comuna Voluntari, .. 27, județul Ilfov, a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ..64, județul Dâmbovița, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.09.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul-verbal sus menționat a fost sancționat pe motiv că la data de 13.09.2013, pe DN7, zona Primăriei Crângurile, în timp ce conducea autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ a depășit viteza legală. Menționează că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea dispă.art.17 din OG 2/2001, deoarece nu au fost consemnate lizibil ora la care a fost reținută fapta și nu a fost descrisă corespunzător. Sub aspectul situației de fapt a susținut că șoferul din fața sa s-a oprit pe dreapta brusc și a fost nevoit să depășească pentru a nu fi lovit din spate, motiv pentru care a fost pus în situația de a mări viteza. A mai arătat că organul de poliție a avut în vedere la stabilirea sancțiunii principale împrejurările faptei dar solicită să fie exonerat de cele 6 puncte penalizare.
Prin sentința civilă nr. 652 pronunțată la 24.04.2014, Judecătoria Targoviste a respins plângerea contravenientului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 si 17 din OG 2/2001, iar sancțiunea contravențională dispusă este individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că, situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a contravenției a fost dovedită, prezumția de temeinicie a procesului–verbal de contravenție atacat nu a fost răsturnată prin probele administrate, iar din analiza acestora nu a rezultat nici o împrejurare care să se circumscrie vreuneia din cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, prev. la art. 11 alin. 1 din OG 2/2001.
În cauza de față, prezumția de temeinicie a procesului – verbal de contravenție atacat nu a fost răsturnată prin probele administrate, iar din analiza acestora nu a rezultat nici o împrejurare care să se circumscrie vreuneia din cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, prev. la art 11 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanta de fond nu a retinut existența unui caz fortuit exonerator de răspundere contravențională constând în aceea că fapta a fost săvârșită pentru a se evita un accident în condițiile în care autoturismul aflat în fața petentului a frânat brusc, retinand că nu este întrunită condiția imprevizibilității în situația în care nu era iminentă producerea unui accident iar imprevizibilitatea împrejurării nu este obiectivă, adică o altă persoană, aflată în locul făptuitorului probabil că ar fi frânat, existând posibilitatea prevederii necesității reducerii vitezei față de efectele manevrei autoturismului aflat în fața celui condus de petent. Prin urmare, instanța de fond a constatat că procesul–verbal contestat întocmit de intimată este legal și temeinic, iar petentul a circulat având o viteză înregistrată de aparatul radar de 95 km/oră, făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel petentul V. D., care a arătat că instanta de fond nu a facut o corecta analiza a actelor si probelor, neluand in considerare ca s-a facut dovada intervenirii unui caz fortuit, precizand ca daca ar fi franat autoturismul din spatele sau ar fi intrat in coliziune cu al sau.
Intimata IPJ Dambovita a depus o intampinare prin care solicita respingerea apelului, aratand ca nu a existat un caz fortuit, si ca in situatia in care se pastra distanta regulamentara se putea frana dacar ar fi intervenit situatia aratata de petent, desi din filmarea depusa la dosar reiese ca acesta circula in fata unui alt vehicul.
Examinând sentința apelata, prin prisma motivelor de apel, a susținerilor părților și a actelor de la dosar, precum și a textelor de lege incidente în cauză, tribunalul reține că apelul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, tribunalul constată ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită si locul savarsirii acesteia, respectiv depășirea vitezei legale, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
La dosar au fost depuse dovezile privind savarsirea contraventiei retinute de catre IPJ Dambovita, care nu au fost contestate de catre petentul contravenient. Astfel cât privește temeinicia procesului-verbal atacat, tribunalul constată că înscrisurile depuse la dosar de intimat, respectiv fotografiile însoțite de buletinul de verificare metrologică, dovedesc realitatea celor reținute de agentul de poliție în actul constatator.
Tribunalul constată că toate aceste reglementări legale au fost respectate la întocmirea procesului verbal de contravenție, și au fost probate de către intimata IPJ prin actele depuse la dosarul cauzei.
Conform aprecierii CEDO în cauza H. ș. a. contra României., formulată în ceea ce privește prezumția relativă a valabilității celor reținute prin procesele verbale de contravenție în materia circulației rutiere: „Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A. împotriva României). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, și Adoud împotriva].
Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare”. În plus, “prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. În continuare, Curtea notează că reclamanții au avut posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia proceselor-verbale în litigiu în fața instanțelor cu jurisdicție deplină, care erau astfel competente să le anuleze, dacă le considerau nule sau neîntemeiate”.
Ca urmare, însăși CEDO acordă o importanță specială “prezumției relative de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”, peste care nu se poate trece decât în condițiile în care s-ar face o incontestabilă dovadă a lipsei de temeinice a procesului-verbal de contravenție.
Astfel, în lumina acestei noi hotărâri a CEDO, a devenit evident că nu se poate duce la extrem principiul “in dubio pro reo” pentru a fi lipsite de eficacitate constatările din procesele-verbale de contravenție - bazate, în plus, pe documente ce dovedesc legalitatea modului constatarea faptei -, iar aceasta chiar în absența unor dovezi contradictorii din partea celor vizați. Or, in cauza de fata in mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile cazului fortuit, apelantul petent in situatia invocata putand sa franeze si nu sa accelereze.
De aceea, în temeiul art. 480 NCpc, va fi respinsa cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-petent V. D., domiciliat în com. Voluntari, .. 27, J. Ilfov, având CNP_, împotriva sentinței nr. 652/24.04.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, J. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
B. G. E. N. N. L.
Judecător fond A. M. O.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. GB / NGL
4 ex./ 18.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 403/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 332/2014.... → |
|---|
