Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 384/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 384/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 1675/120/2013
Dosar nr._ taxă poluare
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 384
Ședința publică din data de 03 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul Individual de Avocat G. A., cu sediul în Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, prin care se solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 2988 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală.
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._ (7)/14.02.2013, fiind aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul prin av. G. A., conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 7/dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Av. G. A., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, în cuantum de 2988 lei, cu dobânda legală aferentă, precum și plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător, conform chitanței în cuantum de 600 lei, pe care o depune la dosar.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul D. G. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Administrația F. pentru Mediu, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 2988 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, autoturismul marca Skoda, înmatriculat în țara de proveniență în anul 2003, iar pentru înmatricularea acestuia în România i-a fost percepută taxa auto pe poluare impusă de OUG nr. 50/2008, în cuantum de 2988 lei. În opinia reclamantului, actul normativ menționat este contrar prevederilor comunitare, în acest sens pronunțându-se și CJUE în cauza C-402/09, reținând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reclamantul a mai precizat că a solicitat emitentului actului administrativ, anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare și restituirea sumei încasată cu acest titlu, cerere fundamentată pe disp. art. 117 lit. d Cod procedură fiscală, însă pârâta i-a comunicat faptul că nu-i poate restitui suma solicitată, motivat de faptul că aceasta a fost percepută în mod legal în temeiul OUG nr. 50/2008.
În drept, au fost invocate prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 41, 113, 175 și 188 Cod procedură fiscală, art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, art. 110 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
S-au anexat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, cererea înaintată la AFP Târgoviște prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2988 lei, act de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul second-hand, tradus din limba germană, contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, cartea de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare, chitanța de plată a sumei de 2988 lei.
La data de 08.03.2013, pârâta AFP Târgoviște, în nume propriu și pentru MFP, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, susținând că prin . Legii nr. 9/2012 nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor Curții Constituționale ale art. 148, pârâtul arată că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, „legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare.
Astfel, rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Pârâta mai susține că prin OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din lege, a fost doar suspendată aplicarea prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, aceasta nefiind aplicabilă, astfel încât obligația rămâne în sarcina contribuabililor, doar aplicabilitatea acesteia fiind amânată până la 1.01.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, pârâtul arată că restituirea de sume de la buget, la cerere, se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a)-h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport, etc).
Totodată, din textul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se reține că este vorba de restituirea taxei de poluare numai în anumite condiții, condiții reglementate de art. 7 din Legea nr. 9/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantului, tribunalul reține că solicitarea acestuia este întemeiată.
Reclamantul a achitat suma de 2988 lei, conform chitanței . nr._ din 07.10.2008, pentru a înmatricula în România autoturismul marca Skoda, tip O., provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene și înmatriculat pentru prima dată la 08.07.2002, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de acesta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare – 07.10.2008 – și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 639,5 lei către reclamant, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul Individual de Avocat G. A., cu sediul în Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 2988 lei, încasată ca taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda aferentă, calculată de la 07 octombrie 2008 până la restituirea efectivă.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 639,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03 martie 2014.
P., Grefier,
E. I. E. B.
Red.E.I./Tehnored.E.B.
7 expl./13.03.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1413/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 187/2014.... → |
|---|
