Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 9710/303/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din 12.02.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTORI – E. N.
- C. GHEORGE
GREFIER M. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, - C., cu sediul în București, .. 401 A, sector6, împotriva sentinței civile nr. 1721/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent S. C. S., domiciliat în Lupeni, ., ., ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 8198/ 05.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe petiționarul C. S., în contradictoriucu intimata C. SA C., în favoarea Judecătoria Găești, județul Dâmbovița.
Prin încheierea din data de 18.02.2013 - având în vedere prevederile art. XXIII alin.1 și 4 din Legea nr. 2/01.02.2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 139/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 101 din O.G nr. 15/2002, modificată, referitoare la aplicarea tarifelor de utilizare și de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/01.02.2013, Judecătoria Găești a dispus scoaterea de pe rol a plângerii și a înaintat dosarul Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara, instanță competentă de la domiciliul petentului.
Prin sentința civilă nr. 1720/25.03.2013, Judecătoria Petroșani a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița
De asemenea, s-a constatat că între Judecătoria Petroșani și Judecătoria Găești s-a ivit conflictul negativ de competență, dispunând suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Prin decizia nr. 2476/ 23.04.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 1721/19.09.2013, instanța de fond a dispus admiterea plângerii contravenționale formulată de petentul S. C. S., în contradictoriu cu intimata C. SA - C., dispunând anularea procesului verbal contestat . nr._/ 21.03.2012, precum și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat și de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal contestat . nr._/ 21.03.2012 întocmit de agentul constatator A. C. N. din cadrul C., în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 250 lei și a fost obligat la plata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, reținându-se că la data de 15.10.2011, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând petentului, a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, localitatea P., județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă .
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța de fond a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ.
Astfel s-a reținut că potrivit acestor dispoziții legale, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care se poate constata și din oficiu.
S-a arătat că procesul verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001, insă actul constatator a fost comunicat petentului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, reținându-se că semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nu poate fi valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, s-a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor, însă procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, de drept public, este considerat un act autentic iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
Totodată instanța de fond a apreciat că procesul verbal contestat, contrar susținerilor organului emitent în sensul că a fost generat și semnat electronic, nu este un înscris destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definesc înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
În raport de aceste considerente instanța de fond a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Referitor la tariful de despăgubire, prima instanță a reținut că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr. 144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
La data de 18.10.2013, intimata C. SA C. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat că procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrare în clasa de emisii poluante ( euro), de masa totală maximă autorizată ( MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI – Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor .
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
În plus, OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8, art. 312 alin. 3, art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, OG nr. 15/2002, OG nr. 2/2001, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
În primul rând, tribunalul amintește că în cauză, sunt incidente disp. art. 3041 din C.pr.civ. (adoptat în anul 1865), astfel că analiza instanței de control judiciar nu va fi limitată doar la motivele de casare prev. de disp. art. 304 C.pr.civ., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele.
Așa fiind, tribunalul constată că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei, expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Sunt astfel definite noțiunile de:
- date în formă electronică - „reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice”;
- înscrisul în formă electronică - „o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”;
- semnătură electronică - „date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare, procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, - C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1721/19.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent S. C. S., domiciliat în Lupeni, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. M. E. N. C. G.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- DM
2 ex./10.03.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 395/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 10/2014. Tribunalul... → |
|---|
