Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 612/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 3140/232/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 612
Ședința publică din: 12.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat I. de P. al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 722/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent R. S., domiciliat în mun. Ploiesti, ., ., J. Prahova, CNP-_, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-petent, asistat de avocat N. G. M., care depune împuternicire avocațială . nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică, lipsind apelantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul-petent prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului pentru motivele arătate în întâmpinare, menținerea ca temeinică și legală a sentinței. A arătat că prezumția de legalitate a fost răsturnată prin probatoriul administrat, mai ales filmarea depusă la dosar, din care rezultă că intimatul a fost oprit înainte de trecerea de pietoni; fără cheltuieli.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 722/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul R. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus anularea procesului verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._/05.09.2013, se menționează că, la data de 05.09.2013, ora 10:36, petentul R. S. a condus autoturismul marca Toyota, cu nr._ din direcția București – Pitești, pe ., și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat, prevăzut cu indicator și marcaj ce este amplasat în fața magazinului „La doi pași”, acesta aflându-se pe sensul său de deplasare. S-a consemnat că abaterea a fost filmată video.
În consecință, s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006, republicată, și art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată.
În temeiul acelorași dispoziții legale, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 4 puncte (320 lei) și i s-a reținut permisul de conducere.
Verificând legalitatea procesului – verbal atacat conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat ca acesta este legal întocmit, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Dâmbovița – Serviciul Poliției Rutiere Găești fiind competent a constata contravenții și a aplica sancțiuni în baza H.G. nr. 1391/2006, respectiv a O.U.G. nr. 195/2002, republicată, iar fapta reținută în sarcina petentului se circumscrie prevederilor art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006, republicată, și art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată.
Potrivit art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere: … h) pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar potrivit art. 100 alin. 3 lit b OUG 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:… b) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Sancțiunea amenzii aplicată petentului în valoare de 4 puncte (4 * 80 lei – 320 lei) se încadrează în limitele prevăzute de lege.
De asemenea, instanța a reținut că procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001, iar sancțiunea contravențională dispusă este individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Din motivarea plângerii contravenționale, cât și din cuprinsul obiecțiunilor menționate în cuprinsul procesului – verbal rezultă că petentul nu recunoaște săvârșirea faptei.
Asupra temeiniciei acestuia, instanța constată analizând planșa foto anexată la dosarul cauzei și înregistrarea video, că imaginea preluată este neclară, neputând fi evidențiată cu certitudine nici partea din numărul de înmatriculare al autoturismului exprimată în litere, dar nici cea compusă din cifre. În concluzie, instanța urmează să rețină că prezumția de temeinicie a procesului – verbal a fost răsturnată prin probele administrate, rezultând un dubiu care trebuie interpretat în favoarea petentului.
Pentru argumentele invocate, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța a admis plângerea formulată, a anulat procesul verbal de contravenție și a exonerat petentul de la plata amenzii.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 01 iulie 2014, intimata Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, în temeiul prevederilor art. 466 din Codul de procedură civilă, a declarat apel, considerând-o netemeinică si data cu încălcarea vădita a legii.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta intimată a învederat următoarele considerente:
Instanța de fond a admis plângerea contravenționala motivat de împrejurarea ca în filmare nu se observa numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petiționar; însă aceasta susținere a instanței de fond, sub nicio forma nu poate constitui un motiv pentru a fi anulat procesul verbal de contravenție.
Se învederează instanței de control judiciar ca fapta comisa de petiționar a fost constatata în mod direct si nemijlocit de către agentul constatator ; în același timp, abaterea contravenționala fiind si filmata, iar agentul constatator a procedat la oprirea autovehiculului condus de petiționar, aducându-i-se la cunoștința abaterea comisa si întocmindu-se pe loc procesul verbal de contravenție în care s-a precizat ca nu are obiecțiuni.
Așadar, agentul constatator 1-a identificat pe petișionar, dar a identificat si autovehiculul condus de acesta ca fiind marca Toyota cu numărul de înmatriculare_, neexistand nici un dubiu cu privire la persoana si autovehiculul depistate în trafic ; mai mult, petiționarul nu a invocat vreun moment ca nu el ar fi fost depistat în trafic sau ca nu ar fi condus autovehiculul menționat în procesul verbal de contravenție.
