Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 586/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 586/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 48/315/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 586
Ședința publică din: 29.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă Societatea A. T. S.R.L. cu sediul în mun. Târgoviște, .. 86, J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 856/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 28 din OUG nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, nemaifiind formulate cereri și nici alte incidente de soluționat, având în vedere solicitarea părților privind judecata în lipsă, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 856/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta Societatea A. T. S.R.L. reprezentată prin administrator G. G., în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare a contravenției . 13 nr._ întocmit la data de 02.12.2013 de intimată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 2.12.2013, prin procesul verbal . 13 nr._, petenta S.C. A. T. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei întrucât s-a constatat că la data de 12.09.2013, ora 06,53, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând acesteia a fost surprins pe DN 5 km 28+120m, localitatea Călugăreni, județul G., circulând fără a deține rovignetă valabilă.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 8, al. 1, din OG nr. 15/2002. Procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa contravenientului, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovignetei prin verificarea ulterioară a înregistrărilor.
Potrivit art. 34 alin.1 din OG. nr. 2/2001, instanța a reținut că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, fiind predată serviciului poștal la data de 23.12.2013.
Analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, raportat la motivele invocate de către petentă, instanța de fond a reținut că în fotografia depusă la dosar de intimată și care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, este vizibil autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Conform mențiunilor existente pe marginea planșei foto, acest autoturism a circulat pe DN 5 km 28+120 m, în localitatea Călugăreni, județ G., la data de 12.09.2013, ora 6:53. La data de 02.12.2013, la ora 8:31, acest autovehicul nu a fost găsit în baza de date cu rovignete valabile la data săvârșirii faptei (fila nr. 23).
Autoturismul cu nr. de înmatriculare_ este înmatriculat pe numele petentei, așa cum rezultă atât din procesul verbal de constatare a contravenției cât și din conținutul plângerii contravenționale.
Faptul că agentul constatator nu a fost prezent la data și locul unde a fost efectuată fotografia nu poate fi asimilat cu faptul că nu a constatat prin propriile simțuri săvârșirea abaterii contravenționale întrucât, în cazul acestui gen de abateri se impune verificarea bazelor de date în ambele variante.
Astfel, potrivit art. 9, al. 2 din O.G. 15/2002 se arată că începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. La articolul 9, alin. 3, se arată că în cazurile prevăzute la alin. 2, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Cu privire la lipsa mențiunilor referitoare la datele de identificare a contravenientului prevăzute în art. 16, alin. 6, din OG 2/2001 și anume, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și datele de identificare a persoanei fizice care reprezintă societatea petentă, instanța reține că, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, numai lipsa mențiunilor privind denumirea și sediul persoanei juridice atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.
Astfel, în procesul verbal contestat au fost menționate aceste elemente, cu privire la celelalte fiind reglementată o nulitate relativă în condițiile producerii unei vătămări care nu au fost invocate.
Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul verbal întocmit în cazul de față, procesul verbal contestat conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator D. A. B., posesor al certificatului nr._BCDA1, emis de S.C. CERTSIGN S.A. ( fila nr. 21).
Instanța a apreciat că procesul verbal contestat îndeplinește cerința existenței semnăturii agentului constatator, întrucât art. 17, din OG. 2/2001, nu prevede că această semnătură trebuie să fie olografă. De asemenea, numele agentului constatator este certificat prin aplicarea ștampilei instituției din care face parte agentul constatator.
Potrivit art. 4, pct. 4, din Legea nr. 455/2001 semnătura electronica extinsă reprezintă acea semnătură electronica care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar; asigură identificarea semnatarului; este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legată de datele în forma electronică la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Conform art. 9, al. 2, semnătura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4. din Legea nr. 455/2001.
De asemenea, art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevede că, în cazurile în care forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Într-adevăr procesul verbal de constatare a contravențiilor are natura juridică a unui act administrativ ceea ce nu înseamnă însă că acestuia nu îi poate fi atașată o semnătură generată electronic. Acest lucru este posibil întrucât art. 17 din OG. 2/2001, nu prevede că această semnătură trebuie să fie olografă.
Faptul că art. 6, din Legea nr. 455/2001 prevede că înscrisul în forma electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, nu constituie un argument pentru nulitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor.
Astfel, procesul verbal de constatare a contravențiilor este un act administrativ și deci autentic dar, spre deosebire de alte acte autentice, acesta nu face dovada până la înscrierea în fals cu privire la constatările personale ale celui care l-a întocmit așa cum prevede art. 270, din Codul de procedură civilă, ci doar până la proba contrară ca și înscrisul sub semnătură privată potrivit art. 273, al.1, din Codul de procedură civilă.
Instanța a subliniat că deși procesul verbal de constatare a contravențiilor este un act administrativ și deci autentic, acesta nu are toate caracteristicele înscrisurilor autentice și astfel instanța apreciază că poate fi semnat de agentul constatator, utilizând o semnătură electronică.
