Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 635/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 4136/315/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.635
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – A.-M. G.
Judecător – A. L. B.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul – intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 613/12.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent V. V., domiciliat în C., ., nr. 9, ., ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. V., cu sediul în .. 101, ., ., București având ca obiect plângere contravențională.
Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001 așa cum a fost modificat prin art.53 din OUG nr. 80/2013 și art.1 alin.3 coroborate cu art.30 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat D. V. pentru intimatul petent V. V. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind apelantul intimat I. Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Instanța procedează la identificarea apărătorului intimatului petent – avocat D. V. care prezintă legitimație de avocat nr._-644 eliberată de Baroul București.
Instanța înmânează apărătorului intimatului petent un exemplar al motivelor de apel.
Avocat D. V. pentru intimatul petent V. V. precizează că a luat cunoștință de motivele de apel și nu solicită termen în acest sens.
La interpelarea instanței, apărătorul părții prezente apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Noul Cod procedură civilă, instanța văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Târgoviște, constată că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă este competent să soluționeze prezenta cerere.
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe noi în apel.
Avocat D. V. pentru intimatul petent V. V. precizează că nu are cereri de formulat.
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, tribunalul în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă .
Avocat D. V. pentru intimatul petent V. V. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul intimatului petent susține că din cuprinsul motivelor de apel rezultă că s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței pentru cele două contravenții, respectiv că intimatul petent nu a avut asupra sa polița de asigurare RCA la momentul opririi în trafic și că nu purta centura de siguranță.
Așa cum a specificat și în apărările făcute la fondul cauzei cu privire polița RCA intimatul petent nu a avut-o asupra sa, pentru că era la proprietarul celui de-al doilea autovehicul, iar instanța de fond a reținut aspectul că la art.147 pct.1 din HG 1391/2006 se exemplifică foarte clar care sunt actele necesare controlului efectuat de agentul constatator și nu a mai fost reținută contravenția, pentru că s-a făcut proba că toate actele chiar dacă nu se aflau asupra intimatului petent, erau în posesia șoferului celui de-al doilea autovehicul oprit în trafic .
Pentru săvârșirea contravenției de a nu purta centura de siguranță, intimatul petent a fost sancționat cu avertisment pe care nu l-a contestat, dar agentul constatator care l-a oprit în trafic l-a sancționat și pentru această faptă, deși purta centura de siguranță, la fel și pasagerul din dreapta.
Apărătorul intimatului petent precizează că la administrarea probelor la instanța de fond a renunțat la proba cu martorii întrucât a considerat că nu mai este utilă și pertinentă, considerând că proba cu înregistrarea video a fost elocventă.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 613/12.02.2014, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul V. V., în contradictoriu cu intimatul, a anulat procesul verbal de contravenție . numărul_/23.04.2013, dispunând exonerarea petentului de toate sancțiunile ce i-au fost aplicate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 23.04.2013, în jurul orelor 14:05, în Târgoviște, ., petentul a condus autoturismul marca Ford, cu nr._, pe . Municipiul Târgoviște, iar la virajul efectuat pe . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii prin loc special amenajat, din dreptul stației Peco Agip; de asemenea, nu a utilizat centura de siguranță și nu avea asupra sa polița RCA.
Instanța a reținut că petentul a invocat, pe de o parte, aspecte ce se referă la modalitatea de întocmire a procesului verbal, iar, pe de altă parte, că nu ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa, arătând că, pe trecerea de pietoni, la momentul deplasării autoturismului, nu traversa nici un pieton precum și că a avut asupra sa documentele cerute de lege.
Referitor la faptul că procesul verbal de contravenție nu ar fi fost semnat de către un martor asistent, instanța a reținut că, așa cum rezultă din art. 19 din OG 2/2011, doar atunci când contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze procesul verbal, ca principiu, este obligatorie semnarea procesului verbal de către un martor asistent; pe de altă parte, din aceleași dispoziții legale, rezultă că martorul asistent nu confirmă realitatea faptei reținută în sarcina unui contravenient, ci doar faptul că acesta din urmă nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze procesul verbal.
În speță, nu numai că petentul a semnat procesul verbal de contravenție, dar a formulat și obiecțiuni, consemnate ca atare în cuprinsul verbal de contravenție, instanța considerând acest motiv al plângerii ca neîntemeiat.
Referitor la faptul că nu i s-ar fi arătat înregistrarea agentul constatator, instanța a reținut că nicio dispoziție legală nu obligă agentul constatator să prezinte înregistrarea anterior momentului întocmirii procesului verbal, considerent pentru care și acest motiv se apreciază ca fiind neîntemeiat.
Referitor la situație de fapt, instanța a reținut că din planșele fotografice, rezultă că nu se poate trage concluzia certă privind săvârșirea faptei.
Intimata a depus la dosar un suport magnetic pe care se află planșe fotografice, iar la fila 52 se află respectivele planșe fotografice.
În primul rând se observă că, în mare parte și, oricum, la momentul la care ar fi trebuit să se observe poziția pietonului în raport de care s-a reținut fapta, agentul constatator avea obstrucționată vederea, astfel că doar pe baza unei deducții acesta ar fi putut trage concluzia că petentul nu ar fi acordat prioritate de trecere.
