Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 394/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 9325/300/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 394
Ședința publică din: 30.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței nr. 159/05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent P. M., domiciliat în sector 2, București, ., ., ., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea recurentei-intimate privind judecarea cauzei în lipsa, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin încheierea din data de 20.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Găești, în temeiul art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/2013 rap la art. 101 din OG nr. 15/2002, dosarul a fost înaintat Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță competentă de la domiciliul petentului.
Prin sentința civilă nr._/23.10.2013, Judecătoria Sectorului II București – Secția Civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ *, iar prin sentința civilă nr. 159/05.02.2014, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petentul P. M., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA – CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal . nr._/21.03.2012 întocmit de agent constatator din cadrul CNADNR.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/21.03.2012 întocmit de agent constatator din cadrul CNADNR, în temeiul art. 8 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 250 lei și a fost obligat la plata c/val tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, reținându-se că la data de 30.09.2011, ora 05,19, auto cu nr._ aparținând petentului, a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, P., jud. Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Procesul verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001. Dar actul constatator a fost comunicat petentului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nefiind valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor. Dar procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul verbal contestat, deși se susține că a fost generat și semnat electronic, nu este destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Având în vedere acestea, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Cu privire la tariful de despăgubire, instanța a reținut că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr. 144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis plângerea formulată de petent și a anulat procesul verbal contestat, cu efectul exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale și de la plata tarifului de despăgubire aplicate prin acest proces verbal.
La data de 19 martie 2014, intimata CNADNR SA CESTRIN a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.3 și 5, coroborat cu art. 304 lit. 8 și 9 Cod procedură civilă și art.. 3041 Cod procedură civilă ; solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal întocmit.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat faptul că, prin plângerea înregistrată petentul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.03.2012, prin care s-a constatat că la data de 30.09.2011, pe A1 km 70+460m, localitatea P., județul Dâmbovița, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără rovinietă valabilă.
Intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri, iar fapta săvârșită constituind contravenție conform art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, aplicându-se sancțiune conform art. 8 alin.2 din actul normativ, procesul verbal întocmit respectând dispozițiile OG nr. 2/2001.
În continuare, intimata critică sentința instanței de fond, având în vedere faptul că împotriva procesului verbal de contravenție R12 nr._/21.03.2012, petentul a introdus încă o acțiune în instanță, având ca obiect plângere contravențională, contestând însă același proces verbal de contravenție.
Tribunalul, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 159/05.02.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent P. M., domiciliat în sector 2, București, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. B. I. C. N. E. L. N.
Judecător fond Nad M. E.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. - I.C./VM/SEM
2 expl./21.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 187/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
