Anulare act administrativ. Sentința nr. 1780/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1780/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 3882/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.1780
Ședința publică din data de 11.12.2014
Instanța constituită din:
P. – C. I. D.
GREFIER – C. Ț.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată pe calea contenciosului administrativ, de către S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul in Târgoviște, ., județul Dâmbovița, reprezentat de T. G., in numele și pentru membrii de sindicat A. M., M. C., D. F., N. E., N. A., I. I., S. M., S. N. Ninel, R. V., P. I. F., A. D. L., I. N. G., R. G. și N. T. I. – funcționari publici din cadrul Primăriei D., în contradictoriu cu pârâta U. D., județul Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr.334/14.07.2014.
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns reclamantul prin dl S. M. lipsă fiind pârâta
Procedura de citare legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul in care se află judecata.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul in fond.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art.131, alin.1, din noul cod de procedura civila, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul prevederilor art.95 pct.1 din noul cod de procedura civila.
Tribunalul, nemaifiind formulate alte cereri, invocate excepții sau solicitate probe pentru a fi administrate, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art.244, alin.1, din noul cod de procedura civila, declară cercetarea procesului încheiată și apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată.
Reprezentantul legal al reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată in sensul anulării Deciziei nr. 334/14.07.2014.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, în temeiul dispozițiilor art.394, din noul cod de procedura civila, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin cererea inregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._, S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, in numele și pentru membrii de sindicat A. M., M. C., D. F., N. E., N. A., I. I., S. M., S. N. Ninel, R. V., P. I. F., A. D. L., I. N. G., R. G. și N. T. I. – funcționari publici din cadrul Primăriei D., a chemat in judecată pârâta U. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr.334/14.07.2014.
In motivarea cererii se susține că membrii de sindicat își desfășoară activitatea la unitatea pârâtă fiind funcționari publici.
Intre sindicatul din administrația publică locală și conducerea primăriei D. a fost incheiat acordul colectiv de muncă nr.836/12.03.2008 cu o valabilitate de 4 ani.
Conform prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996, un contract colectiv de muncă este convenția incheiată intre patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca, iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
Se arată că Direcția de Muncă și protecție Socială Dâmbovița a înregistrat contractul colectiv de muncă fără obiecțiuni, acesta exercitându-și controlul de legalitate.
In acest sens, potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc in limitele și condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu incălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24, alin.1), nulitate care se constată de instanța competentă, la cererea părții interesate (art.24 alin.2 din Legea 130/1996).
Se prevede de asemenea, faptul că, la momentul inregistrării, direcțiile generale teritoriale de muncă și protecție socială vor verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8, exercitând in acest mod controlul de legalitate și dacă constată negocierea unor clauze cu incălcarea art.8, au obligația de a lua măsuri de intrare in legalitate, de a se înlătura din contract clauzele contrare legii (art.27, alin.2, coroborat cu art.28).
Insă procedura descrisă nu a avut loc, ceea ce înseamnă că Direcția de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița și-a dat avizul favorabil, moment in care acordul colectiv incepe să-și producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia, făcea inaplicabile clauzele cuprinse in respectivul acord. Nu trebuie omise in acest context nici dispozițiile Convenției OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, care, prin art.56 impune ca negocierea colectivă să poată avea loc cu privire la fixarea condițiilor de muncă și angajării sau reglementării relațiilor intre cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.
Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor O.I.M.
Și nu in ultimul rând, contractul este legea părților, iar drepturile negociate in acest contract nu sunt dintre cele a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Drepturile mai sus menționate sunt prevăzute in contractul colectiv de muncă cu nr.1417/11.03.2008, iar acesta, ca orice alt contract, se impune părților cu putere de lege și este irevocabil.
Mai mult, obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi incălcate, intrucât acesta a devenit opozabil și in același timp obligatoriu pentru părțile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii și art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea executării contractului colectiv de muncă derivă și din prevederile Convenției OIM nr.131/1970, referitoarea la atragerea răspunderii părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin acordul/contractul colectiv de muncă.
Având in vedere că reprezentanții curții de conturi consideră că salariații instituțiilor bugetare nu au voie să negocieze alte clauze decât cele care sunt legale doar din punct de vedere al reprezentanților al acestei instituții ce se consideră instanță judecătorească, primarul comunei a fost nevoi să emită dispoziția atacata, aceasta fiind emisă cu incălcarea dispozițiilor legale.
Mai mult, prin Legea 84/2012, se aprobă exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite in condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Au fost atașate cererii plângerea prealabilă, dispozitia nr.334/14.07.2014, Contractul acord colectiv de muncă nr.836/12.03 2008.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să combată acțiunea reclamantului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor incidente în cauză, Tribunalul constată:
Prin dispoziția nr.334/14.07.2014 întocmită de ., s-a dispus recuperarea sumelor ca impozit pe venit si contributii sociale, aferente sumelor acordate personalului din aparatul de specialitate al primarului comunei D., in baza sentintei civile nr.2455, din 05.12.2011, conform pct.10, din Decizia nr.42/2014 emisa de Camera de Conturi a Judetului Dambovita.
La pct.10 din această decizie, se arată că salariații compartimentului de contabilitate nu au reținut la sursă, nu au înregistrat în contabilitate, nu au declarat și nu au virat la bugetul general consolidat, impozit pe venit și contribuții sociale, aferente sumelor acordate personalului în baza sentinței civile nr.2455/05.12.2011.
In cauza, a intervenit insa amnistia fiscala, reglementata de Legea nr.124/2014, care la art.2, alin.1, prevede că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art.1, trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
În aceste condiții, tribunalul constată că în mod nelegal a fost emisă dispoziția de recuperare nr.336/14.07.2014, în sensul că sumele la a căror recuperare se tinde, intră sub incidența Legii nr.124/2014, privind amnistia fiscală.
Pentru aceste motive, tribunalul va admite acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
]Admite cererea formulată de S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul in Târgoviște, ., județul Dâmbovița, reprezentat de T. G., in numele și pentru membrii de sindicat A. M., M. C., D. F., N. E., N. A., I. I., S. M., S. N. Ninel, R. V., P. I. F., A. D. L., I. N. G., R. G. și N. T. I. – funcționari publici din cadrul Primăriei D., în contradictoriu cu pârâta U. D., județul Dâmbovița.
Constata ca in cauza a intervenit, prin Legea nr.124/2014, amnistia fiscala si exonereaza functionarii publici din cadrul primariei D., mentionati in tabelul anexa (fila 9 din dosar), de la plata sumelor reprezentand impozit pe venit si contributii sociale, ce trebuiau recuperate in baza sentintei civile nr.2455/05.12.2011, sume mentionate in Decizia nr.42/2014, pct.10, emisa de Curtea de Conturi Dambovita.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
C. I. D. C. Ț.
Red.CID
Tehnored.CȚ
4 ex/08.01.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 392/2014.... → |
|---|
