Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 4005/232/2012
DOSAR NR._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 351
Ședința publică din 09.04.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – G. C.
JUDECĂTORI – M. D.
- N. E.
GREFIER R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2378/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă P. G., domiciliată în București, .. 4, ., ., cu domiciliul ales în comuna Produlești, . Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata petentă P. G., lipsă fiind recurentul intimat IPJ Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, precum și faptul că s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură motivele de recurs
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Se comunică un exemplar din motivele de recurs intimatei petente, care nu solicită termen pentru studiul acestora și precizează că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata petentă P. G. având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Precizează că a apelat serviciul de urgență 112 în data de 17.08.2012, considerând că face o faptă bună și nici de cum o faptă rea, deoarece, a observat un autovehicul tip taxi parcat pe marginea DN 7 – Costești Deal de aproximativ 2 zile și i s-a părut suspect acest lucru deoarece nu a văzut nici o persoană în preajma acestuia.
Mai susține că agentul constatator care s-a deplasat la fața locului în urma anunțului i-a reproșat că trebuia să verifice dacă mașina este încuiată sau nu.
In baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ petenta P. G. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.08.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița (depus la dosar de intimată și de petentă).
În motivarea plângerii petenta arată că la data de 18.08.2012, în jurul orelor 12,00 a apelat la 112 ca să anunțe că în zona în care locuiește a observat un taxi marca KIA cu numărul de înmatriculare_ dar nu era nicio persoană în mașină.
A considerat că este bine să anunțe organele de poliție pentru a efectua cercetările necesare, acestea s-au deplasat la fața locului și i-au reproșat că trebuia să verifice dacă mașina era încuiată sau dacă este vreo persoană înăuntru.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic, întrucât petenta a alertat în mod nejustificat organele de poliție sunând la 112, la data de 18.08.2012, în jurul orelor 12,10, fapta fiind cea prevăzută și pedepsită de disp. art. 32 lit. b din OUG 34/2008.
Petenta a declarat că în cursul zilei de 17.08.2012 a observat un autovehicul tip taxi parcat pe marginea DN 7 - Costeștii din Deal, astfel că în data de 18.08.2012 a apelat la SNUAU 112 considerând că prezenta mașinii este suspectă.
Consideră intimatul că petenta a solicitat nejustificat intervenția organelor de poliție mai ales că a observat autovehiculul parcat cu o zi înainte și avea posibilitatea, dacă într-adevăr considera ceva suspect să se deplaseze la postul de poliție din localitate pentru a sesiza acest aspect. Apelarea numărului de urgență 112 determină intervenția în regim de urgență a organelor de poliție angrenând personal și autovehicule.
În condițiile în care autovehiculul se afla staționat pe marginea unui drum național, în localitate, nu poate conduce automat la concluzia că prezenta sa este suspectă.
Totodată, trebuie menționat faptul că petenta, la momentul aplicării sancțiunii contravenționale, nu a formulat obiecțiuni confirmând astfel aspectele menționate de agentul constatator în procesul verbal de contravenție.
Din raportul agentului constatator, rapoartele agenților de poliție care îl însoțeau, declarația petentei, fișa intervenției la eveniment, coroborate cu cele menționate în procesul verbal de sancționare contravențională, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentei.
Probe: înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prima instanță a analizat actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță și a constată că se impune admiterea în parte a plângerii, pentru următoarele considerente:
La data de 18.08.2012, în jurul orelor 12,10, petenta a alertat în mod nejustificat organele de poliție sunând la 112, solicitând intervenția în regim de urgență a organelor de poliție la fața locului, constatându-se că cele sesizate nu se confirmă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. 34/2008. I s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei.
În drept, potrivit art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. 34/2008, alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, prima instanță a constat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, față de înscrisurile depuse la dosar (raportul agentului constatator, raportul agenților de poliție ce îl însoțeau, fișa intervenției la eveniment, declarația petentei, raport cu propunerea de clasare a lucrării), prima instanță a apreciat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petentă, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție contestat, faptă pe care, de altfel, petenta nu o neagă în mod explicit.
Astfel, petenta a apelat la numărul unic 112 fără a fi necesară intervenția în regim de urgență a organelor de poliție la fața locului, mai ales că autoturismul care i s-a părut petentei suspect se afla în locul respectiv cam de 3 zile, așa cum a declarat martora audiată în cauză, deci în acest interval de timp petenta putea să anunțe organele de poliție în alt mod, deplasându-se la secția de poliție sau chiar apelând telefonic organele de poliție, dar nu la numărul de urgență 112, ci la un număr al secției de poliție cu regim normal.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din O.U.G. 34/2008: „numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul”. Petenta avea posibilitatea să anunțe prezența unei mașini suspecte în alt fel, în loc să solicite intervenția de îndată a organelor de poliție care, în același timp, puteau fi sesizate pentru a interveni la situații cu adevărat urgente.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea constând în amendă în valoare de 500 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.
În legătură cu modul de aplicare a sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, prima instanță a considerat că sancțiunea amenzii aplicate este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite, mai ales ținând cont de vârsta petentei (62 de ani), care cu siguranță nu a estimat în mod corect eventualele consecințe ale acțiunii sale, pericolul social al contravenției săvârșite de petentă fiind deci minim.