De asemenea, pretenția instanței de fond ca înregistrarea video sa pună în evidenta numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petiționar este exagerata, neexistând un text de lege care sa prevadă o astfel de obligație.
Filmarea efectuata în speța nu trebuie confundata cu filmarea efectuata în cazul încăcării limitei legale de viteza, cand potrivit pct. 3.5.1. din Ordinul BRML nr. 301/2005 trebuie sa fie pus în evidență si numărul de înmatriculare al vehiculului ținta.
Mai mult, fapta fiind constatata si în mod direct, prin propriile simțuri, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., petiționarului îi revenea obligația de face dovada contrara celor reținute în actul sancționator.
Filmarea pune clar în evidență momentul în care petiționarul nu acorda prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare si nu rezulta nici un dubiu care sa profite petiționarului, așa cum pretinde instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului astfel formulat, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii în fond a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal ca fiind legal și temeinic.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 Cod procedura civila.
Intimarul-petent R. S. a depus la dosar întâmpinare la data de 17.09.2014, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Prin întâmpinare se susține faptul că, prin plângerea formulata împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.09.2013 de I. de P. al Județului Dâmbovița, a solicitat anularea acestuia, apreciindu-l ca fiind nelegal si neîntemeiat.
De asemenea, prin sentința civila nr. 722/08.05.2014, Judecătoria Gaesti, i-a admis plângerea si a anulat procesul verbal de contravenție, având în vedere nerecunoașterea faptei reținuta în sarcina sa, iar probele administrate, în speța planșele foto si înregistrarea video, depuse la dosarul cauzei nu susțin cele consemnate în procesul verbal de contravenție.
În continuare, se mai precizează că, susținerile apelantei conform cărora "pretențiile instanței de fond ca înregistrarea video sa pună în evidență numărul de înmatriculare...este exagerata...", precum si "fapta a fost constatata în mod direct, prin propriile simțuri,....reclamantului îi revenea obligația de a face dovada contrara celor reținute în actul constatator", nu pot fi primite, si nu fac decât sa dovedească faptul ca anumite mentalități, sunt greu de depășit si de acceptat.
Apelanta nu poate sa înțeleagă ca, respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care si prezumția de nevinovăție, ce privește si aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, îi incumba, chiar daca profita persoanei acuzate.
In acest sens s-a pronunțat CEDO în cauza "Ozturk vs, Germania" si cauza "A. vs. România - 2007" (decizii cu prioritate în aplicare în fața oricărei reglementari interne conform art. 20 (1) si (2) din Constituția României), precum si Curtea Constituționala a României prin Decizia nr. 251/12 iunie 2003 referitoare la excepția de neconstitutionalitate a unor dispoziții din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin care s-a statuat ca orice acuzat are dreptul la un proces echitabil, iar noțiunea de "contravenient" în dreptul administrativ folosita de legiuitor nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăției, fiind asimilata unei proceduri penale.
Ca atare, jurisprudența constanta a instanțelor de judecata în materie contravenționala a consacrat în practica următoarele:
-contravenția este subsumata noțiunii de acuzație în materie penala;
-sarcina probațiunii incumba părții care a aplicat sancțiunea contravenționala, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnata în lipsa unor probe certe de vinovăție;
-mențiunile agentului constatator inserate în procesul verbal nu constituie singure o proba, ci dimpotrivă, acestuia îi revine sarcina de a dovedi temeinicia si legalitatea procesului verbal;
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond.
În drept, au fost invocate prevederile art. 470 alin. (3), art. 205 Cod procedură civilă.
Apelanta-intimată Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a înregistrat la registratura Tribunalului Dâmbovița la data de 02.10.2014, răspuns la întâmpinarea formulată de petiționar – prin care își mențin susținerile formulate în motivele de apel depuse anterior.
Referitor la mențiunile intimatului inserate în întâmpinare, apelanta învederează următoarele:
Contrar celor susținute de intimat, asa cum rezulta din probele administrate în cauza, fapta comisa de intimat a fost constatata în mod direct si nemijlocit de către agentul constatator, dar a fost si filmata cu camera cinemometrului instalat pe autospeciala de politie.