În al doilea rând, în raport de porțiunea parcursă de respectivul pieton și de poziția autovehiculului condus de petent (acesta depășise deja trecerea de pietoni), se deduce că, la momentul când petentul a ajuns la trecere, pietonul în discuție nu se angajase încă în trecere, astfel încât nu se poate vorbi despre o neacordare a priorității.
În legătură cu utilizarea/neutilizarea centurii de siguranță, instanța a reținut că nu s-au produs dovezi de intimată și nu rezultă că petentul nu a utilizat această centură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, I.P.J. Dâmbovița, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în partea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului - verbal atacat cu privire la două dintre contravenții.
În motivele de apel, apelantul intimat a susținut că instanța de fond a analizat procesul - verbal numai referitor la legalitatea și temeinicia primelor două sancțiuni, fără a se pronunța în nici un fel cu privire la cea de-a treia sancțiune contravențională, care, de altfel nici nu a fost contestată de intimat.
Apelantul arată că chiar dacă, referitor la prima contravenție ar putea considera că există un dubiu referitor la neacordarea de prioritate, instanța de fond nu a ținut cont de modalitatea de constatare a primelor două contravenții.
Neacordarea de prioritate a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic, în timp ce nefolosirea centurii a fost constatată direct și nemijlocit de lucrătorul de poliție care a efectuat manevra de oprire.
Referitor la această contravenție, apelantul arată că respectiva contravenție a fost constatată prin propriile simțuri, iar procesul verbal, conform practicii C.E.D.O. ( cauza N. G. împotriva României ), se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei pentru răsturnarea acestei prezumții revine contravenientului.
Întrucât, intimatul nu a răsturnat prezumția de care se bucură procesul verbal, acesta nu putea fi anulat, cu privire la cea de a doua contravenție.
Apelantul susține că din moment ce petentul nu a contestat decât comiterea primei contravenții, coroborat cu constatarea directă a celor două, procesul verbal trebuie menținut în parte, cu privire la contravențiile de a nu purta centura de siguranță și de a nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege.
Intimatul petent V. V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința apelată în baza criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate. În baza probelor administrate la instanța de fond, tribunalul reține că apelul este fondat, urmând a-l admite, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea următoarelor fapte: neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii prin loc special amenajat ; nu a utilizat centura de siguranță și nu avea asupra sa polița RCA.
Instanța de fond, deși a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție, nu a analizat decât două dintre faptele contravenționale, respectiv, neacordarea de prioritate și nefolosirea centurii de siguranță, omițând să se pronunțe și asupra celei de-a treia sancțiuni, respectiv lipsa poliței RCA la momentul controlului.
Referitor la fapta de neracordare de prioritate, instanța de fond a reținut, în mod corect, că este un dubiu în ceea ce privește săvârșirea de petent a acestei contravenții, întrucât doar pe baza unor deducții agentul constatator ar fi putut trage concluzia că petentul nu a acordat prioritate.
De altfel, se poate observa că și apelantul recunoaște în motivele de apel că există un dubiu cu privire la săvârșirea contravenției de neacordare de prioritate.
Referitor la celelalte două contravenții, constatate cu propriile simțuri de agentul de poliție, tribunalul reține, următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor din ședința publică din 19.11.2014, apărătorul petentul arată că acesta a fost sancționat pentru fapta de a nu purta centura de siguranță, cu avertisment, pe care nu l-a contestat, deși purta centura de siguranță.
Față de această precizare și ținând cont de faptul că procesul verbal a fost contestat în totalitate, tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod corect, a analizat și această faptă, însă față de modalitatea de constatare a faptei de către agentul constatator ( prin propriile simțuri ) rezultă că procesul verbal, referitor la această faptă se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei revenea contravenientului, care nu a făcut nici o probă în răsturnarea acestei prezumții, ba mai mult, a susținut cu ocazia soluționării apelului că nu a contestat această faptă.
Cu privire la contravenția de nefolosire a centurii de siguranță, tribunalul reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, iar pe de altă parte, petentul nu a făcut nici o probă din care să rezulte contrariul celor constatate de agentul de poliție prin propriile simțuri.
În raport de aceste considerente, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că, va admite în parte plângerea contravențională și va anula procesul verbal privitor la fapta de neacordare de prioritate, urmând a fi menținut procesul verbal cu privire la faptele de a nu purta centura de siguranță și de a nu deține asupra sa documentele prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de declarat de apelantul – intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 613/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent V. V., domiciliat în C., ., nr. 9, ., ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. V., cu sediul în .. 101, ., ., București și în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte plângerea contravențională și anulează procesul verbal de contravenție privitor la fapta de neacordare de prioritate pietonilor și menține procesul verbal de contravenție cu privire la faptele de a nu purta centura de siguranță și a nu deține asupra sa documentele prevăzute de lege .
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,
A.- M. G. A. L. B.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. ALB
Tehnored AB/ȘEM
5 ex/ 04.02.2015
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Judecator fond – T. E. M.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1545/2014. Tribunalul... → |
|---|