Pe fondul cauzei, în drept instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1, al. 2, din OG 15/2002, care prevăd că începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit in continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Potrivit art. 1, al.1, lit. j, din OG 15/2002, rovigneta reprezintă documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Noțiunea de utilizatori este definită de art. 1, al. 1, lit. b, din OG nr. 15/2002 și reprezintă persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Prin urmare, raportat la cazul de față, obligația de a achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, revine fie proprietarilor înscriși în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, fie altor persoane înscrise în certificatul de înmatriculare, care pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
În drept, fapta reținută în procesul verbal contestat este prevăzută de art. 8, al. 1, din OG 15/2002, conform căruia fapta de a circula fără a deține rovigneta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Sancțiunea ce se aplică este de minim 250 de lei, potrivit anexei nr. 2 de la acest act normativ.
În consecință, cu privire la încadrarea juridică dată a faptei reținute în procesul verbal contestat, instanța a constat că aceasta este corect stabilită, iar sancțiunea aplicată este în limitele prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținu ca legal și temeinic procesul verbal . 13 nr._ întocmit la data de 02.12.2013 de intimată.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 20 martie 2014, apelanta petentă . reprezentată legal, a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta petiționară a învederat următoarele considerente:
Instanța de fond avea obligația prin raportare la dispozițiile art.34 din OG nr.2/2001 modificată și completată, să analizeze sub toate aspectele legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
In acest sens, se solicită a se observa că dincolo de aspectele învederate în plângerea contravențională, referitoare la lipsa mențiunilor privitoare la datele de identificare ale contravenientului, judecatorul fondului era obligat să analizeze atent, respectarea în speța de față a dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001.
Acest fapt a fost consemnat de instanța de fond, însă explicațiile și mai ales motivarea soluției oferite, sub aspectul respectării dispozițiilor art. 17 și 19 din OG nr.2/2001, sunt neconvingătoare și inapte să justifice tratamentul juridic oferit.
Astfel, conform articolului invocat mai sus, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Procesul verbal de contravenție poartă mențiunea „acest document a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și HG nr. 1259/2001 de către D. Aice B. deținător al unui certificat nr._0304004F emis de CERTSIGN SA furnizor acreditat de servicii acreditat conform legii".
De asemenea, se va observa, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 455/2001 care definesc semnătura electornică (există aici 4 definiții - n.s.) și cu referire directă la prevederile art.4 (4), art.5 și art.7, că reglementarea nu conține nicio prevedere pentru înscrisurile pe suport hârtie.
Din interpretarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Potrivit Codului Civil, înscrisul sub semnătură privată este cel "întocmit și semnat de părți, fără intervenția vreunui organ de stat".
Fiind semnat de un organ al statului, PVCC de rovinietă nu poate fi considerat înscris sub semnătură privată, ori conceptul de înscris în formă electronică, utilizat de CNADNR, se aplică doar primului.
La o cercetare atentă a sentinței apelate, se poate observa că, judecătorul fondului a neglijat acest aspect, oferind o motivare care nu concordă cu realitatea textelor invocate.
Intre actul sub semnătură privată și actul autentic există însă diferențe, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public competent ; în timp ce, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre aceștia, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor.
Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, si totodată este un act autentic, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, astfel ca nu îi sunt aplicabile vederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Nicio dispoziție a Legii nr. 455/2001 și nicio altă lege specială nu prevăd posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau a unui alt act autentic.
In plus, așa cum se poate observa, procesul verbal de contravenție comunicat societății reprezintă un înscris pe hârtie, destinat a fi citit în mod nemijlocit, fără un program informatic.
Astfel că, deși procesul verbal contestat reprezintă transpunerea pe hârtie a unui document generat electronic, autenticitatea și concordanța datelor de pe suportul hârtie cu cele stocate prin mijloace electronice nu pot fi verificate în absența semnăturii agentului instrumentator.
Ca atare, dacă procesul verbal de contravenție ar fi fost adus la cunoștința societății prin intermediul unui program informatic, ce ar fi permis citirea datelor digitalizate din semnătura electronică, ar fi putut conchide că aceasta face dovada deplină a semnării actului de sancționare de agentul instrumentator deținător al unui certificat nerevocat (relevante sunt în acest sens, dispozițiile art.4 din legea nr. 455/2001 - n.s).
Or, în speța de față, s-a realizat transpunerea pe hârtie a procesului verbal de contravenție și agentului constatator îi revenea obligația semnării actului sancționator, cerință de validitate impusă expres de art.17 din OG nr.2/2001 și care trebuia verificată prin prisma acestor argumente, de instanța ce a judecat fondul.
Mai mult, în lipsa posibilității verificării concordanței între datele digitalizate și constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator, este imposibil de verificat, dacă cele cuprinse în copia actului sancționator au
fost și sunt însușite de reprezentantul CNADNR, aceasta fiind în final, rațiunea pentru care PVCC-ul trebuie semnat de dresorul actului.