In cazul în care faptele sunt constate în mod direct de către agentul constatator, sarcina probei revine contravenientului, fiind incidente dispozițiile art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
Instanța de fond a făcut o grava confuzie în cauza atribuind constatării directe obligații ce se circumscriu constatărilor efectuate cu cinemometrul.
De asemenea, apelanta solicită a se avea în vedere că în cauza de față fapta pentru care a fost sancționat intimatul este neacordarea priorității de trecere pietonilor si nicidecum încălcarea limitei legale de viteza ; iar condiția ca numărul de inmatriculare al vehiculului ținta sa fie pus în evidență se regăsește în cuprinsul dispozițiilor pct. 3.5.1. din Ordinul BRML 301/2005, ordin care se refera strict la măsurarea vitezei cu cinemometrul si nicidecum la neacordarea priorității de trecere pietonilor.
Se presupune ca în acord cu dispozițiile art. 252 Cod procedura civila, judecătorul fondului trebuia sa cunoască din oficiu dreptul în vigoare în România si sa nu confunde modul de constatare al faptelor contravenționale.
Daca în cauza a fost folosita camera cinemometrului pentru a completa probatoriul asta nu înseamna ca si constatarea în sine trebuie sa țină seama de dispozițiile Ordinului BRML nr. 301/2005.
Filmarea video este doar un element în plus la constatarea efectuata în mod direct de agentul constatator, însă instanța de fond cu încălcarea legii a anulat procesul verbal de contravenție a cărui prezumție de legalitate si veridicitate nu a fost răsturnata.
Mentalitățile la care face referire intimatul nu au nicio legătura cu prezenta cauza în care acesta a contestat un proces verbal de contravenție. In condițiile în care susținerile sale nu sunt utile si concludente pentru dezlegarea pricinii ar trebui sa se abțina si sa folosească astfel de afirmații într-un cerc restrâns si nu într-o cauza civila si în raport de o instituție publica.
Modul în care intimatul întelege sa-si materializeze drepturile prevăzute de lege aduce atingere imaginii instituției politiei.
Prezumția de nevinovăție a fost respectata pe deplin de către instanța de fond, iar instituția constatării directe, precum si prezumția de legalitate si veridicitate a procesului verbal de contravenție au fost aruncate în derizoriu ca urmare a interpretării eronate a modului în care a fost constatata fapta contravenționala.
Desi intimatul face referire la cauza A. contra României, aceasta nu este aplicabila în cauza.
In fapt, în cauza CEDO «A. contra României », petiționarul s-a plâns de încălcarea dreptului sau la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, sub aspectul respectării principiului echității procedurii judiciare inițiate în vederea contestării unui proces-verbal de contravenție, a unui contract de vanzare-cumparare și a unor alte acte administrative, precum și sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție anterior stabilirii vinovăției sale.
Curtea Europeana a apreciat faptul ca procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție, din aceasta cauza, poate fi asimilata unei proceduri penale, având în vedere faptul ca sancțiunea aplicata faptei de care a fost acuzat petiționarul avea atat un scop educativ, cat și unul de reprimare, precum și faptul ca, la data comiterii de către petiționar a faptei, aceasta putea fi pedepsita cu sancțiunea alternativa a închisorii.
Or, în cauza de față nu este aplicabila cauza A. contra României, având în vedere ca la data comiterii faptei de către intimat legea sancționează aceasta fapta doar cu amenda si, pe de alta parte, nu se contesta si alte acte administrative.
In schimb, în cauza dedusa judecații este aplicabila cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) prin soluția pronunțata la data de 03.04.2012 de către CEDO.
In aceasta cauza, N. G. împotriva României, s-a constatat ca Statul Român a respectat exigentele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, în special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifica materiei penale, dar aplicabila si în domeniul contravențional, în anumite condiții, petiționarul având posibilitatea în cadrul procedurii interne sa prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativa de care beneficia procesul verbal contestat, potrivit legislației naționale.