Față de aceste împrejurări, a apreciat că sancțiunea avertismentului răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Impotriva acestei sentințe a I.P.J. Dâmbovița a declarat recurs în termen legal, motivat ulterior, în sensul solicitării admiterii acestuia, modificării sentinței atacate și respingerii plângerii contravenționale, întrucât procesul verbal contestat este legal și temeinic.
Nemulțumirea I.P.J. Dâmbovița este legată de faptul că prima instanță a apreciat în mod greșit că sancțiunea aplicată este prea aspră, a minimalizat gradul de pericol social al contravenției săvârșite de petentă plecând de la premisa că aceasta nu a conștientizat gravitatea faptei comise, ceea ce este împotriva opiniei legiuitorului consemnată în art. 2 alin.2 din OUG nr. 34/2008.
In consecință, recurenta apreciază că în felul acesta organele de poliție au fost puse în situația de a se deplasa la un pretins eveniment, constatat doar de petentă, cu consecința resurselor financiare și umane angrenate, de multe ori fără motiv nejustificat, așa cum rezultă din statistica pe anul 2013, din care rezultă că au fost efectuate 34.582 de apeluri la 112, din care numai în 11.583 de cazuri a fost necesară intervenția organului de poliție.
Intimata - petentă a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia, precizând că apelarea la serviciul 112 a făcut-o cu bună credință, în situația în care taxi-ul respectiv staționa de mai multe zile în zona în care locuia, i-a fost teamă de ceva rău, întrucât în alt caz în care un taximetrist a fost omorât, și astfel a considerat că este bine să apeleze la 112.
Mai arată că echipajul de poliție a venit la fața locului, a stat de vorbă cu acesta și a răspuns la întrebările lor, considerând că a făcut o faptă bună, însă ulterior a observat că a fost sancționată pentru fapta sa făcută cu bună credință, sancțiune care i-a îngreunat viața și sănătatea, fiind în cuantum foarte mare față de veniturile sale.
Analizând criticile deduse judecății, în baza actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente și în conformitate cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Nu sunt întemeiate susținerile recurentului privitoare la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, după cum urmează:
În speță, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.08.2012, întocmit de Postul de Poliție M., rezultă că petenta – intimată P. G. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, întrucât la data de 18.08.2012, orele 12,10, în satul Costeștii din deal a apelat în mod nejustificat organele de poliție, sunând la 112, faptă ce constituie contravenția prevăzut de art. 32 lit. b) din OUG nr. 34/2008.
Situația de fapt menționată în procesul – verbal, în sensul că la acea dată și oră petenta a apelat serviciul de urgență 112, nu a fost negată de aceasta, însă a motivat apelul ca fiind un gest cetățenesc pozitiv, cât timp lângă locuința sa aflată într-o zonă de câmp cu porumb, a observat de circa două zile, un taxi galben, marca Kia, nr._, staționat și nicio persoană în interior, i s-a făcut teamă pentru ce s-ar fi putut întâmpla și, în consecință, a sunat la 112.
Tribunalul apreciază că susținerile de vinovăție gravă a petentei - intimate, care ar fi apelat în mod nejustificat serviciul de urgență 112, sunt neîntemeiate, în raport de probele administrate în cauză.
Declarația olografă a petentei din 18.08.2012, dată în sensul susținerilor din plângere, se coroborează cu depoziția martorei audiate de instanță la 07.11.2013 (fila 35), care confirmă împrejurările faptice relatate de petentă și explicația apelării la telefonul de urgență 112, martora afirmând și temerea sa față de staționarea de trei zile a acelui taxi într-o zonă „izolată și chiar periculoasă unde cam totul se fură…”.
In raport de scopul prevederilor legale încălcate, care protejează atitudinea și reacția civică a cetățenilor, martori la situații neobișnuite –în speță, staționarea timp de trei zile a unui taxi într-o zonă izolată, se constată că apelarea la telefonul de urgență a fost făcută cu bună credință.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din aceeași depoziție de martor (ce se coroborează cu declarația olografă și plângerea contravențională), reiese în mod limpede că fapta sesizată a alertat nu numai pe petentă și pe martoră, ci și pe alți vecini, și dintre toți petenta a sunat la 112, la propunerea martorei, (aceasta relatând și aspectul aflat ulterior că taximetristul ar fi fost în spital și adus să recunoască autoturismul).
Având în vedere împrejurările de fapt mai sus descrise, tribunalul constată că sancțiunea avertismentului aplicată de prima instanță este nu numai justă și întemeiată pe probe, dar și proporțională cu fapta comisă, o astfel de sancțiune (mai ușoară) având șansa să-și atingă scopul educativ și preventiv.
Pentru considerentele cele ce preced, tribunalul în baza art. 312 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, va respinge recursul declarat de I.P.J. Dâmbovița, menținând sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2378/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă P. G., domiciliată în București, .. 4, ., ., cu domiciliul ales în comuna Produlești, . Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2014.
P., JUDECATORI,
G. C. M. D. N. E.
Grefier,
R. M.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. Gh.C.
Tehnored. V.M.
2 expl./09.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 189/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 664/2014.... → |
|---|