Prin prisma acestui argument, legiuitorul din 2001 a impus necesitatea semnării actului sancționator stabilind și modalitatea de comunicare a acestuia, către contravenient, printr-un înscris material (suport hârtie ce conține semnătura olografă a dresorului PVCC - fapt ce atestă însușirea celor descrise în actul de control – n.s ) și nu prin transpunerea pe hârtie a unui document generat și semnat electronic.
Judecătorul fondului a neglijat și un alt aspect, asupra căruia instanța de control judiciar va trebui să se aplece cu mai multă atenție; a arătat că, nici constatarea nu este făcută ex propriis sensibus de către agentul constatator, devreme ce acesta folosește, un instrument optoelectronic de captură a unor imagini cu parametrii metrologici neatestați decât de către producătorul acestuia, pe care apoi le interpretează și pe baza cărora constată săvârșirea unei contravenții.
Așa cum dispune OG nr. 15/2002 modificată și completată, constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate. Omologarea nu e totuna cu verificarea metrologică, după cum distinge chiar legea (OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice). CNADNR depune la dosar o adresă emisă de Biroul de Metrologie Legală ce atestă că SIEGMR nu se supune unui astfel de control metrologic, fapt ce nu are însă nici o legătură cu obligativitatea omologării
Declarațiile de calitate și conformitate sunt una, omologarea întregului sistem folosit, cameră, calculatoare, rețea de servere, este altceva.
Față de cele învederate, apreciază că nu este corectă soluția calificării PVCC ca fiind legal și corect întocmit, în condițiile în care s-au neglijat aspecte relevante în ceea ce privește: nulitatea absolută a actului sancționator și absența omologării camerelor și sistemului informatic utilizat la constatarea faptei imputate.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal contestat, cu consecința exonerării de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire, reținând că actul sancționator nu cuprinde semnătura agentului constatator și nu există omologare pentru sistemul informatic și optoelectronic folosit la constatarea și sancționarea faptei imputate, lipsa acestor elemente atrăgând nulitatea absolută a actului contestat.
În drept, au fost invocate prevederile art.411 alin. l pct.2 teza a II, art. 223, art.476 - 481 C. proc. civ, art.17 și 34 din OG nr.2/2001 modificată și completată, pe prevederile Legii nr.455/2001, Legea nr.144/2012.
A fost anexată practică judiciară - sentințele Judecătoriei Bacău pronunțate în dosarele :_/180/2011 și_/180/2011, extrase de pe portalul instanțelor ce atestă soluții de admitere a recursurilor în cauze similare, dosar nr._/281/2011, nr._/281/2011, nr._/281/2011, nr._/281/2011, nr._/180/2011 și nr._/180/2011.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 22.05.2014, intimata CNADNR SA CESTRIN, solicită respingerea apelului, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin întâmpinare, intimata a invocat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura și efectele înscrisului sub semnătură privată.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice ; se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronica, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretata sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea.
In plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se alică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
De asemenea, instanța a reținut că apelantul nu a făcut dovada achitării rovinietei pentru data și vehiculul respectiv, că în mod corect s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi circulat fără rovnietă valabilă.
Se solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, iar pe fond menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În dret, au fost invocate dispozițiile art. 471 pct. 5 Noul Cod procedură civilă, O.G. nr. 15/2002, OG nr. 2/2001 ; art. 223 noul Cod procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Astfel, tribunalul constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin nesancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar considerentelor instanței de fond și susținerilor intimatei, expuse în întâmpinările depuse la dosar, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic și semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 invocată de către intimată, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ privind semnătura electronică, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Sunt astfel definite noțiunile de:
- date în formă electronică - „reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice”;
- înscrisul în formă electronică - „o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”;
- semnătură electronică - „date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat apelantei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică, nefiind destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică căruia să-i poată fi atașatăsau logic asociată o astfel de semnătură electronică.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție nefiind un înscris în formă electronică, nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de intimată, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, pentru lipsa semnăturii agentului constatator, se impunea a se constata nulitatea procesului verbal contestat, consecința anulării actului sancționator fiind aceea a exonerării apelantei-petente de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită apelul declarat de apelanta-petentă Societatea A. T. S.R.L., sens în care va schimba sentința apelată, va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție . 13 nr._ întocmit la data de 02.12.2013 de intimată.
Văzând și disp. art. 634, alin. 1, pct. 4 din C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-petentă Societatea A. T. S.R.L. cu sediul social în mun. Târgoviște, .. 86, Județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 856/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6.
Schimbă în tot sentința apelată, și pe fond admite plângerea contravențională și anulează procesul verbal de contravenție . 13 nr._ întocmit la data de 02.12.2013 de intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
B. G. E. N.
Grefier,
N. L.
Judecător fond L. E.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- EN
4 ex./24.11.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 174/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 665/2014. Tribunalul... → |
|---|