In motivarea Curții s-a reținut ca desi este cert ca, instanțele naționale așteptau ca petiționarul sa aducă elemente de proba contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat ca aceasta abordare era justificata de regimul juridic aplicabil în materie contravenționala, care se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabila principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. S-a arătat ca nici interpretarea literala, nici cea teleologica a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea ca aceasta ar impiedica o persoana sa renunțe, din proprie voința, la garanțiile oferite de acest articol.
Referitor la solicitarea intimatului ca instanța de control judiciar sa decada instituția din dreptul de a propune probe noi, învederează instanței ca nici nu este necesara administrarea de probe noi din moment ce probele pe care le-a administrat pe fondul cauzei sunt mai mult decât suficiente pentru a susține legalitatea si veridicitatea procesului verbal de contravenție, însă faptul ca instanța de fond nu si-a respectat obligația de a cunoaște legea i-a adus în situația actuala, situație pe care instanța de control judiciar sa o îndrepte în virtutea respectării legii si aflării adevărului.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului formulat în cauza, anularea sentinței atacate cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic.
Au fost invocate prevederile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
Verificând sentința apelată în limitele impuse de disp. art. 479, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul constată că susținerile apelantului-intimat în sensul existenței comiterii contravenției imputată intimatului-petent și implicit a temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, apar ca fiind veridice prin raportare la situația de fapt rezultată din întreg probatoriul administrat în cauză și la împrejurările concrete de constatare a acesteia, sub acest aspect soluția adoptată de instanța de fond, aceea de admitere a plângerii contravenționale și de anulare a actului sancționator, fiind una greșită.
Astfel tribunalul amintește că prezumția de conformitate recunoscută unui proces verbal de contravenție de natura celui contestat în cauză, în condițiile în care fapta contravențională a fost constatată în mod direct (ex propris sensibus) de către agentul constatator, a fost greșit analizată și valorizată de către instanța de fond întrucât, această prezumție este una relativă care poate fi însă răsturnată doar prin dovada contrară realizată de persoana interesată.
O astfel de dovadă nu a fost realizată de către intimatul-petent, susținerile acestuia în sensul contestării comiterii faptei, coroborate cu lipsa de claritate a imaginilor foto și a înregistrării video depăsă la dosar de apelantul-intimat, în ceea ce privește punerea în evidență a numărului de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea, neputându-se constitui într-o dovadă lipsită de echivoc, aptă să conducă la răsturnarea acestei prezmții.
Dimpotrivă, imaginile depuse la dosar nu fac altceva decât să susțină constatarea realizată de agentul constatator, în condițiile în care intimatul-petent nu a negat că autoturismul din imagini este cel pe care l-a condus la momentul constatării contravenției.
În această logică tribunalul amintește că prin jurisprudența recentă a CEDO, s-a nuanțat interpretarea aplicării prevederilor art. 6.2 din Convenție în materia contravențiilor reglementate în domeniul circulației rutiere, invocate de recurentă, statuându-se potrivit Deciziei dată în cererea 7034/07 M. H. c. României, că, art. 6&2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].
Totodată prin paragraful 13 din decizia amintită, Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză, subliniind, în primul rând, că prezumția de răspundere a contravenienților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Or, în cauza dedusă judecății această prezumție de conformitate recunoscută actului sancționator contestat, nu a fost răsturnată de către intimatul-petent prin probatoriul administrat, acesta nefăcând altceva decât să încerce probele suplimentare aduse de agentul constatator în susținerea constatării directe a faptei contravenționale, respectiv imaginile foto/video din care rezultă fărăr dubiu faptul neacordării priorității de trecere, pietonului angajat în traversarea drumului public.
Pentru aceste considerente tribunalul, în temeiul disp. art. 480, alin. 2 din C.pr.civ., va admite apelul declarat de apelantul-intimat I. de P. al Județului Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 722/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent R. S., astfel că va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.09.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-intimat I. de P. al Județului Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 64, J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 722/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent R. S., domiciliat în mun. Ploiesti, ., ., CNP-_.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.09.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, E. N. B. G.
GREFIER,
N. L.
Judecător fond O. A. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- EN / NGL
5 ex./02.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 207/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 622/2014.... → |
|---|
